Desigur, nu va spun ca puteti manca o tona de desert sau junk food si veti arde tot cat timp simtiti placere. Sensul este ca respectiva chimie a placerii este intrinsec proiectata sa stimuleze metabolismul. Cand facem uz in mod inteligent de acest fapt biologic, sanatatea noastra poate prospera. Dar daca nu primim placerea pe care corpul si sufletul nostru o cer in fiecare zi si la fiecare masa, suferim.
Atentie insa, aceste mecanisme nu functioneaza decat in relatia cu mancarea naturala cat mai putin procesata. Odata aduse in meniu alimentele nenaturale, denaturate, corpul este pacalit si nu mai poate functiona asa cum a fost proiectat.
Multi dintre noi pretindem ca iubim mancarea, dar cand mancam prea repede sau fara a o constientiza, sau cu un sentiment de vina, sistemul nervos central si cel enteric inregistreaza ambele doar un minim de senzatii placute. Rezultatul este ca suntem impinsi fiziologic sa mancam mai mult. Suntem fortati sa vanam placerea pe care nu o primim niciodata pe deplin, chiar daca este continuu la indemana noastra.
Deci daca sunteti felul de persoana care crede ca isi poate controla apetitul si de aceea sa piarda in greutate refuzandu-va placerea, va sugerez sa va reevaluati imediat. Nu am intalnit inca o singura persoana care a pierdut cu succes in greutate si si-a pastrat-o prin depasirea impulsului ei natural, innascut, de a se bucura si a sarbatori mancarea.
Pierderea in greutate prin limitarea placerii este precum ai incerca sa te lasi de fumat prin a inceta sa mai respiri
Nu putem niciodata sa sporim capacitatea metabolica a corpului prin limitarea a ceea ce este esential pentru viata.
Cheia pentru puternicul efect al placerii in echilibrarea apetitului vostru este ca promoveaza un raspuns de relaxare fiziologica. Timpurile in care noi mancam prea mult sunt cele in care suntem anxiosi, stresati sau neatenti. Un mancator relaxat, simtind placere are un control natural. Un mancator stresat produce mai mult cortizol in circulatia sanguina – principalul nostru hormon de stres. Ce este uimitor este ca respectivul cortizol ne desensibilizeaza fata de placere. Cand esti intr-un raspuns la situatie, raspuns de tipul lupta sau fugi, si incerci sa scapi de lupul flamand, nu vei vrea ca propriul creier sa se simta bine” sau sa ii fie deturnata atentia fiindca priveste la ciocolata. Tot ce ai nevoie este sa fii concentrat asupra supravietuirii.
Deci cand cortizolul ne desensibilizeaza fata de placere datorita stresului zilnic, avem nevoie sa mancam mai multa mancare pentru a simti aceeasi cantitate de placere ca atunci cand eram relaxati. Aceasta inseamna ca daca iti este teama de placere sau anxios ca vei castiga in greutate sau speriat sa mananci un desert, vei genera si mai mult cortizol. Aceasta substanta chimica va innota prin fluxul tau sanguin, te va amorti si nu vei mai simti placere, si in mod ironic va crea profetia ce se autoimplineste si de care iti era teama de la inceput: “daca mananc ceva bun, nu voi mai fi in stare sa ma opresc...”
Puteti vedea cum temerile noastre nutritive ne ajuta sa ne cream propria noastra realitate metabolica?
Placerea iubeste lentoarea. Ea propaseste intr-un spatiu cald, intim, tihnit. Isi dezvaluie cele mai profunde secret cand renuntam la toate pretentiile de viteza si permitem senzualitatii si atemporalitatii sa ne patrunda in fiecare moment. Este timpul sa intampinam si sa invitam un simt sanatos al placerii inapoi la masa.
Care a fost experienta ta cu vitamina P? Asteptam impresiile voastre, aici invatam impreuna!
Surse pentru acestui articol cuprind:
1. This report was delivered by Margo Denke of the Center for Human Nutrition, University of Texas Health Science Center, at the annual meeting of the American Heart Association, 1987.
2. "Food that Tastes Good Is More Nutritious, " reported in Tufts University Health and Nutrition Letter October 2000.
3. Guy Murchie, The Seven Mysteries of Life (Boston: Houghton Mifflin, 1978).
4. T.D. Geracioti, "Meal-Related Cholecystokinin Secretion in Eating and Affective Disorders, " Pharmacology Bulletin 12, no. 3 (1989) and J. Hirsch, "A Clinical Perspective on Peptides and Food Intake, " American Journal of Clinical Nutrition 55, no. 1 (1992).
5. M.M. Hetheron, "Pleasure and Excess: Liking For and Over-consumption of Chocolate, " Physiology and Behavior 57, no. 1 (1995).
A. Levine, "Opioids -- Are They Regulators of Feeling?" Annals of the New york Academy of Sciences 575 (1989).
J.C. Melchior, "Palatability of a Meal Influences Release of Beta-Endorphin and of Potential Regulators of Food Intake in Healthy Human Subjects, " Appetite 22, no. 3 (June 1994).
G.A. Bray, "Peptides Affect the Intake of Specific Nutrients and the Sympathetic Nervous System, " American Journal of Clinical Nutrition, 55 no. 1 (January 1992).
J.E. Blundell, "Regulations of Nutrient Supply: the Brain and Appetite Control, " Proceedings of the Nutritional Society 53, no. 2 (July 1994).
J.E. Blundell, "Serotonin and the Biology of Feeding, " American Journal of Clinical Nutrition 55, no. 1 (January 1992).
G.P. Smith, "The Satiety Effect of Colecystokinin: Recent Program and Current Problems, " Annals of the New York Academy of Sciences 448 (1985).
"Discovering Something New in Food: Pleasure, " New York Times December 30, 1992.
G.J. Dockray, Gut Peptides: Biochemistry and Physiology (Edinburgh: Churchill Livingstone, 1994).
R. Ornstein and D. Sobel, Healthy Pleasures (New York: Da Capo Press/Perseus Publishing, 1990).
http://www.greenmedinfo.com/blog/metabolic-power-pleasure?- placerea
