Sindromul Peter Pan: ce este, cauze si manifestari

Unii oameni refuza categoric sa se maturizeze. Studiaza pentru scurt timp implicatiile perspectivei de a deveni adulti si constata ca nu e ceva ce li se potriveste. Cunoastem cu totii povestea lui Peter Pan, baiatul care nu vrea sa creasca si traieste in Neverland (Tara lui Niciodata), unde poate ramane pururea copil. Pare emotionant, chiar induiosator,  dar in zilele noastre, aceasta manifestare este considerata a fi o forma de tulburare emotionala, care poarta numele baietelului din poveste ce lupta cu piratii: sindromul Peter Pan.

Fara sa fie recunoscut de Organizatia Mondiala a Sanatatii, sindromul Peter Pan e o afectiune de care sufera “oamenii mari”, in special barbatii, care nu vor sa isi asume responsabilitatile vietii adulte, avand asteptarea ca cei din jur sa le tolereze, chiar sa le sprijine acest stil de viata.

In conditiile in care acest sindrom nu este recunoscut oficial, e greu de afirmat cu certitudine cine sufera si cine nu sufera de el. Faptul ca cineva are un comportament copilaros, precum curiozitatea, dorinta de a se juca, atasamentul fata de lucruri pe care le asociem cu universul copiilor, nu e suficient pentru a considera ca sufera de sindromul Peter Pan.

Cauzele sindromului Peter Pan

Exisa cateva teorii care incearca sa explice principalele cauze ale acestei afectiuni. Printre ele, regasim:

O copilarie rasfatata

Cunoastem, cu totii, pe cineva ai carui parinti nu au spus niciodata „Nu”. Nu si-au disciplinat copilul, nu l-au ajutat sa dobandeasca aptitudini care sa il ajute sa se descurce in viata si, cand copilul a „crescut mare”, au continuat sa il cocoloseasca. In astfel de situatii, o trecere brusca de la a avea mereu pe cineva care sa faca lucrurile in locul lui la a fi nevoit sa aiba un loc de munca si sa plateasca facturi poate fi o povara foarte mare pentru „copilul” in cauza. Familiarizarea cu conceptele de baza ale varstei adulte ar fi trebuit sa fie facuta gradual, in timpul anilor de formare, insa acest lucru nu s-a intamplat la timp.

O copilarie abuziva

La cealalta extrema, cineva care a fost abuzat in copilarie, de parinti prea autoritari, de exemplu,  ar putea simti nevoia de a recupera anii inocentei netraite cu adevarat. Departe de parinti, pot face acum ceea ce isi doresc, prin urmare ar putea sa se intoarca mintal la varsta copilariei. Poate unul dintre cele mai faimoase exemple de acest tip e regele pop, Michael Jackson, fortat de tata sa devina un star inca de cand era la o varsta foarte frageda. Odata adult, si-a denumit proprietatea Ferma Neverland si s-a intamplat sa fie vazut in costumatie de Peter Pan.

Citeste si 13 semne ale unui parinte toxic, pe care multi oameni nu le cunosc

Nostalgia exagerata

Sa fii nostalgic fata de anii copilariei nu e ceva neobisnuit, insa e un concept amplificat in ultimii ani. Peste tot in social media, intalnesti postari dupa postari care idealizeaza perioada in care ai fost copil. Se promoveaza show-uri, muzica si jocuri din acea era si ni se spune ca prezentul nu e cum ar trebui sa fie. E normal sa fii nostalgic, dar daca petreci prea mult timp privind in trecut, s-ar putea sa nu mai distingi viitorul asa cum ar trebui.

Economia descurajanta

Nu oricine reuseste sa aiba locul de munca la care a visat si, mai ales in ultimii ani, economia nu a fost generoasa cu “milenialii” (generatia Y), adica cei nascuti intre anii 1980 si 1995: multe ore de munca, platite nesatisfacator, fara progrese in atingerea obiectivelor. Daca cineva nu poate progresa, ar putea ajunge, in schimb, sa regreseze, din nevoia de a evada dintr-o viata cu neajunsuri. Desi evadarea din cotidian poate fi uneori un lucru benefic, atunci cand ia dimensiunile unui refuz absolut de asumare a responsabilitatilor, devine o problema reala si serioasa.

Sistemul educational defectuos

Cele mai multe scoli nu te invata sa fii adult. Copiii si tinerii ajung sa stapaneasca informatii stiintifice complexe, stiu, de exemplu, ca „mitocondriile sunt uzinele energetice ale celulei”, insa nu stiu sa isi plateasca facturile, sa isi faca programare la doctor. In multe scoli se uita ca elevii ar trebui sa fie invatati cum sa devina membri productivi ai societatii.

Absenta exemplelor pozitive

In filme sau in show-urile de televiziune, sunt rare exemplele de adulti prezentati intr-o lumina pozitiva. Persoanele aflate la varsta maturitatii, sau „trecute de prima tinerete” sunt vazute in cultura media ca niste carcase goale a ceea ce au fost candva, pe cand tinerii sunt plini de vitalitate, vibranti, isi traiesc viata cu toate panzele sus.

Oamenii sunt in permanenta inundati cu mesaje care transmit ideea ca tineretea si frumusetea sunt singurele lor calitati, asa ca trebuie sa lupte impotriva imbatranirii. Traim intr-o cultura in care ni se inoculeaza sentimentul ca suntem validati atata vreme cat suntem atractivi, sa imbatranesti ar insemna sa nu mai fi dorit. apoi, mai poate exista trauma de a fi vazut viata parintilor deteriorata din cauza bolii, a varstei sau a incapacitatii de a-si salva casnicia. Cei care sufera de sindromul Peter Pan au o teama patologica de a nu repeta aceeasi experienta. Se gandesc ca daca ar putea evita capcanele in care au fost prinsi cei care s-au maturizat inaintea lor, ar putea sa fie salvati de dezamagirea la care au fost martori inainte.

Mai exista un motiv comun tuturor celor care refuza sa „creasca mari” si probabil ca acesta alimenteaza toate cauzele mentionate anterior, si anume:

Frica de moarte

Sa cresti mare inseamna sa devii adult. Sa devii adult inseamna sa constientizezi ca imbatranesti. Imbatranind, ajungi… in varsta. Daca esti in varsta, inseamna ca in curand vei muri. Desi moartea e parte din ciclul natural al vietii, cultura occidentala a negarii mortii idealizeaza tineretea. Prin urmare, moartea trebuie sa fie infruntata, negata, ignorata. Ce poate sa te distraga mai eficient de la constientizarea mortii decat scufundarea intr-o eterna lume a copilariei? E din ce in ce mai usor sa il intelegem pe Peter Pan?

Acestea ar fi cateva exemple de posibile cauze ale afectiunii. Cum putem sti ca cineva sufera de acest sindrom? Iata cateva simptome:

Simptomele sindromului Peter Pan

Lipsa interesului de a avea o cariera

Multe locuri de munca nu sunt placute. Multe dintre ele nu sunt platite satisfacator. E de inteles de ce o persoana nu si-ar dori sa aiba o cariera. Pe de alta parte, acest aspect e parte din viata. Cineva cu sindromul Peter Pan nu e deloc motivat sa isi gaseasca un loc de munca. Sau daca l-au gasit, nu ii intereseaza sa depuna vreun efort de a avansa. Sau s-ar putea sa prefere un serviciu cu jumatate de norma, ca sa isi permita mai usor sa evadeze.

Incapacitatea de a face fata situatiilor normale de viata

Ca adulti, suntem confruntati cu diverse situatii si trebuie sa invatam cum sa le depasim. atunci cand intervin diferite conflicte, de exemplu, analizam, argumentam, explicam. Cineva care sufera de sindromul Peter Pan nu face asta. In schimb, s-ar putea sa strige, sa aiba manifestari asemanatoare cu crizele de tantrum intalnite la copii, sau, in limbajul uzual, „sa se dea cu fundul de pamant.” Desigur, cei mai multi dintre noi ne putem pierde cumpatul ocazional, putem avea iesiri necontrolate, insa o persoana care reactioneaza astfel in mod constant, in loc sa solutioneze problemele, s-ar putea sa sufere de sindromul Peter Pan.

Teama de angajament

Cineva cu sindromul Peter Pan poate fi interesat de sex sau de relatii ocazionale, dar nu si de o relatie serioasa. Pot promite ca vor fi implicati, dar la scurta vreme, vor gasi un motiv de despartire. Nu sunt putini aceia care se tem de angajament, care vor sa fie liberi cat mai mult timp si sa amane momentul in care se vor aseza la casa lor, dar cineva care refuza ideea de a avea vreodata o relatie de lunga durata, s-ar putea sa sufere de sindromul Peter Pan.

Citeste si 10 moduri in care poti hrani copilul din tine

Consumul de alcool sau de droguri

alcoolismul este o manifestare des intalnita la cei care au acest sindrom. asa cum spuneam, acestia vor sa evadeze si, ce mod mai facil de a evada ar putea gasi, daca nu alcoolul sau drogurile?  Cand esti foarte tanar, poate fi ceva obisnuit sa mergi frecvent la petreceri, sa consumi alcool sau sa experimentezi consumul de droguri. Dar, daca acest stil de viata continua la varsta adulta, atunci acea persoana, fie sufera de o dependenta, fie refuza sa fie lucida si sa isi asume responsabilitati.

Nu inspira incredere

Ni se intampla ca uneori sa nu ducem la bun sfarsit ceva ce ne-am asumat sau sa nu ne tinem de o promisiune. Cineva cu sindromul Peter Pan va face mereu asta. Nu te poti bizui pe el in nicio imprejurare. Poate promite ca va face ceva sau ca va fi undeva, dar cand vine momentul sa faca asta, e de negasit. S-ar putea sa inventeze scuze sau sa nu ofere niciun fel de argument pentru comportamentul lui.

Vina e mereu a altcuiva

acesta este un alt simptom frecvent: cineva cu sindromul Peter Pan nu isi asuma niciodata greselile. In schimb, e mereu vina altcuiva, chiar daca toate evidentele il incrimineaza pe el. Sa iti asumi raspunderea pentru propriile fapte poate fi o provocare dificila pentru multi dintre noi, dar daca cineva nu isi asuma raspunderea niciodata, atunci s-ar putea sa fie versiunea reala a lui Peter Pan.

Nu vrea sa se schimbe

Intr-un final, cineva cu sindromul Peter Pan nu isi doreste sa se schimbe in bine. Nu se auto-corecteaza, nu vrea sa auda de dezvoltare personala. In schimb, si-ar dori sa ramana adultul iresponsabil pentru totdeauna.

Acestea ar fi doar cateva exemple de simptome. Unii adulti ar putea avea cateva dintre manifestarile de mai sus, fara sa sufere de acest sindrom.

Exista tratament?

Diagnosticarea sindromului Peter Pan e subiectiva si, la fel ca in cazul multor altor tulburari emotionale, e problematica fiindca cel afectat nu isi recunoaste afectiunea, nu constientizeaza existenta unei probleme. De aceea, tot ca in cazul multor tulburari emotionale, e nevoie de ajutor din exterior. Cei din jur trebuie sa gaseasca mijloace de a descuraja stilul „imatur” de viata, de a indeparta posibilele tentatii (timpul prea indelungat petrecut online, petrecerile cu sau fara ocazie etc). Psihoterapia, sub diferite forme, este cel mai indicat remediu. Prin abordarea potrivita, persoanele care au manifestari precum cele enumerate in acest articol, ar putea fi ajutate sa capete incredere in sine, sa ajunga sa creada ca viata de adult, cu toate neajunsurile ei, poate avea si o multime de beneficii. Poate sa ia ceva timp, insa cu metoda potrivita, chiar si Peter Pan poate deveni adult.

Descoperă și cărți cu țări fantastice, cu personaje inedite, cu virtuți și nevirtuți, cu mult mult tâlc. Lecții de viață pentru cei mici și pentru părinții lor.