Frica înseamnă boală

Sa ne fi inselat oare atat de mult? Daca dam la o parte sentimentul de teama si facem loc curiozitatii, descoperim ca boala este doar intelepciunea corpului, pe care o manifesta in modul unic si personal in care a fost menit sa o faca.

Etichete precum depresie; pertussis (tuse convulsiva); cancer la san; tiroida Hashimoto - sunt mai mult decat cuvinte – sunt adevarate blesteme ale societatii moderne. Sunt inzestrate cu o putere atat de mare deoarece convingerile perpetuate de cultura in care traim dau sens perceptiei pe care o avem asupra acestor semne si simptome. Cream acest sens in mod colectiv si il transmitem mai departe. Decidem in mod colectiv de ce sa ne temem. Lista este alimentata si intretinuta de mass-media si suntem in mod continuu programati si reprogramati cand – si in legatura cu ce – sa activam aceasta reactie de frica.

Ce este anxietatea? De ce nu ar trebui sa ne facem griji?

Chiar ne imbolnavim daca ne facem griji?

Aici apare efectul de nocebo.

Probabil ati auzit despre efectul placebo, atunci cand esti „pacalit” cu o pastila ce contine zahar sa te simti mai bine. Ei bine, nocebo este exact opusul si poate fi definit prin „raul cauzat de asteptari negative” – dar nu implica nicio pastila de zahar – doar puterea de convingere. Acest fenomen se numeste „anticipare negativa” in literatura medicala; de exemplu, cand participantii din cadrul unei testari pentru un medicament cunoscut, cum ar fi Prozac, sunt informati ca unii dintre ei pot primi aleatoriu si o pastila de zahar, aceasta convingere influenteaza rezultatele raportate in sensul pierderii complete a beneficiilor. Chiar si atunci cand participantii nu primesc pastila cu zahar!

Interesant este ca, in cazul efectului nocebo, reactia barbatilor depinde mai mult de informatia primita despre placebo (adica sunt reactii declansate la nivel rational), in timp ce femeile sunt mai sensibile la reactiile conditionate (adica simtite). Astfel, participantele care au fost de fata la declaratiile altor femei despre efectele secundare ale unor medicamente au prezentat sanse de doua ori mai mari de a manifesta aceleasi efecte secundare la o pastila de zahar/medicament fals. Si acest lucru se numeste „modelare sociala”.

Deci, daca propriile noastre convingeri, conditionate cultural, despre suferinta si vulnerabilitate ne pot influenta fiziologic, atunci cum intelegem aceasta reactie a corpului? Este corpul usor de pacalit sau raspunde in mod inteligent la tot ceea ce percepem ca problema, conflict sau pericol? Poate ca sentimentul fricii este cel care produce primele simptome si acestea duc, in cele din urma, la diagnosticarea bolii.

Ignorarea adevaratei cauze - rana

Daca sesizam in viata o suferinta care produce frica, aceasta cel mai probabil deriva din rani preexistente. Francis Weller a clasificat aceste rani in izolare, pierdere, sentimentul rusinii, separarea de natura si chiar un bagaj emotional mostenit din familie. Cand purtam cu noi aceasta durere, ea ne influenteaza experientele si pune in alerta propriile sisteme de alerta. Si poate ca aceasta durere spune corpului cand si cum sa raspunda prin simptome. Iar cand raspunsul este in desfasurare, atunci suntem din nou invitati sa raspundem la simptomele respective. Si atunci ce facem? Ne speriem si fugim la urgenta? Sau acceptam simptomele?

Interpretarea emotiilor de catre corp

Nu este vorba despre ceva cu totul nou. Stiinta psihoneuroimunologiei exista inca din anii 1990, explicand relatia dintre sistemul imunitar, psihic si creier. Dr. Candace Pert, cercetator la Institutul National de Sanatatea SUA (NIH) si cea care a descoperit receptorul opioid, a fost una dintre primii oameni de stiinta care au validat faptul ca emotiile transmit mesaje corpului, o notiune care ar putea fi respinsa cu usurinta de conceptul de „corp ca masina” perpetuat de medicina in ultimii 300 de ani. Aceasta este una dintre teoriile care arata cum si de ce pot avea loc eliberari emotionale si vindecari inexplicabile prin tehnici yoghine, precum yoga kundalini, care implica auto-stimulari repetate ale unor anumite regiuni din corp.

Daca ai convingerea ca provocarile – chiar si nenorocirile – au un sens, ca intregul corp detine o intelepciune inerenta si ca universul functioneaza dupa principiile unui plan bine prestabilit, atunci nu vei mai opune rezistenta si vei lasa lucrurile sa isi urmeze cursul firesc. Vei accepta starea de curiozitate. Si nu vei mai face drumuri la urgenta.

Dar pentru a ajunge in acel punct, trebuie sa oprim razboiul, trebuie sa ne eliberam de statutul de victime dependente de un sistem care pretinde ca are solutiile pe care, de fapt, le gasim in noi insine. Oriunde privim, vedem indemnul la lupta imprimat in constiinta noastra. Trebuie sa „luptam” contra depresiei, a cancerului si a microbilor.

Depresia

Suntem facuti sa credem ca depresia – si orice boala mentala in general – este o boala care apare in urma unui dezechilibru chimic al creierului. Depresia este un creier defect si nu ai ce face – decat sa iei medicamente o viata intreaga. Acest prognostic pesimist a dus chiar pana la sinuciderile asistate de medic ale persoanelor care se simteau complet neputincioase in fata acestor idei psihiatrice preconcepute.

Dar daca ne intrebam de ce apare depresia? Daca o personalizam intr-un fel anume? Nu prin a invinui creierul sau genele defecte, ci prin a ajuta persoana depresiva sa-i descopere adevarata cauza. Si prin educarea ei ca sa accepte simptomele ca pe mesageri, nu ca pe dusmani. Sa o trateze ca pe o alarma de incendiu, nu ca pe un incendiu propriu-zis.

Pentru vindecare este nevoie de crearea unui mediu de siguranta, in care toate emotiile negative pot sa iasa la suprafata si sa se transforme. Cuvintele „grija” si „preocupare” vor fi eliminate din vocabular si fiecare aspect al simptomelor experimentate va deveni un mesaj care va fi descifrat in contextul vietii pacientului. Fara aceasta teama, putem primi tot ce vine fara sa opunem rezistenta si cu bratele deschise, ceea ce poate duce la transformari cu adevarat dramatice in viata pacientului.

Cancerul

Regretatul dr. Nicholas Gonzalez a fost unul dintre oamenii de stiinta care au promovat aceasta abordare fata de boala, in care trebuie inlaturata teama. El a folosit cu succes un protocol natural de vindecare pe bolnavi de cancer si de indata ce acestia intelegeau ca nu au de ce sa se teama de boala si isi recapatau credinta in abilitatea corpului de a se vindeca singur, chiar si atunci cand vindecarea parea, de fapt, o boala, organismul reusea sa se vindece si sa-si refaca singur echilibrul.

Desi dr. Nick Gonzalez folosea un regim personalizat de nutritie, detoxifiere si suplimente alimentare, nu este oare posibil ca acest tratament sa fi avut doar rolul de a intari capacitatea de auto-vindecare a corpului si nu de vindecare propriu-zisa?

Sustinatorii Noii Medicine Germanice a doctorului Hamer ar declara ca in corp cancerul se dezvolta ca un program biologic cu semnificatii foarte profunde care se reduce de indata ce conflictul original din plan psihic care l-a declansat s-a rezolvat - adica boala este, de fapt, adaptabila si o dovada a faptului ca procesul de vindecare este in curs de desfasurare.

Dr. Hamer era de parere ca un conflict din planul psihic, in special unul traumatizant, duce la aparitia unui proces fiziologic care include modificari in multiplicarea celulara a organelor. Acest proces se rezolva in mod spontan (cu ajutorul microbiomului din corp) cand conflictul este rezolvat. Aceasta teorie explica studiile conform carora mania reprimata reprezinta un risc mare de cancer si confirma inca o data ca perceptia individuala si contextul cultural stau la baza acestei boli.

Cel mai convingator aspect al Noii Medicine Germane este ca redefineste cancerul ca pe ceva „de care nu trebuie sa ne temem”; ceea ce numim cancer este, de fapt, procesul secundar al corpului de a rezolva vatamarea psihica a diagnosticului de cancer. Chiar si medicina conventionala este de acord ca in anumite stadii incipiente de cancer, cum e cazul cu carcinomul ductal in situ, cancerul la tiroida si cel de prostata, cel mai bine este sa fie lasate in pace, pentru ca „tratamentele” nu fac nimic pentru a prelungi viata ci, dimpotriva, fac mai mult rau.

De fapt, "tratamentul" cu chimioterapie si radiatii nu numai ca perturba procesul complex care trebuie, de fapt, ajutat, dar induce si un rau secundar, atat psihic cat si fiziologic. Cand intervenim si pornim un razboi cu corpul, nu facem decat sa intretinem o stare de conflict – si nu putem castiga lupta cu noi insine.

Infectia

Imaginea sistemului imunitar sub forma unei trupe de soldati care lupta cu invadatorii microbi, folosita in institutiile prescolare este una clasica, insa cei care aprofundeaza imunologia stiu ca realitatea este mult mai complexa. De fapt, imunologia este in mare parte dedicata complet si total vaccinologiei. Medicina nu pare sa fie interesata de modul in care functioneaza sistemul imunitar decat in masura in care poate sprijini iluzia ca vaccinurile au efecte benefice.

De fapt, vaccinurile trebuie sa aiba efecte benefice daca produc anticorpi, nu? Anticorpii sunt sinonime cu protectia contra bolii si sunt chiar folositi ca indicatori surogat care arata ca vaccinurile „functioneaza” in testele de laborator, insa cata stiinta este in spatele acestei teorii? Iar anticorpii produsi prin vaccinare au cu adevarat capacitatea de a se lega de agentii cauzatori de boli si de a-i anihila? Dar daca anticorpii nu sunt decat niste elemente care intaresc reactia corpului la multitudinea de substante chimice din vaccinuri, care variaza de la detergenti ca polisorbat 80 pana la formaldehida?

Si cum ramane cu caracterul contagios? Este o dovada clara ca microbii se transmit de la persoana la alta si ii infecteaza? Si cascatul se transmite la fel? Cum ramane cu fenomenul de sincronizare a ciclului menstrual la femeile care locuiesc impreuna? Dar bolile induse de teama, concept demonstrat limpede intr-un studiu in care femeile care au fost convinse ca respira „aer contaminat” cand doar au vazut alte femei ca s-au imbolnavit de la el – in ciuda faptului ca aerul nu avea nicio problema.

Apoi sunt oamenii care manifesta simptome de raceala cand cred ca nu sunt bine; probabil ca nu isi simt vulnerabilitatea imunologica, ci nevoia corpului de a profita de oportunitate pentru a-si reface echilibrul.

Simptomele infectioase sunt o dovada ca organismul stie ce si cum sa elimine. Voma, diareea, tusea, transpiratia, stranutul si curgerea nasului au toate in comun elementul de eliminare. Acestea sunt toate procese de vindecare.

Stiinta este un instrument extraordinar de a descoperi lucruri noi, dar numai daca i se permite sa recunoasca impartial informatiile noi care apar si care completeaza tabloul existent. Tematica microbilor ca patogeni este una complexa, careia literatura medicala i-a acordat multa atentie in ultimele doua decenii. Odata cu descoperirea microbiomului – sistemul nostru intern de microbi care  demonstreaza nu numai relatia armonioasa dar chiar dependenta de microbii pe care i-am demonizat pana acum – totul in medicina ortodoxa s-a schimbat.

Chiar si descoperirea asa-ziselor virusuri inglobate in materialul nostru genetic, nascand intrebarea daca virusurile exista intr-adevar in felul in care le-am descris pana acum. Dar exozomii – acele pachetele de material genetic care calatoresc intre mediu si fiziologia noastra si influenteaza exprimarea genetica? Stiinta arata ca acesti exozomi seamana mult prea mult cu virusurile, ceea ce ne face, inca o data, sa consideram inamicul ca fiind o parte din noi insine.

Cum functioneaza procesul de vindecare?

Deci, daca frica este boala, atunci care este remediul? Este posibil sa fie unul simplu, cum ar fi modificarea mentalitatii si restructurarea experientei simtite de corp. De fapt, acesta este exact ceea ce medici precum dr. Gonzalez, dr. Hamer incearca sa ne invete – sa genereze o experienta de incredere in corp, in intregul proces si in structura complexa si rafinata a fiintei umane, prin convingeri, experiente traite si rezultate obtinute. Sa ne faca sa scriem o noua istorie, in care nimeni nu este victima unor gene defecte, a ghinionului si a unei relatii nedorite si pe viata cu industria farmaceutica.

Fiecare are libertatea de a alege sa isi manifeste curiozitatea, sa-si ajute corpul sa accepte procesul in loc sa se opuna si sa intre in contact cu adevaratul sine superior, care transcede experienta de vindecare fizica. In acest fel, laitmotivul vietii va fi „hmm, ce interesant” si “nu am de ce sa ma ingrijorez” sau „bun, deci te ocupi de situatie” in loc de “…dar daca …” si “Oh Doamne, nu mi-as ierta-o daca …” si “ce-ar crede lumea daca” sau “de ce mi se intampla toate astea tocmai mie...nu este corect”. Dar ti se intampla tocmai pentru ca sunt parte din tine. Experienta bolii este atat de plina de semnificatie si de scop incat este o reflectie a propriului tau sine. Accept-o. Pentru “ca tot ceea ce ti-ai dorit se afla de partea cealalta a fricii.”

Sursa utilizata: http://www.greenmedinfo.com/blog/fear-sickness