Traim intr-o perioada in care convingeri existente de zeci de ani sunt rasturnate in mod frecvent. De exemplu, s-a descoperit recent ca celulele corpului pot comunica informatii celulelor sexuale (ex. sperma) care pot fi transmise unor generatii viitoare, contrazicând astfel conceptiile Darwiniste de mostenire genetica in favoarea viziunii emise de Lamarck, respinsa o perioada lunga de timp.
Anul trecut, substante comestibile de origine vegetala s-a descoperit ca pot "vorbi" cu celulele din corpul nostru prin intermediul unor nanoparticule denumite exozomi care regleaza manifestarea ADN-ului, precum si prin alte cai fiziologice importante.
Recent s-au publicat rezultatele unui studiu care arata ca celulele mamiferelor pot extrage energia direct de la soare cu ajutorul moleculelor care compun "sângele plantelor", clorofila. Si poate cea mai uimitoare descoperire este teoria lui Gerald Pollack conform careia asa-numita forma a patra a apei actioneaza ca o baterie pentru corp, furnizând o sursa continua de energie derivata din lumina soarelui, fara sa aiba nevoie de un intermediar pentru a o converti in energie biochimica.
Sunt doar câteva exemple de descoperiri recente, fundamentate stiintific care sfideaza convingerea stiintifica traditionala, deschizând noi perspective in nutritie si medicina care pot contribui in mod radical la interventii mai sigure si terapii mai eficiente în viitorul apropiat.
'Microbii' ne-ar putea transforma in super oameni?
Recent s-a publicat un studiu care a descoperit ca microbiomul uman poate produce vitamina C. Aceasta posibilitate este una remarcabila, avand in vedere ca pana acum se credea despre corpul uman ca nu poate produce aceasta vitamina esentiala, de cand stramosii preistorici ai omului si-au pierdut aceasta abilitate cu peste 60 milioane de ani in urma. Microbiomul, insa, face parte din corpul uman ca meta-organism, alcatuit din trilioane de alte organisme microbiene si virusi fara de care nu putem supravietui. Cunoscuta ca teoria hologenomica a evolutiei, principiul de baza este ca obiectul selectiei naturale nu este organismul individual, ci holobiontul, adica organismul individual plus comunitatile microbiene asociate care includ complexe intregi de bacterii, virusi, protozoare, viermi intestinali si ciuperci. De fapt, daca ar fi sa punem in balanta contributia genetica a genomului uman si totalitatea genetica reprezentata de alte organisme care alcatuiesc holobiontul, genele noastre reprezinta numai 1%.
Nu numai ca acest lucru reprezinta o adevarata provocare pentru orgoliul savantilor antropocentrici si germofobici, dar arata si cat de multe posibilitati putem imprumuta de la acesti conlocuitori microscopici. De exemplu, studii recente arata cum corpurile noastre se bazeaza pe 90 de tulpini de bacterii diferite din intestine pentru a digera proteina de gluten din grau, pe care genomul nostru nu are capacitatea de a o descompune eficient. Un alt exemplu la fel de impresionant pentru modul in care "microbii" ne ajuta sa compensam defectele genetice este descoperirea ca anumite tulpini de Lactobacillus semnificative din punct de vedere alimentar pot produce o forma activa metilata de folat - 5-metilenetetrahidrofolat - pe care cei care prezinta mutatii de tip MTHFR nu reusesc sa le produca in cantitati optime. Putem, deci, presupune ca polimorfismul uninucleotid (single nucleotide polymorphisms = SNPs) nu reprezinta ultimul cuvânt in ceea ce priveste deficientele sau anomaliile nutritionale, iar "prietenii nostri" microbi pot umple golurile pe care le lasa din punct de vedere epigenetic genele noastre.
In acest sens, partea microbiana a holobiontului extinde semnificativ capacitatile genetice si/sau epigenetice care au facut posibila supravietuirea umana in conditii de modificari continue ecologice, de clima si nutritionale pe care le-am tot traversat pe parcursul evolutiei noastre nesfarsite (perioada biologica se intinde pana acum cateva milioane de ani) pâna la stadiul actual de evolutie. Daca secventele nucleice primare din ADN-ul nostru necesita zeci, sute si chiar milioane de ani pentru a se transforma semnificativ, contributiile ADN-ului microbian se pot modifica in ani, luni, saptamani, minute si chiar in timp real, in câteva secunde. Acum putem intelege mai bine de ce Mama Natura ne-a obligat sa colaboram si chiar sa incorporam 'microbi" in corp.
Cum producem vitamina C
Si astfel, in lumina unei noi intelegeri a corpului uman si a capacitatilor sale fiziologice putem explora posibilitatea ca vitamina C sa fie produsa de bacterii din intestinul nostru.
Publicatia in care a aparut pentru prima data aceasta idee a fost revista de specialitate Current Opinion on Biotechnology intr-o lucrare intitulata, "Bacteriile ca furnizori de vitamine pentru gazdele lor: o perspectiva asupra microflorei intestinale." Remarcabila lucrare s-a concentrat pe rolul bacteriilor lactice (asa cum sunt cele gasite in alimente cu culturi probiotice, cum ar fi iaurtul) precum si pe probioticele din intestinele umane, asa cum sunt bifidobacteriile si abilitatea acestora de a produce vitaminele pe care nu le putem produce singuri. Partea cea mai importanta a studiului a fost, desigur, descoperirea ca bacteriile izolate luate ca mostre din intestinul uman au fost capabile sa produca o gama larga de vitamine, printre care si vitamina C (ascorbat):
Din pacate, lucrarea nu intra in detalii metodologice despre cum exact au descoperit acest lucru. Exista insa, in alte studii si lucrari stiintifice, un exemplu concret de tulpina bacteriana care traieste in corpul uman si despre care se stie ca poate produce ascorbat: Corynebacterium glucuronolyticum care contine o cale de biosintetizare a ascorbatului-L.
Interesant este ca, desi majoritatea speciilor de Corynebacterium sunt considerate benigne, C. glucouronolyticum a fost asociata cu infectii urogenitale la oameni, iar C. diphtheria este asociata cu infectii bacteriene difterice cauzate de un sistem imunitar slabit. Emerson a spus odata ca orice buruiana este o planta careia nu i s-au descoperit inca virtutile. Acelasi principiu poate fi valabil si pentru "microbi". O simpla neplacere poate deveni o problema grava cand corpul sufera de o deficienta grava a uneia dintre principalele sale cai biosintetice si biomolecula asociata, fie ea vitamina, agent antitumoral sau antibiotic. Se poate ca C. glucuronolyticum sa atinga proportii 'infectioase' cand rezervele de vitamina C ale corpului sunt epuizate, iar cand necesarul de vitamina C este completat, tulpina care in mod normal este benigna sa nu mai contribuie la dezvoltarea de infectii urogenitale.
Desigur ca aceasta descoperire nu demonstreaza ca flora intestinala poate produce cantitati relevante de vitamina C doar prin intermediul acestei tulpini. Insa dovedeste ca este posibil ca organismul uman ca produca vitamina C - aratând inca o data cât de putine stim despre corpul uman si ce importanta vitala are ajutorul "microbilor" in compensarea lipsurilor noastre genetice. Daca stam sa ne gandim logic, erau destul de putine sanse ca stramosii nostri sa fi fost nevoiti sa supravietuiasca 60 de milioane de ani depinzând exclusiv de sursele alimentare pentru a-si completa necesarul de vitamina C, a carei carenta grava (inevitabila intr-o perioada in care, fiind dependenti de vanatoare, foametea alterna cu abundenta hranei) poate duce la debilitari grave si chiar moarte. Abilitatea corpului nostru de a produce vitamina C - chiar si in cantitati mici, dar suficiente pentru supravietuire - pare logica, avand in vedere geniul creator al unei Naturi de o complexitate infinita. Incepem, astfel, sa intelegem tot mai mult ca avem mai multa independenta energetica si biomoleculara decat ne-a facut stiinta de pâna acum sa credem.
Surse:
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/24842810/
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/24198392
http://www.greenmedinfo.com/blog/germs-help-body-produce-vitamin-c-breakthrough-discovery
