Teoria a fost pentru prima oara propusa de oamenii de stiinta in anii 1960, cand s-a observat ca unele antidepresive au efecte prin modificarea substantelor chimice din creier, insa concluzia a fost ca ”rezultatele nu sunt concludente.” Cu toate acestea, teoria a fost propusa intr-o perioada in care tratarea bolilor mentale cu ajutorul psihanalizei intra in declin si asocierea lor cu un mecanism biologic sau fizic castiga teren.
Ideea s-a raspandit repede, devenind dogma medicala pentru depresie, in ciuda faptului ca existau dovezi concrete care dovedeau lipsa ei de valoare. “Faptul ca medicii si liderii comunitatii stiintifice au acceptat aceasta idee este extrem de deranjant,” a declarat Steve Hyman, directorul Centrului de Cercetari Psihiatrice Stanley de la Institutul MIT si Harvard, pentru publicatia Quartz. Si continua:
“Este usor de inteles de ce teoria a prins atat de repede: Venea in intampinarea dorintei psihiatrilor de a crea un sistem de sanatate mentala care sa foloseasca aceleasi tipare de diagnosticare ca si celelalte domenii ale medicinei. Faptul ca depresia se putea explica printr-o cauza biologica a oferit medicilor o teorie care era usor de inteles si pe care o puteau folosi pentru a le explica pacientilor cum pot fi vindecati.”
Aparitia antidepresivelor Prozac si Zoloft a ajutat la raspandirea teoriei dezechilibrului chimic
Aparitia antidepresivului Prozac (fluoxetina) la sfarsitul anilor 1980 a reprezentat un moment de cotitura pentru tratarea depresiei, mai ales ca producatorul, Eli Lilly, a promovat intens teoria dezechilibrului chimic pentru a face publicitate medicamentului. Cu mai putine efecte secundare decat antidepresivele folosite anterior, Prozac a devenit un medicament de succes si vedeta antidepresivelor din categoria inhibitorilor selectivi ai recaptarii de serotonina (ISRS), care actioneaza asupra neurotransmitatorului serotonina.
“Desigur ca nu exista nicio dovada palpabila a faptului ca depresivii sufereau de un dezechilibru chimic, insa Lilly a mers mai departe,” noteaza publicatia Psihologia Azi (Psychology Today). “In curand, atat psihiatrii cat si bolnavii au inceput sa adopte ideea ca tulburarile mentale sunt cauzate de dezechilibre chimice ale creierului.”
Zoloft (sertralina), tot un antidepresiv din categoria ISRS, a fost un alt medicament cu rol important in perpetuarea teoriei dezechilibrului chimic, mergand pana acolo incat, in cadrul reclamelor de la TV, acestea spuneau ca “Desi cauza ei este inca necunoscuta, depresia poate fi cauzata de un dezechilibru de substante chimice intre neuronii creierului. Zoloft poate corecta acest dezechilibru.”
Este important de observat ca, de cand Prozac a invadat piata medicamentelor, depresia ramane in continuare o boala greu de tratat, in ciuda multitudinii de antidepresive existente. ISRS actioneaza prin prevenirea recaptarii (retragerea catre terminatiile nervoase) a serotoninei, care este un neurotransmitator. Acest lucru face ca serotonina sa fie accesibila pentru creier, ducand la imbunatatirea dispozitiei, avand in vedere ca un nivel redus de serotonina este considerat responsabil pentru aparitia depresiei. Cu toate acestea, conform Manualului de Farmacologie Experimentala, aceasta teorie este inca neconfirmata:
“Antidepresivele se presupune ca actioneaza prin corectarea dezechilibrului chimic, mai exact, a lipsei de serotonina din creier. De altfel, aparenta lor eficienta este principala dovada a teoriei dezechilibrului chimic. Insa analiza unor date publicate si nepublicate, pastrate in secret de firmele producatoare de medicamente, arata ca cele mai multe dintre beneficii (daca nu chiar toate)sunt rezultatul efectului placebo.
“Unele antidepresive maresc nivelul de serotonina, altele o reduc, iar altele nu au niciun efect asupra serotoninei … Teoria serotoninei, ca multe alte teorii din istoria stiintei, se apropie de momentul in care se va dovedi a fi gresita.”
Harvard: Depresia este ceva mai mult decat un simplu dezechilibru chimic
Este foarte posibil ca oamenii care sufera de depresie sa aiba un dezechilibru chimic de substante ale creierului. Dar sa speculezi ca acest dezechilibru este cauza simptomelor de care sufera acestia este o abordare prea simplista. De exemplu, se stie ca stresul psihologic poate genera modificari biologice in creier, inclusiv micsorarea hipocampului, folosit pentru invatare si memorie. Pe de alta parte, se stie ca unii dintre cei care sufera de depresie au un hipocamp mai mic decat normal.
“Este o diferenta intre a spune ca factorii de stres din mediu pot cauza modificari biologice si ca bolile mentale sunt ”cauzate” de deficiente biologice,” au subliniat oamenii de stiinta intr-un raport facut in 2008 asupra teoriei dezechilibrului chimic si este un punct de vedere important. Chiar si cercetatorii de la Scoala de Medicina Havare admit ca, desi substantele chimice ale creierului au un rol important pentru dispozitia noastra, nu se poate spune ca nivelul prea ridicat sau prea scazut al acestora duce la depresie. Acestia subliniaza ca:
“Studiile indica faptul ca depresia nu este declansata de faptul ca avem prea putine sau prea multe substante chimice in creier. Exista multe cauze posibile ale depresiei, cum ar fi reglarea incorecta a dispozitiei de catre creier, vulnerabilitatea genetica, evenimente stresante din viata, medicamente sau anumite probleme medicale.
“Depresia este declansata, de regula, de actiunea comuna a mai multor factori de acest fel … Exista milioane, poate chiar miliarde de reactii chimice care alcatuiesc sistemul dinamic care ne influenteaza dispozitia, perceptia si felul in care reactionam in viata de zi cu zi.”
Una dintre teorii spune, de exemplu, ca stresul este un factor major al depresiei pentru ca reprima productia de neuroni noi din hipocamp. Pentru a se simti mai bine, oamenii care sufera de depresie trebuie sa-si stimuleze neurogeneza (productia de neuroni noi), proces care poate dura cateva saptamani.
Acest lucru poate explica de ce multi dintre cei care iau antidepresive nu observa nicio schimbare timp in primele saptamani. Daca ar fi vorba doar de neurotransmitatori, atunci ar trebui sa se simta mai bine de indata ce nivelul acestora creste. Insa poate fi vorba de dezvoltarea neuronilor, proces ce poate fi declansat in mod natural prin sport.
Convingerea ca depresia este cauzata de un dezechilibru chimic impiedica vindecarea
Pe langa implicatiile grave ale administrarii de medicamente in baza unor premize false, teoria dezechilibrului chimic este periculoasa si pentru faptul ca rapeste pacientului sentimentul de control asupra bolii. Daca persoana care sufera de depresie crede ca principala cauza este dezechilibrul chimic din creier, atunci va simti ca singura optiune pe care o are pentru a se simti mai bine sunt medicamentele. Iata ce spune profesorul de psihologie de la Universitatea George Mason din Virginia despre “acceptarea unei explicatii biomedicale a depresiei:”
“Sunt pesimisti cu privire la posibilitatea vindecarii. Nu mai au incredere ca ca isi pot regla si tine sub control dispozitiile negative care ar putea sa apara (si care apar in mod inevitabil). Iar ideea ca depresia este din vina creierului lor nu ii ajuta sa se simta mai bine.
“Nu mai cred ca psihoterapia este un instrument credibil sau util pentru tratarea depresiei si, in schimb, sunt mai inclinati sa foloseasca pastile. In esenta, sunt mai reticenti la optiunile de tratament ale depresiei si mai neincrezatori ca vor scapa de efectele sale necrutatoare.”
Iar un studiu din 2014 publicat in revista Terapia si Cercetarile Comportamentale a aratat exact acest lucru – convingerea ca depresia este cauzata de un dezechilibru chimic i-a facut pe oameni sa fie mai pesimisti cu privire la sansa lor de vindecare si sa creada ca medicamentele sunt mai eficiente decat psihoterapia. Este important de mentionat ca depresia nu este o rusine si persoana care sufera de depresie nu trebuie sa se simta vinovata din cauza acestui lucru.
In orice caz, a da vina pe un dezechilibru chimic din creier pentru depresie nu face decat sa inrautateasca sansele de vindecare, nu sa le imbunatateasca. Este un ciclu vicios, pentru ca teoria dezechilibrului chimic ii face pe oameni sa creada ca medicamentele sunt cea mai buna optiune de tratament. Iar studiile arata ca cei care sufera de depresie si sunt tratati cu medicamente au rezultate mai slabe pe termen lung decat cei care nu sunt tratati cu medicamente.
Antidepresivele nu sunt mai bune decat efectul placebo
Peste 7% dintre occidentali au suferit de un episod de depresie cronica anul trecut si 350 de milioane de oameni sufera de depresie in intreaga lume. In ciuda acestui fapt, doar o treime dintre occidentalii cu depresie s-au tratat, ceea ce inseamna ca restul de doua treimi au fost expusi unui risc marit de sinucidere si unei calitati scazute a vietii.
In aceste conditii, antidepresivele care ar trebui sa functioneze corectand dezechilibrele din creier sunt, in cea mai mare parte, ineficiente, ceea ce inseamna ca si atunci cand oamenii incearca sa se trateze, sansele de vindecare sunt mici. Studiile au aratat in mod repetat ca antidepresivele nu functioneaza mai bine ca un placebo pentru depresia usoara pana la moderata.
Irving Kirsch, director asociat in Programul de Studii despre Placebo al Scolii Medicale de la Harvard, a condus meta-analize asupra antidepresivelor si le-a comparat cu efectul placebo, concluzionand ca nu exista nicio diferenta intre ele, mentionand ca “Diferentele sunt atat de mici, incat din punct de vedere clinic nu au nicio importanta.” Singura diferenta este potentialul de efecte secundare al antidepresivelor, care este mult mai mare decat cel al placeboului.
Astfel, antidepresivele prezinta un risc marit de diabet de tip 2, chiar si dupa corectarea unor factori de risc, ca indicele de masa corporala. Antidepresivele prezinta, de asemenea, riscul de ingrosare al arterelor, care poate duce la boala cardiaca si accident vascular.
Rezultatele unui studiu facut pe 513 veterani gemeni, prezentat la sedinta Colegiului American de Cardiologie din New Orleans, 2011, a aratat ca utilizarea antidepresivelor a accentuat ingrosarea venelor carotide (artere principale ale gatului care alimenteaza creierul cu sange).
Aceste rezultate au fost evidente atat in cazul inhibitorilor selectivi de recaptare a serotoninei (ISRS), cat si al altor antidepresive care au afectat substantele chimice ale creierului. Mai mult, utilizarea antidepresivelor a fost asociata si cu un risc marit de atac de cord, mai ales pentru utilizatorii de antidepresive triciclice, care au prezentat un risc de atac de cord de 36%.
Utilizarea antidepresivelor mareste si riscul de dementa si favorizeaza eliminarea unor nutrienti importanti din corp, printre care coenzima Q10 si vitamina B12 – in cazul antidepresivelor triciclice – necesare pentru functionarea adecvata a mitocondriilor. ISRS pot elimina iodul si folatul din corp, iar riscul de recidiva este mai mare in cazul tratamentului cu antidepresive decat in cel al tratamentelor alternative, ca placebo si sportul.
Luand in considerare lipsa de eficienta si riscurile implicate, Kirsch si colegii au concluzionat:
“Cand exista mai multe tratamente care pot avea acelasi rezultat, alegerea trebuie sa fie facuta in functie de riscuri si de efecte secundare si dintre toate aceste tratamente, antidepresivele sunt cele mai riscante si mai daunatoare. Daca trebuie, totusi, folosite, trebuie sa fie luate in calcul ca o ultima solutie, cand depresia este foarte severa si numai dupa ce celelalte alternative au fost folosite si nu au avut efect.”
Tratamente alternative pentru depresie
Daca teoria dezechilibrului chimic este falsa, sunt foarte putine argumente care sa sprijine folosirea antidepresivelor ca principala metoda de tratament. Din fericire, exista multe alternative pentru tratarea depresiei, printre care interventii nutritionale, terapia prin lumina, sportul si multe altele. Este important ca cei care sufera de depresie sa ceara ajutor. Pot apela la un psihoterapeut, psihiatru holistic sau medic naturopat, care sa ii ajute sa identifice modalitatea cea mai buna de vindecare pentru ei.
Iata cateva schimbari pozitive care pot contribui la vindecarea depresiei:
Sportul. Conform unui studiu, persoanele care nu au facut sport au prezentat un risc cu 44% mai mare de a suferi de depresie decat cei care au facut sport cel putin 1-2 ore pe saptamana.
Terapia cu lumina. Terapia cu lumina si placebo au fost mai eficiente decat tratamentul cu Prozac in cadrul unui studiu de opt saptamani despre depresia moderata si pana la severa.
Grasimile omega-3 au demonstrat ca pot imbunatati tulburarile depresive grave.
Optimizarea nivelului de vitamina D2, o cauza frecventa a depresiilor.
Magneziul. Suplimentele cu magneziu imbunatatesc starea de depresie usoara pana la moderata la adulti, cu efecte benefice in decurs de doua saptamani de tratament, conform unui studiu.
Complexul de B-uri. Cei care sufera de depresie au deseori si un nivel scazut de vitamina B in corp, iar o cura de suplimente cu complexul de B-uri a dovedit ca poate imbunatati simptomele.
Meditatia care mareste constientizarea (mindfunlness) si Tehnicile de Eliberare Emotionala. In cadrul unui studiu pe 30 de studenti care sufereau de depresie moderata pana la severa, acestia au beneficiat de sesiuni de 90 de minute de TEE. Cei care au participat la sesiunile de TEE au prezentat imbunatatiri semnificative comparativ cu grupul de control, la evaluarea facuta dupa trei saptamani.
Terapia comportamentala cognitiva actioneaza la fel de bine ca antidepresivele si poate reduce riscul de recidivare.
Limitarea consumului de zahar. Barbatii care au consumat peste 67 de grame de zahar pe zi au prezentat un risc cu 23% mai mare de a suferi de depresie sau anxietate pe parcursul a cinci ani decat cei care au consumat maximum 40 de grame pe zi.
Sursa utilizata: https://wakeup-world.com/2018/01/26/why-depression-is-not-caused-by-a-chemical-imbalance/
