Scurt istoric si cateva informatii interesante despre piersici
Desi numele stiintific aminteste de Persia, piersica este originara din China. Cultivarea piersicilor este mentionata in dovezi istorice chineze vechi ce dateaza din anul 1100 I.H. si devine cunoscuta in partile de vest ale Europei in jurul anului 300 I.H. Piersicile erau o mancare apreciata de romani in primul secol A.D. In Americi piersicile au aparut in jurul anilor 1500, aduse de colonistii spanioli, iar Anglia si Franta au inceput sa aprecieze avantajele deliciosului fruct abia pe la mijlocul anilor 1600.
In 2010, cercetatori din SUA, Italia, Chile, Spania si Franta s-au intalnit intr-un consortiu pentru a prezenta rezultatele Initiativei Internationale a Genomului de Piersica, un studiu despre genomul piersicii si concluzii cu privire la varietatile de piersica si modul in care acestea se deosebesc una de alta.
Piersicile nu se bucura de o raspandire la fel de mare ca a altor fructe, pentru ca au nevoie de clima uscata, temperata in care sa creasca. Din acest motiv nu sunt foarte bine adaptate in zonele tropicale, cu exceptia altitudinilor inalte. China este cel mai mare producator de piersici, cultivand peste jumatate din piersicile din intreaga lume, urmata de Italia, Spania, SUA si Grecia.
Pe langa faptul ca sunt apreciati pentru fructele lor, piersicii, impreuna cu fructele si florile lor, ocupa un loc special in cultura chineza, trecuta si contemporana. Chinezii cred ca diferitele aspecte ale piersicului pot alunga spiritele rele, protejand viata si sanatatea unei persoane si aducand pace. Semintele de piersica se folosesc de multe secole in medicina chineza in tratarea diferitelor afectiuni, ca staza sanguina, inflamatia si alergiile.
Piersicile se regasesc si in arta, atat in opere realiste cat si simbolice. Monet, Rubens si Van Gogh sunt cativa dintre artistii care au imortalizat diferite parti ale piersicului si fructului.
Cum se aleg si se folosesc piersicile
In principal exista trei feluri de piersici: cu samburi neaderenti la pulpa (pulpa se desprinde usor de sambure), aderenti la pulpa (pulpa nu se desprinde usor de pulpa) si mai putin cunoscuta piersica plata sau “piersica Saturn.”
Primele doua soiuri, mai bine cunoscute, pot avea coaja galbena sau alba, ambele avand nuante de rosu pe pielita. varietatile albe sunt mai dulci, mai putin acide si sunt mai populare in tarile asiatice. Europenii si americanii prefera varietatile cu pielita galbena, mai acrisoare.
Piersicile pot fi pastrate la frigider, insa prin refrigerare se pierde o parte din vitamine. Antioxidantii carotenoide nu sunt afectati, insa continutul de vitamina C scade la temperaturi scazute. Daca vrei sa congelezi piersicile, e bine sa le stropesti cu suc de lamaie pentru a preveni schimbarea culorii.
Piersica continua sa se coaca si dupa ce este culeasa. Multi producatori culeg piersicile cand acestea sunt inca crude, pentru a le transporta inainte de a se coace. Ori de cate ori este posibil, e bine sa se opteze pentru piersicile de productie locala, pentru a asigura prospetimea fructului. In cazul fructelor inca necoapte, piersicile se pot lasa in bucatarie 1-3 zile pana se coc. Trebuie manevrate cu delicatete - pielita fina se poate zgaria la cea mai mica atingere.
La temperatura camerei, piersicile coapte pot fi pastrate cam o saptamana. In functie de modul in care doresti sa le folosesti, poti alege piersici mai coapte sau mai putin coapte. Fructele mai tari, de exemplu, sunt foarte bune in salate, in timp ce cele coapte sunt excelente pentru prajituri.
Piersicile se pot conserva sub forma de compot, insa, prin fierbere, isi pierd calitatile nutritive.
Samburele de piersica poate fi mancat, ocazional. Desi contine urme de molecule de cianura, aceasta este in cantitate foarte mica, mai ales in comparatie cu alte fructe, cum ar fi marul. Semintele mai contin si un nutrient interesant, numit laetrila, Vitamina B17 sau amigdalina. Exista dovezi care arata ca laetrila poate combate anumite tipuri de cancer si poate stimula imunitatea, desi nu s-au stabilit standarde de consum recomandat si cel mai sigur este sa fie consumata in cantitati moderate. Sunt necesare studii mai aprofundate, pentru ca beneficiile sunt inca subiect de dezbatere.
Miezul piersicii, in forma de migdala, localizata in mijlocul samburelui, are un gust similar cu al migdalelor cu o usoara tenta amaruie. Unele studii arata ca miezul de piersica are beneficii impresionante pentru sanatate, insa trebuie efectuate mai multe cercetari in acest sens.
Sursa utilizata: https://draxe.com/peach-nutrition/
