De ce mint sau fura copiii?

Copilul are nevoie de acest tip de atentie si el va utiliza tot mai des aceasta metoda,  anume de a relata lucruri senzationale chiar si atunci cand ele nu exista si el incepe sa minta.

3)   „Minciuna” sau frica de a fi pedepsit

Deseori intalnim un alt motiv  pentru care copiii mint. Este faptul ca celui mic, ii lipseste curajul de a spune adevarul. Acest fapt este corect mai ales, in cazurile cand motivatia lui nu este in acord cu conceptiile parintilor. Copilului ii este frica de a fi pedepsit de aceea, prefera sa spuna un neadevar sau sa distorsioneze adevarul. Astfel de minciuni se mai numesc si minciuni „din necesitate”.

Ele se nasc din dorinta de a nu fi pedepsit. Cei care folosesc adeseori acest tip de minciuna sunt copiii profund deceptionati. Ei primesc  de cele mai multe ori  din partea parintilor un feed-back negativ si rareori o lauda. Sunt criticati si corectati deseori si pedepsiti pentru faptele lor gresite. In acelasi timp pentru faptele bune, li se acorda rar  atentie si acestea sunt privite ca de la sine intelese.

O pozitie potential bine intentionata a parintilor care au tendinta de a deceptiona este: „Copilul trebuie laudat rar pentru a nu deveni orgolios  si lenes”. Pentru a observa unde greseste, are nevoie de pedepse si explicatii repetate de ce comportamentul sau nu este cel corect. Doar astfel poate invata sa deosebeasca binele de rau. 

Exista multe modalitati de a lua curajul unui copil. Aceste metode sunt folosite adeseori din disperare si neajutorare. Rezultatul duce la copii  frustrati si rebeli care mint deseori, fura sau trebuie sa decurga la delicte mai mari pentru a primi vre-un fel de atentie, fie pozitiva, fie negativa. Atentia negativa, in sensul de a certa, de a pedepsi sau de a lovi (de a bate), este forma de atentie cunoscuta lor si nu le mai provoaca frica.

Copiilor  care sunt deseori pedepsiti mai tarziu in viata nu le mai este frica de pedeapsa, nici de pedepsele scolare, nici de pedepsele politiei sau de inchisoare ... Se ajunge la o obisnuire,  vis-a-vis de pedepse care poate duce pana la imunizare.  In acest stadiu, copilul nu mai simte durerea si nu-i mai este frica iar pragul spre minciuna si delicte mai seriose este coborat pas cu pas.

Furtul

Copiilor care le este usor sa minta adeseori nu au nici o dificultate sa fure. Ambele se petrec intr-un mod ascuns. Pe langa motivele enumerate in legatura cu minciuna, mai pot exista alte motive care duc la furt .

Unor copii, le este teama sa ceara un obiect pe care si-l doresc. Este posibil ca lor sa le fie frica de reactii la intrebarile lor sau  ca ei stiu ca acel obiect nu li se cuvine si ca vor fi refuzati. Nu pot insa suporta un raspuns negativ de aceea trebuie sa fure obiectul. Si-n acest caz parintii ar necesita o proprie monotorizare in felul cum ei reactioneza atunci cand copilul lor le cere un obiect, bani, jucarii sau orice altceva.

Daca ei reactioneaza enervati, fara intelegere, negativ sau devalorizand, aratand copilului cat de prosteasca  este cererea sa, tocmai aceasta reactie este cea pe care copilul vrea s-o evite prin furt. Exista si copii carora, le este greu sa accepte ca exista lucruri de care avem nevoie insa care nu le putem avea.

Adeseori, acestia sunt copiii rasfatati ai caror parinti au tendinta sa cedeze in fata fiecarei dorinte a copiilor lor si care implementeaza putine granite in educare. Astfel de copii sunt vulnerabili de a comite delicte de timpuriu.

Ei nu pot accepta ca nu toate lucrurile se intampla dupa cum si-ar dori ei pentru ca nu au invatat niciodata  de a face fata unei situatii in care nu pot poseda ceva,  ceea ce ei ar dori sa posede. Pentru acesti copii nu exista alta alternativa decat sa-si procure cu orice pret ceea ce ei au nevoie.

Parintii, care ei insisi sunt deceptionati de impartirea bogatiei  si saraciei in lume, le transmit copiilor lor adeseori idei neadecvate despre dreptate (si despre granitele de drept – nedrept). Adeseori acesti copii aud acasa, propozitii de genul: „Bogatii devin tot timpul mai bogati si saracii mai saraci”, sau „In aceasta lume nu exista dreptate”.

Astfel de fraze, nu numai ca produc la copii un sentiment paralizant al milei de sine ci le ofera si o scuza pentru a lua de la cei bogati  ceea ce ei au nevoie . Acesti parinti nu-i incurajeaza pe copii sa-si castige destui bani, ci bogatia le este descrisa si infatisata a fi un noroc nedrept care i-a cazut in poala bogatului. La acesti copii, sentimentul de a nu fi responsabili pentru propriul noroc, reprezinta un sentiment paralizant  si de a fi la cheremul sortii si a nedreptatilor  lumii. In acest caz de ce sa-ti mai dai silinta?

Aceast tip de gandire nu poate duce doar la furt ci si la pasivitate si depresivitate. Pe langa toate aceste motive si un mediu in care nu se transmit valori morale, poate duce la faptul ca copiii nu isi dezvolta  un prag al constiintei pentru delicte.

Cum se pot evita preventiv minciuna si furtul!

In primul rand propriile noastre actiuni, reprezinta un exemplu pentru copii. De aceea, acei parinti care nu sunt deschisi si cinstiti fata de ei insisi si fata de ceilalti oameni nu pot pretinde de la copiii lor sa devina oameni adevarati. In mod similar, acei parinti  care se imbogatesc prin orice mijloace si pe seama altor oameni, nu se pot astepta sa aiba copii demni de incredere.

Masurile preventive pot fi luate doar prin intermediul atitudinii parintesti de baza. Parintii arata ca ei cred in norme si valori ca de exemplu cinste, a fi de incredere, a te putea baza pe cineva, etc., si aceste norme sunt de la sine intelese si aplicabile. Atunci cand avem incredere in copilul nostru ca el va pune in aplicare asa cum stie el si asa cum noi insine incercam s-o faca aceste valori, il ajutam sa se comporte  in concordanta cu acestea.

Daca insa asteptam permanent doar ca el, copilul sa incalce  o regula pentru ca apoi noi, sa-i facem morala, il ajutam pe copil sa transgreseze mai des regulile si sa se obisnuiasca incetul cu incetul cu incalcarea regulilor si la consecintele legate de aceasta. Dupa parerea noastra, nu exista copii care sunt prin natura lor rai. Fiecare om e o fiinta sociala, care poate aduce un aport constructiv la comunitate.

Ce putem face cand copiii au inceput sa minta sau sa fure!

Este desigur prea tarziu cand avem convingerea ca, copilul minte sau fura sa reactionam cu fraza: „Eu te cred pe tine” caci copilul ne va crede prosti si isi va pierde respectul fata de noi. Insa, in loc de a da un raspuns descurajator, de genul: „Eu stiu ca tu minti!” sau „Binenteles ca ai furat!”, ii putem spune „Imi este greu sa te cred”. Asa nu i-am facut reprosuri copilului, reprosuri care ar duce doar la faptul ca, copilul va trebui sa se apere din rasputeri. In acelasi timp, nu l-am facut de rusine sau nu l-am devalorizat, ceea ce din nou ar duce la o reducere a sentimentului de valoare de sine ci i-am comunicat copilului in mod cinstit ca avem probleme cu afirmatia sa.