De ce mint sau fura copiii?

Cum ar reactiona copilul in acest caz? O posibilitate ar fi ca acesta, sa inceapa  sa mediteze asupra comportamentului sau. Nu trebuie sa se apere deoarece nu i-a fost adresat nici un repros si prin asta i se ia „vantul de la prova”. Este clar insa ca simte , ca nu a obtinut atentia pe care dorea s-o primesca, prin intermediul comportamentului sau deoarece parintii nu intra in confruntare cu el. Trebuie sa se decida pentru o alta modalitate de a atrage  atentia parintilor asupra sa. Ramane de vazut daca noua metoda,  va fi mai buna sau mai rea. O alta modalitate, ar putea fi ca totusi copilul sa se apere.

Ramane atunci la latitudinea parintilor daca simt dorinta sa-i demostreze copilului autoritatea pe care o au asupra sa ori nu. Ei ii pot arata ca ii pot dovedi fapta reprobabila facuta. Insa parintii, au si posibilitatea sa ramana la afirmatia facuta si sa refuze sa intre intr-un joc de putere. Astfel, copilul, el insusi are posibilitatea sa mediteze asupra comportamentului sau fara ca parintii sa fie nevoiti sa-i explice ceea ce el deja stie. Explicatii moralizatoare repetate, din partea parintilor duc la o lenevire a copilului si la faptul ca el va inceta  sa se gandeasca singur la diferenta dintre bine si rau.

O alta posibilitate de a reactiona, ar fi raspunsul din partea copilului: „E problema ta, eu ti-am spus cum este. Daca tu ma crezi sau nu ma crezi, nu este treaba mea”. Prin asta copilul vrea sa-si dovedeasca puterea. Aici, miciuna sau furtul este doar problema de suprafata. In spatele acestora, se ascund alte motive mai profunde  ca de exemplu relatii defectuase, proaste in familie, un sentiment deficitar de egalitate in familie ori de invidie,  dorinta de a avea multi bani pentru a face fata relatiilor cu ceilalti sau alte motive. Pe baza acestor probleme, copilul se simte inferior si neluat in serios. El, recurge la metode prin care loveste parintii din greu, pentru ca asa sa-si dovedeasca puterea.

Aceasta metoda de a face pe grozavul, este de mare succes mai ales in cazul parintilor unde valorile morale sunt foarte importante. In acest caz, minciuna si furtul reprezinta mai degraba simtome pentru alte probleme de relationare.  Pentru aceasta situatie, este de recomandat sa vorbim cu copilul despre motivele (ceea ce il misca) care-l fac sa arate comportamentul nedorit in loc de a discuta cu el despre comportamentul insusi.  Motivele de genul „vreau sa plac”, „vrea sa fiu tare”, „vreau sa am putere” ,”vreau sa atrag atentia asupra mea” si altele pot fi si ele detectate, observand ce declanseaza comportamentul copilului in noi insine: furie, atentie, ingrijorare severitate, pedeapsa sau altceva?

Ceea ce declanseaza cu exactitate este punctul la care vrea sa ajunga si motivatia pentru comportamentul sau gresit. Orice copil stie ca nu este corect sa minti sau sa furi. Este foarte important de a afla motivul, pentru a-i recunoaste telul la care el vrea sa ajunga prin intermediul comportamentului sau.

Daca de exemplu, telul lui e sa arate: ”va arat eu, ca pot face orice vreau!”,  drept consecinta trebuie sa reactionam cu totul diferit fata de telul: „va rog, dati-mi mai multa atentie”. In primul caz, parintii pot dezamorsa nevoia de putere a copilui, neexercitand mai multa presiune asupra sa ci aratandu-i ca il iau in serios si ca ii  acorda destul spatiu si importanta.

Se poate transmite copilului ca este luat in serios prin  intermediul atribuirii de responsabilitati ca de exemplu  pregatirea meselor, repararea a ceva care s-a stricat insa si prin dialog cu el. In cadrul tuturor acestor masuri, este de la sine inteles ca setul de reguli si valori stabilite in familie nu are voie sa fie incalcat pentru ca, copilulul sa fie rasfatat.

Concomitent, este important sa tinem seama de stadiul de dezvoltare al copilui pentru a nu-l solicita cu prea multa responsabilitate. In acest fel, copilul nu mai simte necesitatea de a-si demonstra pozitia de putere, prin intermediul comportamentului gresit ci poate invata sa castige recunoastere prin comportamente contructive.

Daca pe de alta parte, copilul are telul de a primi mai multa atentie si mai multe sentimente pozitive (iubire), parintii pot incerca sa-si manifeste iubirea si caldura mai evident si mai clar fata de copilul lor. Ar putea sa-l ascute cu mai multa atentie si sa se intereseze mai mult de problemele sale .

Sursa:

„Tine-ma strans si lasa-ma liber” Fari Khabirpour, Nadi Hofmann

Surse Bibliografice

Bettner, Betty Lou & Lew, Amy: Kindern eine Chance geben (SA DAM COPIILOR O SANSA). München 1992

Saint-Exupéry, Antoine: Der kleine Prinz. (MICUL PRINT) Düsseldorf 1956 Dinkmeyer, Don & McKay, Gary D.: STEP. The Parent’s Handbook (MANUALUL PARINTILOR). 1989

Dreikurs, Rudolf & Seitz, Vicki: Kinder fordern uns heraus. (COPIII NE PROVOACA)Stuttgart 1992

Dreikurs, Rudolf: Selbstbewusst. Die Psychologie eines Lebensgefühls. (SIGUR PE SINE – PSIHOLOGIA UNUI SENTIMENT VITAL) München 1996

Dreikurs / Grunwald / Pepper: Lehrer und Schüler lösen Disziplinprobleme, (PROFESORII SI ELEVII REZOLVA PROBLEME DE DISCIPLINA)  Weinheim 1995  Dreikurs, Rudolf / BlumenthaI, Erik: Eltern und Kinder – Freunde oder Feinde (PARINTII SI COPIII – PRIETENI SAU DUSMANI ) •Stuttgart 1989

Gibran, Khalil: Der Prophet, (PROFETUL )Freiburg 1998

Gordon, Thomas: Familienkonferenz. (CONFERINTA DE FAMILIE)  Hamburg 1974

• Palazzoli, Mara Selvini: Die psychotischen Spiele in der Familie, (JOCURI PSIHOTICE IN FAMILIE)  Stuttgart996

Popov-Kavelin, Linda / Popov, Dan / Kavelin,John: The Virtues Guide. A          Family Handbook. (GHIDUL VIRTUTILOR • UN MANUAL PENTRU FAMILIE) Fountain Hills 1995 •

Schoenaker, Theo & Julitta / Platt, John M.: Mit Kindern in Frieden leben, (SA TRAIM IN PACE CU COPIII) Sinntal-Züntersbach 1999 . Ziele der Kindererziehung

Textzusammenstellung. (TELURILE EDUCATIEI COPIILOR; CULEGERE DE TEXTE) Hofheim/Ts. 1979

AUTORII

Fari Khabirpour – nascut in 1951 si-a petrecut copilaria si tineretea in Luxemburg. Studiul Psihologiei si Pedagogiei la Universitatea din Zürich. Doctorat sub conducerea prof. dr. Karl Widmer. Formarea terapeutica la „Alfred Adler-Institut” Zürich. Multi ani Coordonator,  Presedinte si Terapeut Analitic Formator, al Societatii Luxembrugheze de Psihologie Individuala, dupa Alfred Adler. Multi ani profesor la “Institut des Etudes Educatives et Sociales”  in Luxemburg. Conducator al Satului de „Copiii S.O.S.” din Luxemburg. Mai multi ani, coordonator al specializarii profesionale pentru educatori la “Entente des Foyers de Jour”, in Ministerul Familiei din Luxemburg. In prezent, Fari Khabirpour activeaza ca director in Ministerul Educatiei din Luxemburg in Departamentul de Pshiologie Scolara. A devenit cunoscut opiniei publice prin numeroase prelegeri, in tara si strainatate si printr-o  serie de emisiuni la radio, despre educatia copiilor. Fari Khabirpour este casatorit din 1974 si este tatal a trei copii.

Nadi Hofmann a studiat Psihologia la Heidelberg. Din 1996, este psiholog scolar si profesoara la Scoala Internationala Townshend  din Cehia. In prezent, ea isi da doctoratul in domeniul Psihologiei Pedagogice.

Descopera colectia noastra de carti pentru copii!