Manganul previne osteoporoza si inflamatia

Care sunt proprietatile manganului? Ca nutrient esential asociat de regula cu fierul si alte minerale, manganul este implicat in multe procese chimice din corp, cum ar fi sinteza nutrientilor printre care colesterolul, carbohidratii si proteinele.

In aceeasi masura manganul este implicat in formarea de masa osoasa si contribuie la echilibrarea naturala a hormonilor care afecteaza aproape fiecare aspect al sanatatii.

Manganul este un important oligo mineral necesar in functii vitale precum absorbtia nutrientilor, producerea de enzime digestive, dezvoltarea oaselor si apararea imunitara.

Manganul este prezent in cantitati mari in produse intregi neprocesate, cereale germinate, leguminoase si boabe, anumite nuci si seminte. Intr-o anumita masura se gaseste si in fructe si legume, insa cerealele integrale sunt de obicei considerate ca fiind cea mai buna sursa naturala. Oriunde este mangan, de regula este si fier, pentru ca ambele minerale actioneaza impreuna.

Manganul contribuie la mentinerea unui nivel adecvat de calciu - combate, astfel, carenta de calciu - si de fosfor, toate actionand impreuna in moduri vitale pentru organism.

Care sunt riscurile unei deficiente si intoxicatii cu magan?

Desi deficienta de mangan apare foarte rar in tarile dezvoltate unde oamenii nu sunt subnutriti de regula, o eventuala deficienta poate ameninta grav sanatatea prin pierderea de masa osoasa, dureri musculare si articulare, precum si tulburari de dispozitie.

Deficienta de mangan este de regula cauzata de o alimentatie lipsita de alimente bogate in mangan si uneori de o disfunctie digestiva care impiedica absorbtia manganului.

Datorita capacitatii corpului de reglare a nivelului de mangan prin absorbtie si excretie, oamenii mentin de regula niveluri stabile de mangan la nivelul tesuturilor. Din acest motiv deficienta de mangan este foarte rara. Cand insa apare, cele mai comune simptome sunt:

• oase fragile (osteoporoza)
• anemie
• sindromul oboselii cronice
• imunitate scazuta si imbolnaviri frecvente
• simptome accentuate de sindrom premenstrual
• dezechilibre hormonale
• sensibilitate desifunctionala a glucozei
• tulburari de digestie si apetit
• disfunctii ale abilitatilor reproductive sau infertilitate

Prea mult mangan, pe de alta parte, produce de regula efecte si mai grave, mai ales in perioada de dezvoltare cand creierul este inca in formare. Intoxicatia cu mangan poate afecta grav sanatatea. Acumularea excesiva in sistemul nervos central poate cauza defecte la nastere si probleme, insa se considera a fi un risc scazut.

Doar o mica parte din manganul alimentar este absorbit, restul este excretat rapid in intestine prin intermediul bilei, apoi eliminat din corp - astfel incat riscul cel mai mare de acumulare de mangan in exces in corp este favorizat de anumite tulburari digestive, intestinale sau hepatice. In acelasi timp, manganul este transportat in corp prin intermediul ficatului, de aceea afectiunile hepatice pot cauza si ele o deficienta.

Doza zilnica recomandata de mangan

In prezent nu exista o doza standard recomandata oficial pentru mangan. In lipsa unei astfel de reglementari oficiale, se recomanda un aport necesar. Ca si in cazul altor nutrienti, cel mai bine este ca manganul sa se obtina din surse alimentare si nu din suplimente ori de cate ori este posibil. Alimentele intregi contin un amestec echilibrat de vitamine si minerale care se completeaza reciproc si actioneaza in simbioza in corp.

Aportul necesar zilnic de mangan depinde de varsta si de sex, iar conform standardelor Departamentului de Agricultura din SUA acesta este dupa cum urmeaza:

Copii:

• Bebelusi pana la 6 luni: 3 micrograme
• Bebelusi intre 7 si 12 luni: 600 micrograme
• Copii intre 1 si 3 ani: 1.2 miligrame
• Copii intre 4 si 8 ani: 1.5 miligrame
• Baieti intre 9 si 13 ani: 1.9 miligrame
• Baieti intre 14 si 18 ani: 2.2 miligrame
• Fete intre 9 si 18 ani: 1.6 miligrame

Adulti:

• Barbati in varsta de 19 si peste: 2.3 miligrame
• Femeile in varsta de 19 si peste: 1.8 miligrame
• Femeile insarcinate intre 14 si 50 de ani: 2 miligrame
• Femeile care alapteaza: 2.6 miligrame

Beneficiile pentru sanatate ale manganului

1. Contribuie la sanatatea osoasa si previne osteoporoza

Manganul, in combinatie cu alte minerale, printre care calciu, zinc si cupru, poate reduce pierderea osoasa, mai ales la femeile de varsta inaintata care sunt mai predispuse la fracturi osoase sau oase fragile. Deficienta de mangan prezinta un risc si pentru afectiunile osoase pentru ca manganul contribuie la formarea hormonilor si enzimelor implicate in metabolismul osos.

Conform studiilor, manganul impreuna cu alti nutrienti care sprijina sanatatea osoasa, calciu, vitamina D, magneziu, zinc, cupru si bor, poate imbunatati masa osoasa la femeile cu oase fragile, ceea ce poate constitui un tratament natural pentru osteoporoza.

2. Necesar pentru functionarea enzimelor si antioxidantilor

Manganul este utilizat pentru numeroase enzime, printre care arginaza, glutamina sintetaza si mangan superoxid. Acestea actioneaza ca antioxidanti in corp, mentinand la un nivel scazut stresul oxidativ si inflamatia care pot duce la boli de inima sau cancer.

Cu ce ajuta manganul in privinta preventiei bolilor? Animalele cu deficit de mangan s-a dovedit ca au o functionare scazuta a superoxid dismutazei, ceea ce poate fi daunator fiind una dintre enzimele importante care combat efectele radicalilor liberi in corp. De fapt, superoxid dismutaza este uneori numita un antioxidant “principal” sau “super antioxidant” fiind eficienta in special in reducerea inflamatiei, durerii si stresului din corp care duc la dezvoltarea unor boli cronice. Superoxid dismutazele (SOD) sunt singurele enzime capabile sa consume radicalii superoxid, fiind apreciate pentru capacitatea lor de a incetini procesul de imbatranire si a promova sanatatea.

Manganul contribuie si la formarea unor enzime importante in dezvoltarea oaselor, printre care glicosiltransferaze si xilosiltransferaze. Si in cele din urma manganul are un rol important in enzimele digestive care transforma compusii prezenti in alimente in nutrienti asimilabili si in energie pentru corp, inclusiv glucoza si amino acizi.