Cercetatorii au descoperit ca, grupului caruia i s-a dat 450 de calorii (kcal) de miere la micul dejun a avut „un raspuns glicemic amortizat (redus) care ar putea fi benefic pentru reducerea intolerantei la glucoza”, si a vazut o modulare pozitiva a hormonilor apetitului, adica raspuns postprandial decalat al grelinei si nivele sporite ale peptidei totale YY [iii].
Un alt studiu publicat in Jurnalul Hranei Medicale/Journal of Medical Food in 2004, care a comparat mierea cu dextroza si sucroza, a aratat ca mierea naturala era capabila de micsorarea plasmei glucozei, a proteinei C-reactive, a homocisteinei la subiectii sanatosi, diabetici si hiperlipidemici [iv].
Si cercetarile pe animale confirma ca, atunci cand este comparata cu sucroza, mierea este mai eficienta in favorizarea diminuarii sporirii in greutate, a adipozitatii (acumularii de grasime) si a trigliceridelor [v].
De ce este important sa se consume miere cruda (bruta, neprelucrata sau neprocesata)
Mierea cruda contine enzime si probiotice care sunt distruse atunci cand este incalzita sau utilizata in aplicatii la gatit. Acesti compui sunt de o importanta semnificatie si contribuie, direct sau indirect, la multiplele si binecunoscutele beneficii de sanatate ale mierii.
Ia de exemplu enzima activa de digerare a amidonului, amilaza, gasita doar in forma cruda a mierii, intr-o forma cunoscuta ca diastaza, despre care se crede ca, contribuie la curatirea complexelor antigen-anticorp asociate cu alergiile la polen, simultan mai reducand si degranularea mastocitelor asociata cu histamina, si hormonul inflamator corelat, a carui eliberare este pusa in legatura cu simptomele alergice.
De asemenea, daca este miere locala, va prelua mici cantitati de polen local care ar putea ajuta la „imunizarea” sau desensibilizarea un raspuns imunitar exagerat de activ la acesti declansatori din mediu. Mai exista si enzima gasita in mierea cruda si cunoscuta ca glucozoxidaza, care produce peroxid de hidrogen (apa oxigenata) si acid gluconic din glucoza. Peroxidul de hidrogen format ca rezultat al acestei enzime este asociat cu proprietatile binecunoscute ale mierii de sterilizare si vindecare a ranilor.
Mierea mai este bogata si in prebiotice, caracteristica atribuita unora dintre oligozaharide deja mentionate (d. ex. FOS) si probiotice care contribuie si la sprijinirea florei sanatoase din intestinele noastre.
De fapt, recent a fost descoperit un abundent, divers si stravechi set de bacterii binefactoare ale acidului lactic in intestinele albinei.
Cercetatorii au gasit o colectie de 50 de noi specii din genul Lactobacillus si Bifidobacterium de la o singura insecta. Investigatii suplimentare ale acestor tulpini bacteriene au indicat ca asocierea dintre aceste albine si bacterii exista de cel putin 80 de milioane de ani [vi].
De aceea consumarea mierii crude are probabil impact semnificativ asupra microbiotei din propriile noastre intestine, si este o modalitate de reconectare la relatii simbiotice stravechi cu flora intestinala care, in lumea noastra moderna, sterilizata, pasteurizata, iradiata, otravita, gatita si albita, este cu totul eradicata din mediu, solul, hrana si de aceea si din corpurile noastre.
Capacitatea mierii de a oferi suport cresterii bacteriilor benefice a fost recent demonstrata intr-un studiu publicat in Scrisori in Microbiologia Aplicata/Letters in Applied Microbiology in 2000, in care cercetatorii au comparat efectul stimulator al mierii cu cel al sucrozei in multiplicarea bacteriilor acidului lactic in conditii in vitro si au aratat ca „Numarul de Lactobacillus acidophilus si Lactobacillus plantarum a sporit de 10 – 100 de ori in prezenta mierii, comparativ cu sucroza”. Hranirea cu miere a cobailor a mai avut ca rezultat o sporire semnificativa a numarului de bacterii acide lactice [vii].
Proprietatile de amplificare probiotica ale mierii ar putea furniza o explicatie in legatura cu motivul pentru care mierea este un agent anti-infectant atat de eficient si a fost dovedita ca vindecand multe tulburari gastrointestinale.
Un cuvant de incheiere este dedicat albinelor
O deplina apreciere a mierii duce inevitabil la o deplina apreciere a albinei, ca si la o constientizare a precarei relatii ce exista in prezent intre speciile noastre. Desi superficial, rolul albinei in polenizare a fost estimat ca avand o valoare de peste cateva miliarde de euro anual. Realitatea este ca suntem cu mult mai dependenti de aceasta insecta decat este ea de noi.
Cand utilizam „pesticide” si variate chimicale agricole pentru a transforma radical microbiota si habitatul natural al a albinei. Sau cand utilizam antibiotice, le hranim cu sirop de porumb cu inalt continut de fructoza ori zahar si adaugam alte variate substante de asa zisa ïntretinere"la stupul ei, colapsul rezultant al functiei ei imune, si infectiile secundare care apar, nu sunt o noua tulburare ale carei origini sunt necunoscute sunt efectele directe ale actiunilor noastre care nu au o gandire pe termen lung in relatie de respect fata de natura,
Produsele albinei, incluzand veninul, ceara, propolisul, laptisorul de matca, polenul etc., ofera solutii medicinale potentiale pentru peste 170 de afectiuni diferite ale sanatatii, exprimand peste 40 de actiuni farmacologice binefacatoare distincte. Acest corp de cercetari tot mai sporit ar trebui sa trezeasca in noi un mai mare respect pentru aceasta insecta sacra.
"La urma urmei, le consumam doar de 10 000 -20 000 de ani, iar in unele cazuri, de mai putin de 10 generatii –" - probabil de 1000- 2000 de ani
Atentie! Pentru cei care tin regim (de slabit), titlul duce in eroare. Mierea depune mancarea in grasime la fel ca si zaharul sau alti inlocuitori de zahar. O cafea cu miere la un mic dejun si e suficient. In rest, articolul are dreptate. Desi ambele sunt dulci, mierea e buna, sanatoasa, naturala (nu cea din comert). In special cea de salcam, originala, culeasa la maturare (fara apa in ea). Zaharul e o otrava dulce, care pe langa problemele cu greutatea aduce si multe alte boli.
Imi place viata verde viu