Cele 4 stiluri de parenting si sfaturi pentru parinti

Stiluri de educatie parentala

Fiecare copil este unic in felul sau, ceea ce inseamna ca sarcina fiecarui parinte este imprevizibila si individuala. Desi sfaturile generale despre stilurile de educatie a copiilor sunt utile, este important sa tii cont intotdeauna de nevoile tale personale si de situatie, de personalitatea ta si de efectele pe care le doresti asupra copilului. A fi parinte implica multe satisfactii, frustrare, bucurii si multa oboseala – si este o munca ce nu se termina niciodata, nici chiar atunci cand copiii cresc. Cu toate acestea, stilul de parenting pe care il alegi pentru familia ta poate avea efecte de durata asupra dezvoltarii emotionale, intelectuale, fizice si psihologice a copilului. De aceea trebuie ales cu grija. Psihologii moderni au ajuns la un consens in privinta a patru stiluri principale de parenting: dominant (exigent), neglijent (neimplicat), permisiv si autoritar.

Aceste patru categorii sunt rezultatul a doua componente care, atunci cand sunt combinate si potrivite, produc patru tipuri de educatie. Aceste doua componente tin de personalitatea parintilor, respectiv de cata independenta vor sa ofere si de cata supunere vor sa primeasca. Aceste patru tipuri sunt detaliate in cele ce urmeaza.

Autoritar: Parintele care pune mare accent atat pe supunere, cat si pe independenta.

Dominant: Parintele care pune mare accent pe supunere si putin pe independenta.

Permisiv: Parintele care nu pune mare accent pe supunere, dar pune mare accent pe independenta.

Neglijent: Parintele care nu pune mare accent nici pe supunere si nici pe independenta.

Fiecare dintre aceste stiluri de parenting se regasesc in intreaga lume, in fiecare cultura si structura familiala. Variatiile infinite ale situatiei specifice ale familiei tale se regasesc undeva in acest spectru. Fiecare dintre aceste stiluri are atat aspecte pozitive cat si negative, cu exceptia, poate, a parentingul “neglijent”, iar aceste mici variatii pot avea un impact major asupra modului de dezvoltare a copilului.

Autoritar

Cei mai multi experti sunt de parere ca aceasta combinatie de supunere si independenta este stilul de parenting cel mai productiv si mai sanatos. Nu numai ca astfel copilul creste cu un puternic simt al responsabilitatii sociale si abilitatea de a-si modera comportamentul, dar este si motivat sa se implice in provocari noi, sa-si mentina respectul de sine si sa-si accepte propria autonomie.

Parentingul activ inseamna sa faci parte din viata copilului tau, sa stabilesti limite clare in situatii familiale si sociale, dar si sa incurajezi creativitatea, libertatea si exprimarea de sine. Acest stil de parenting are ca rezultat elevi bine adaptati, care interactioneaza bine cu ceilalti, au rezultate peste medie si se motiveaza singuri pe masura ce cresc si incep sa se confrunte cu noi obstacole in viata. Sunt siguri pe sine, dar nu egoisti.

Dominant (exigent)

Desi par apropiate, exista o diferenta mare intre primul stil de parenting si al doilea. Desi copiii crescuti de parintii dominanti au rezultate bune in scoala si sunt chiar printre primii in clasa, educatia stricta a parintilor poate avea efect asupra vietii lor pe termen lung. Acesti copii isi fac greu prieteni, sufera de depresie si de lipsa de incredere de sine. Nu au in mod necesar un comportament dificil, datorita controlului si exigentei parintilor, insa nici nu vor explora, nu vor descoperi si nici nu vor interactiona cu lumea din jur intr-un mod liber si deschis.

Cand un copil este crescut intr-o structura exigenta, nu isi poate urma propriile instincte si cauta in permanent aprobarea unui parinte. Independenta nu le este apreciata; este deseori strivita de dorinta parintilor de a detine controlul.

Permisiv

Se intampla sa mai vezi cate un copil in magazin sau la un eveniment social, dornic sa exploreze mediul, cu parinti care il observa, dar nu par sa incerce a stabili o limita intre exprimarea de sine si obedienta. Cand se pune un accent prea mare pe independenta, copiii tind sa actioneze mai agresiv si cand cineva incearca sa-i controleze, totul devine o lupta de dominatie. O adolescenta dificila este, deseori, rezultatul unei copilarii prea permisive. Copiii crescuti intr-un stil permisiv se gandesc ca au dreptul la anumite libertati si ii urasc pe cei care incearca sa-i controleze.

Desi acesti copii tind sa aiba mai multa incredere de sine si se afirma social, deseori isi folosesc calitatile in scopuri rele si sunt mai predispusi la razvratire in sens sexual, cultural si social, fiind chiar inclinati spre abuz de substante interzise si comportament distructiv. Chiar daca pare intelept sa nu impui copilului nicio ingradire si sa-l lasi sa exploreze lumea fara prea multe reguli, acest stil de parenting poate avea consecinte periculoase pe termen lung.

Neglijent (neimplicat)

In acest stil, considerat a fi cel mai nepotrivit, figurile parentale nu ofera nici sprijin si nici nu reactioneaza in niciun fel. Este un stil de parenting apatic, in care copiii nu sunt incurajati sa fie spirite libere si independente, dar nici nu au reguli sau limite care sa-i disciplineze. Acest stil de parenting poate duce la o viata de adult traumatizanta sau dificila, in care increderea, loialitatea, simtul de familie, raspunderea civica si chiar moralitatea pot avea grav de suferit. Un copil crescut in acest stil neglijent va cauta alte figuri parentale, dar nu va avea nicio busola morala care sa-l ghideze.

In astfel de situatii, poate fi periculos pentru copii sa ramana in acea structura familiala, desi, daca neglijenta nu este prea severa si este remediata rapid, structura familiala se poate imbunatati. Chiar daca celelalte trei stiluri de parenting au argumente “pro” si “contra”, nu exista nimic “bun” la un parinte neglijent.

Sfaturi pentru parinti

Daca exista o regula pe care parintii ar trebui sa o urmeze, este aceasta: ca orice indrumator responsabil, este important sa fii parinte in primul rand si abia apoi prieten. Trebuie sa existe o cantitate egala de libertare si structura, care sa permita copilului sa devina un membru al societatii responsabil, moral, loial si plin de compasiune.

Exista nenumarate variatii de stiluri de parenting pornind de la cele descrise mai sus, si, pe parcursul vietii copilului tau, iti vei modifica abordarea, intr-un mod mai mult sau mai putin dramatic. Este important sa ramai mereu implicat in viata copilului tau, sa-i respecti independenta pe masura ce creste, dar sa-i recunosti  si vulnerabilitatea in anii de formare. Trebuie sa creezi o viata sigura, confortabila si demna de urmat pentru copiii tai si este important sa fii dispus sa evoluezi si tu alaturi de ei.

Nu te teme sa preiei controlul in anumite situatii, dar fii deschis la ideea de a le da libertate cand este cazul. Un parinte care oscileaza intre mai multe stiluri de parenting, cand considera necesar, dar evita intotdeauna sa fie neglijent, este pe drumul cel bun in efortul sau de a creste un copil fericit si perfect functional.

SURSE

https://www.organicfacts.net/parenting/parenting-styles-and-tips.html