Mega Reduceri De Primăvară - 14-20 martie

Comandă telefonic 0770 363 621 Contul meuDespre noiContact
MeniuCaută
  1. Viata Verde Viu
  2. Blog
  3. Parenting
  4. Copii care nu vor sa asculte

Copii care nu vor sa asculte

ViataVerdeViu) Doamna V isi petrecere a doua jumatate a diminetii preparandu-si pranzul, pentru ea si fiica ei, Ana. Azi gateste mancarea preferata a Anei: spaghete cu sos de rosii. Ana, se joaca cu prietena ei, in curte. De indata ce masa e gata, d

(ViataVerdeViu) Doamna V isi petrecere a doua jumatate a diminetii preparandu-si pranzul, pentru ea si fiica ei, Ana. Azi gateste mancarea preferata a Anei: spaghete cu sos de rosii. Ana, se joaca cu prietena ei, in curte. De indata ce masa e gata, dna V o cheama pe fiica ei: „Ana mancarea e gata! Vino te rog, la masa!” Nici o reactie. Mama striga a doua oara. Din nou, nici o reactie. Intre timp vocea dnei V, devine nerabdatoare. In definitiv si-a dat atata silinta pentru a-i pregati Anei pranzul preferat iar fetitei ii este indiferent. Striga din nou cu voce tare si gandeste: „Asa o obraznicie!”. Striga, fiind tot mai infuriata. Intre timp, o vecina care a observat incidentul in intregime, se apropie de Ana si o intreaba de ce nu reactioneaza la chemarea mamei? Fetita raspunde: „Si asa mama ma va chema de cateva ori! De aceea pot sa ma mai  joc linistita un pic.”

Exemplul Anei ne arata cat de fin calibrate sunt „jocurile” noastre. La nivel de subconstient, Ana simte cu exactitate ca mama o va mai chema de multe ori si se foloseste de aceasta informatie. De cealalta parte, mama nici nu se asteapta ca Ana sa reactioneze la prima ei chemare caci in caz contrar, ar lua in serios refuzul ei de a apare. De exemplu, l-ar interpreta drept lipsa de pofta de mancare si in acest caz mama ar manca. Nu poate fi exclus nici ca doamna V sa fie mirata in cazul in care fiica ei  ar apare imediat la masa.

De ce sa se grabeasca Ana atat de tare? Mancarea ii este asigurata iar  timpul cand o va manca il poate fixa singura. Mama poate sa astepte asa ca si pana acum. Sa privim situatia mai indeaproape pentru a intelege mai bine procesele care au loc. Mai intai trebuie subliniat ca exemplul domnei V si al Anei, e un exemplu fictiv care foloseste doar la evidentierea unor anumite lucruri. Deosebirea fata de realitate consta in faptul ca un copil n-ar da aceste raspunsuri in mod constient. Atunci cand copiilor de cele mai multe ori li se adreseaza intrebari de tipul: „De ce?”. Ei nu rezoneaza si nu cugeta indelung, intrebandu-se care ar putea fi motivul ci dau raspunsuri spontane. Nu ne putem astepta de la copiii nostri sa inteleaga exact toate procesele care au loc in mintea lor.

Pe de alta parte este datoria noastra sa gasim cu exactitate intrebarile care ne arata de ce si cu ce scop copilul prezinta un anume comportament. Nu este vorba doar de motivul comportamentului ci este vorba de a stabili ce se petrece la nivelul invizibil (in subconstient) in sinea copilului. De ce se comporta astfel?  Unde vrea sa ajunga cu acest comportament? La ce se astepta? Ce intelegeri tacite (re)cunoaste deja (in cadrul familial)? Pentru a putea schimba ceva trebuie mai intai sa observam copilul cu atentie. Deoarece  doar astfel putem descoperi ceea ce motiveaza copilul la un anumit comportament.

Sa ne punem in rolul mamei Anei. Sa incepem prin a ne intreba ce s-a intamplat de fapt dupa ce a strigat de fapt de cateva ori. Se infurie. Ce fel de sentiment este acesta? Furia este cu siguranta un sentiment pe care fiecare dintre noi il cunoaste din anumite situatii. Mama din exemplul nostru, la inceput nu este furioasa, doar pe parcursul chemarilor repetate care raman  fara raspuns simte cum furia ei creste incet. De ce se intampla asa? Cu cat ne simtim mai neajutorati, cu atat furia noastra devine mai mare. Acest lucru se intampla mai ales atunci cand observam ca altcineva nu face ceea ce noi ne-am dori. Intr-o situatie in care vrem sa influentam pe cineva in directia unui comportament anume (in cazul acesta, de a veni la masa) si in acelasi timp observam ca aceasta persoana nu asculta chemarea, devenim furiosi. Pentru aceasta furie, pot exista 3 motive:

1) Am speranta ca voi induce in celalat o schimbare de comportament devenind mai agresiv. In acest caz, plec de la ideea ca celuilalt ii este frica de agresiunea mea si ca va reactiona la cererile mele.  Prin asta, el vrea sa ma linisteasca sau sa-si menajeze nervii. Ma bazez pe frica celuilalt.

2) Observ ca celalalt - in cazul acesta copilul - si asa face ceea ce doreste. Din acest motiv ma simt inferior. Reactionez deci cu furie. Pedepsesc sau injur copilul si ajung pentru mine insumi, la un sentiment de superioritate injosind copilul. Astfel, cu ajutorul furiei ma ridic pe mine dintr-un sentiment de inferioritate intr-unul placut de superioritate. Cine oare poate suporta pentru mult timp situatii in care sa se simta inferior?

3) Deja din copilarie, m-am intalnit adeseori cu sentimentul de furie. In trecut eram adeseori furios deoarece nu m-am simtit luat in serios. M-am obisnuit cu acest sentiment si ma simt „acasa” in prezenta acestei stari emotionale. De aceea o evoc si o produc in mod repetat si imi confirm si pe aceasta cale ca si asa, pe mine nu ma mai ia nimeni in serios: „Ca de obicei!” De obicei, prin intermediul furiei noastre, intotdeauna atingem „ceva”, urmarim un tel anume deindata ce copilul se lasa intimidat de furia noastra. Noi suntem superiori (noi dominam), insa astazi multi copii sunt indiferenti fata de crizele de furie, pedepse si injuraturi. Acest fapt ne face sa ne simtim lipsiti de putere, ne pierdem autoritatea? Ar fi mai bine sa ne adancim in furie pentru a obliga copilul sa fie cuminte sau exista si alta cale? Decizia ne apartine.

In locul furiei, putere si slabiciune

Sa trecem mental prin urmatoarea alternativa: Ce s-ar intampla daca doamna V ar fi chemat-o doar o singura data pe Ana la masa sau doar ar fi informat-o ca masa e gata? La aceasta intrebare cei mai multi parinti reactioneaza cu o contra intrebare: „Si ce se intampla  daca copilul nu vine?”. Intradevar probabil acesta ar fi primul  lucru care s-ar intampla. Ana n-ar veni. Sa privim acest caz mai indeaproape si sa analizam ce se intampla cu mama si cu copilul. Mama isi chema copilul odata si aceasta nu reactioneaza.  Ca urmare, ea se simte lezata in autoritatea ei. Deoarece din copilarie ea a invatat ca trebuie sa-i asculte neconditionat de parinti sau ea este deceptionata de incercarea care a dat gres prin noua metoda de educatie pe care a incercat-o si a dat gres  si se simte  invinsa. Este jignita sau se compatimeste deoarece totul e lipsit de speranta. Poate ca devine pur si simplu furioasa. Si revine la vechea ei  metoda de educatie si la strigatele repetate legate de aceasta. Exista multe alternative cum ar putea reactiona. Fiecare din acestea, depinde de personalitatea si istoria mamei.

Sa privim acum partea copilui. Cu siguranta ca la copii  mai intai nu se va intampla nimic, copilul s-a obisnuit ca poate sa lase sa treaca cateva apeluri ale mamei,  pana cand trebuie sa reactioneze. Foarte probabil ca nici nu ia in serios primul apel al mamei. Trebuie remarcat aici  ca in general in ziua de azi copiii isi iau tot mai putin in serios parintii fapt care in mare parte se datoreaza  faptului ca parintii, ei insisi nu se mai iau in serios. Deoarece parintii care isi accepta propriile probleme, arata ca se iau in serios pe ei insisi. Pe de alta parte, parintii care au probleme si care cred ca acestea trebuie ascunse de copii, devin neveridici. Fiecare copil observa daca ceva nu este in ordine cu parintii sai.

Cum vom continua? Copilul asteapta un al doilea strigat si din acest motiv nu reactioneaza. Deoarece mama vrea sa aduca copilul la ea, probabil ca il va chema si a doua si a treia oara. Jocul incepe de la inceput pana cand intr-un tarziu copilul apare. Deoarece copilul a invatat  doar aceste reguli ale jocului, va determina mama in mod repetat sa intre in acest joc. Deoarece  imadiat ce nu apare in urma primului strigat, mama va recurge la tehnicile anteriore. Acest lucru inseamna: chiar daca am fi dispusi sa schimbam ceva la comportamentul nostru, am recadea in vechile comportamente deoarece copiii nostri le-au internalizat atat de tare si exercita putere prin intermediul lor. Cum iesim deci din acest cerc vicios? Mama trebuie sa aiba grija sa nu fie reatrasa in vechiul sistem, comportandu-se consecvent diferit. Preconditiile pentru aceast mod de actiune sunt sa inteleaga necesitatea acestui comportament si sa fie dispusa sa lucreze cu sine insasi pentru a rezista si atunci sa-si cheme fiica  o singura data, de fiecare  data. Aceasta inseamna ca ar trebui sa se ocupe cu intrebarea in ce consta dificultatea  respectiva, de ce ea nu se poate oprii la a striga o singura data chemarea la masa .

Doar dupa ce si-a clarificat pentru sine insasi asta, poate sa aplice in mod consecvent noua metoda. Ce se intampla daca in mod consecvent o va chema pe fiica ei si  o va chema o singura data? Daca ea a ajuns sa se decida ferm ca sa aiba acest comportament si ramane la aceasta se va simtii multumita si mai relaxata. Copilul ei nu o mai domina ci ea se domina pe sine. Ce se declanseaza printr-un astfel de comportament? Cu siguranta va observa pozitia interioara pe care mama o are fata de sine insasi si prin aceasta o va respecta mai mult. Deoarece mama  pare mai echilibrata si mai plina de armonie. Dupa un anumit timp, copilul va simtii ca i se acorda incredere. Poate decide singur daca doreste sa vina la masa sau nu, poate ca intr-adevar mai trebuie sa clarifice ceva important cu camarazii sai de joaca si deci nu poate veni pe loc.

Decizia sa este respectata de parinti. Pe de alta parte trebuie sa si suporte consecintele comportamentului sau. In acest exemplu, acest lucru inseamna ca e problema sa daca intarzie si nu mai primeste  mancare. Copilul detine responsabilitate cu privire la deciziile proprii si referitor la consecinte. In curand, va realiza ca prin neparticiparea sa la masa in urma primului apel, nu le  dauneaza parintilor ci mai ales sie insasi. Pentru a putea schimba un sistem cu adevarat sunt necesare actiuni consecvente.

„Cine nu vrea sa asculte trebuie sa simta” (proverb german)

„Copilul meu face cu mine ce vrea!”, vine acasa cand vrea, se poarta cum vrea, nu ma asculta in nici un fel. Iar atunci cand il pedepsesc imi este atat de mila de el si imi pare atat de rau incat am impresia ca eu, sunt un om rau. Mai degraba accept ca el sa-mi „danseze pe varful nasului” decat sa observ cum el sufera din cauza mea”. Ceva aici, nu mai este in ordine.

Probabil ca nu este necesar de a pedepsi cu brutalitate si nici sa te lasi dominat pentru a avea o relatie buna si relaxata cu copiii. Mai jos prezentam cateva modalitati la indemana:

Actiunea consecventa

O preconditie importanta pentru a putea actiona consecvent, reprezinta posibilitatea de a face ceea ce consideram ca este corect si apoi sa ramanem fermi in pozitia adoptata. Acest lucru inseamna ca suntem convinsi de drumul pe care am pornit si ca nu il relativizam in permanenta cel putin pana cand actiunea nu s-a incheiat .

Dupa aceea, putem desigur sa ne intrebam daca a fost drumul corect si ce am putea face mai bine data urmatoare. Ce inseamna deci sa actionezi consecvent? Actinea consecventa reprezinta actiunea ale carei consecinte sunt cele corecte. Acest lucru inseamna ramanerea la faptele pe care le-am enuntat. Daca in exemplul de mai sus i-am spus Anei: „Mancam acum!”, atunci trebuie sa se intample acest lucru, indiferent daca fetita apare sau nu. Daca insa este chemata in mod repetat si mama o astepta fetita nu mai acorda incredere in spusele mamei. Mama este consecventa fata de ea si copilulul sau atunci cand duc la bun sfarsit ceea ce a anuntat. Prin aceasta nu relativizeza permanent modul ei de a actiona. De cele mai multe ori, oamenii inconsecventi analizeaza mult si regandesc totul in permanenta, vor sa imbunateasca totul si sa fie perfect. Acest tip de comportament, poate deveni usor o piedica pentru un mod de actiune consecvent deoarece desi este corect sa analizam cum trebuie sa ne comportam, acest lucru nu are voie sa se intample in decursul actiunii deoarece in acest caz consecventa ar fi anulata iar copilul nu mai ia in serios nici actiunea si nici persoana care o executa. Dupa incheierea actiunii, poate fi de mare folos sa ne gandim,  sa analizam daca acest lucru duce la evaluarea celor intamplate si posibil la schimbarea strategiei.

De ce trebuie sa actionam in mod consecvent? Actiunea consecventa, creeaza siguranta si orientare. Copilul stie in ce punct se afla. El stie la ce trebuie sa se astepte si ca se poate baza pe  enunturile si promisiunile parintilor. Chiar daca e vorba de lucruri neplacute, o astfel de stare de ordine este mai placuta pentru un copil decat o situatie nesigura. Ordinea este foarte importanta in educatie si prin ea se creeaza relatii clare. Copilul stie ca ceea ce spun parintii, are valoare si ca se poate baza pe ei si pe cuvantul lor. Parintii pot fi credibili si se poate avea incredere in ei. Credibilitatea si consecventa in tinuta sunt intrepatrunse foarte puternic pentru un om. Sa ne intoarcem inca odata la exemplul Anei. Actionam consecvent si incepem sa mancam asa cum am anuntat. Am chemat-o odata si in mod evident, Ana s-a decis ca nu vrea sa manance. Ii respectam acesta decizie si mancam fara ea.  Daca vine mai tarziu si vrea sa manance,  apare o noua problema. Aici trebuie sa actionam   „consecvent” logic.

Actiunea consecvent logica

O consecinta logica este derularea naturala si fireasca a evenimentelor sau a starii de fapt. Atunci cand nu mancam ramanem flamanzi. Atunci cand nu ne imbracam destul de cald, ne este frig. Decizia ne apartine daca mancam ceva sau ramanem flamanzi  daca ne imbracam mai gros sau vrem sa ne fie frig. In exemplul Anei, acest lucru inseamna sa ramanem consecventi si sa transmitem numai un prim apel la masa dupa care vom incepe sa mancam. O consecinta logica a acestui comportament, ar fi atunci ca fetita sa nu mai poata recupera luarea mesei la o ora mai tarzie. Ea, s-a decis sa nu vina la masa, trebuie sa suporte consecinta naturala, adica sa ramana flamanda. Doar asa poate recunoaste data viitoare seriozitatea primului apel la masa, de altfel consecintele nu trebuie anuntate in prealabil de catre parinti pentru a nu avea efectul unei amenintari. Doar persoanele care au putere, pot emite amenintari si tocmai aceasta relationare bazata pe putere, vrem s-o evitam .  Copiii observa consecintele chiar si fara anunt prealabil.

Problemele personale cu consecintele logice

Adeseori, ca parinti ne este greu  sa permitem unei consecinte logice sa se intample, deoarece nu dorim pentru copiii nostri sa se confrunte cu situatii neplacute. Pentru ca ei sa nu moara de foame la orice ora din zi si din noapte pot primi ceva de mancare chiar daca ora mesei a trecut de mult sau a fost pierduta. In cazul in care dorim pentru ei sa nu le fie frig, preferam sa intram in lupte indelungate si  care ne mananca nervii pentru a–i convinge sa imbrace o jacheta calduroasa. De ce nu le este permis copiilor sa simta ei insisi ce inseamna sa-ti fie foame sau frig? De ce nu au voie sa devina ei insisi activi pentru a-si lua ceva de mancare sau de a se imbraca daca au nevoie. De ce ne este teama ca suntem parinti rai  atunci cand copiii nostri nu se simt bine o perioada de timp desi ei au decis asta? Problema noastra ca parinti este ca dorim sa le facem copiilor viata cat se poate de placuta. Enunturi tipice ale parintilor confirma acest lucru:

- „Nu vreau sa-i mearga rau copilului meu!”.

- „Atunci cand copilul meu sufera, sufar si eu!”

- „In viata va avea destule greutati, va da  de destule probleme, de aceea cel putin acum viata lui sa fie cat se poate de placuta”.

- „Nu vreau pentru copilul meu o copilarie la fel de dificila cum a fost a mea”.

- „Dragul meu copil imi pare rau, zau ca nu este usor sa traiesti in aceasta lume, macar aici  acasa sa primesti multa iubire si grija.”

Propozitiile de acest gen, arata ca pot exista motive multiple de ce parintii vor sa le faca viata copiilor cat se poate de usoara. Noi toti purtam in noi, trairi din trecutul nostru. Aceasta experienta o proiectam, (daca nu am prelucrat-o), asupra propriilor copii. Daca in copilaria noastra nu am suferit niciodata, nu putem sa-i vedem pe copiii nostri suferind si invers  daca am suferit foarte mult cand eram mici nu vrem sa cerem acest lucru de la copiii nostri. Trebuie sa ne intrebam intotdeauna unde sunt aspectele care ne apartin noua insine in relatia cu copiii nostri. Ne aparam copilul pentru ca in realitate aparam copilul mic din noi insine? Le-am face copiilor nostri un serviciu mai mare daca le-am da ocazia sa simta ei insisi consecintele compartamentului lor. Doar astfel pot invata sa se simta responsabili pentru faptele lor in loc de a face resposabili pe altii pentru tot ce li se intampla. Ca adulti, vor fi capabili sa se ocupe ei insisi de fericirea lor. Si sa nu astepte mana salvatoare a celuilalt. Pe de alta parte, ei nu-si vor pierde speranta dand vina pe altii pentru propria lor nefericire si nici nu se vor simti neajutorati sau la cheremul altora.

O consecinta nu trebuie sa fie o amentare, nici o predica, nici o „morala” si reprezinta o actiune clara. Faptele, sunt mult mai eficiente decat cuvintele. Aceasta actiune poate fi consecinta naturala a comportamentului, ca in exemplul de mai sus, unde fetita n-ar mai fi servita la masa cand ea intarzie sau unde se poate aplica o alta consecinta logica pe care educatorul o gandeste . De exemplu, dupa intoarcerea tarzie acasa, sa nu i se mai permita o alta plecare a doua zi. Din acest motiv,  este important ca o consecinta sa se afle intr-o conexiune directa cu comportamentul copilului si sa nu reprezinte o pedeapsa aleatorie. Cu cat se discuta mai putin despre acest lucru cu atat este mai clar pentru copii .

Sursa:

„Tine-ma strans si lasa-ma liber” Fari Khabirpour, Nadi Hofmann

Surse Bibliografice

Bettner, Betty Lou & Lew, Amy: Kindern eine Chance geben (SA DAM COPIILOR O SANSA). München 1992

Saint-Exupéry, Antoine: Der kleine Prinz. (MICUL PRINT) Düsseldorf 1956 Dinkmeyer, Don & McKay, Gary D.: STEP. The Parent’s Handbook (MANUALUL PARINTILOR). 1989

Dreikurs, Rudolf & Seitz, Vicki: Kinder fordern uns heraus. (COPIII NE PROVOACA)Stuttgart 1992

Dreikurs, Rudolf: Selbstbewusst. Die Psychologie eines Lebensgefühls. (SIGUR PE SINE – PSIHOLOGIA UNUI SENTIMENT VITAL) München 1996

Dreikurs / Grunwald / Pepper: Lehrer und Schüler lösen Disziplinprobleme, (PROFESORII SI ELEVII REZOLVA PROBLEME DE DISCIPLINA)  Weinheim 1995  Dreikurs, Rudolf / BlumenthaI, Erik: Eltern und Kinder – Freunde oder Feinde (PARINTII SI COPIII – PRIETENI SAU DUSMANI ) •Stuttgart 1989

Gibran, Khalil: Der Prophet, (PROFETUL )Freiburg 1998

Gordon, Thomas: Familienkonferenz. (CONFERINTA DE FAMILIE)  Hamburg 1974

• Palazzoli, Mara Selvini: Die psychotischen Spiele in der Familie, (JOCURI PSIHOTICE IN FAMILIE)  Stuttgart996

Popov-Kavelin, Linda / Popov, Dan / Kavelin,John: The Virtues Guide. A          Family Handbook. (GHIDUL VIRTUTILOR • UN MANUAL PENTRU FAMILIE) Fountain Hills 1995 •

Schoenaker, Theo & Julitta / Platt, John M.: Mit Kindern in Frieden leben, (SA TRAIM IN PACE CU COPIII) Sinntal-Züntersbach 1999 . Ziele der Kindererziehung

Textzusammenstellung. (TELURILE EDUCATIEI COPIILOR; CULEGERE DE TEXTE) Hofheim/Ts. 1979

AUTORII

Fari Khabirpour – nascut in 1951 si-a petrecut copilaria si tineretea in Luxemburg. Studiul Psihologiei si Pedagogiei la Universitatea din Zürich. Doctorat sub conducerea prof. dr. Karl Widmer. Formarea terapeutica la „Alfred Adler-Institut” Zürich. Multi ani Coordonator,  Presedinte si Terapeut Analitic Formator, al Societatii Luxembrugheze de Psihologie Individuala, dupa Alfred Adler. Multi ani profesor la “Institut des Etudes Educatives et Sociales”  in Luxemburg. Conducator al Satului de „Copiii S.O.S.” din Luxemburg. Mai multi ani, coordonator al specializarii profesionale pentru educatori la “Entente des Foyers de Jour”, in Ministerul Familiei din Luxemburg. In prezent, Fari Khabirpour activeaza ca director in Ministerul Educatiei din Luxemburg in Departamentul de Pshiologie Scolara. A devenit cunoscut opiniei publice prin numeroase prelegeri, in tara si strainatate si printr-o  serie de emisiuni la radio, despre educatia copiilor. Fari Khabirpour este casatorit din 1974 si este tatal a trei copii.

Nadi Hofmann a studiat Psihologia la Heidelberg. Din 1996, este psiholog scolar si profesoara la Scoala Internationala Townshend  din Cehia. In prezent, ea isi da doctoratul in domeniul Psihologiei Pedagogice (128).

#actiune consecventa #actiune logica #copii #copii neascultatori #cresterea copiilor #educatie #parinti

Ce au mai parcurs alti cititori...

Cele 4 stiluri de parenting si sfaturi pentru parinti
5 metode pentru a-ti incuraja copiii sa manance sanatos
Cum contribuie joaca libera si timpul petrecut in natura la dezvoltarea copilului

Ce spun cititorii despre "Copii care nu vor sa asculte"

lamationairetia20 January 2012 15:31Raspunde

Un articol scris bine, pe intelesul tuturor. M-am confruntat cu acest tip de reactii la nepoata mea, ai carei parinti sunt mult prea ingaduitori. In dorinta lor de a-i da copilului libertatea de exprimare, exagereaza . Copilul de 5 ani manaca ce vrea si cand vrea, se culca cand ii este somn, deci nu exista un program.

Oana30 December 2011 17:33Raspunde

Trecand peste greseli, informatia si mesajul conteaza. Iar stilul este unul degajat si usor de digerat. Ramane doar sa avem taria de a aplica sfaturile.

Alec Blenche30 December 2011 17:39Raspunde

Multumim mult Oana!!!

Luminita C.28 December 2011 19:03Raspunde

Articolul mi se pare foarte interesant si de bun simt. Totusi, varianta in limba romana isi pierde din seriozitate din cauza greselilor de ortografie. Nu cred ca este stiintific sa neglijezi acest aspect. (Vezi: nostrii, intradevar etc.)

Alec Blenche28 December 2011 19:06Raspunde

ai dreptate, Luminita, merci de atentionare !

Luminita C.28 December 2011 19:09Raspunde

Daca doresti, poti sa stergi comentariile mele. :) Uite, mai am o atentionare: virgula intre subiect si predicat: "consta in faptul ca un copil, n-ar da aceste raspunsuri in mod constient". Si acum ma opresc.

Alec Blenche28 December 2011 19:13Raspunde

nu e problema, din greseli invatam, este o traducere dupa o carte si nu am fost atent intr-adevar cand am preluat. Multumim mult de tot, orice alte sugestii, idei , observatii sunt bine venite. Nu stergem nimic, ramane aici in istorie :)

Adaugă comentariul tău
Primești săptămânal inspirație verdevie
promoții și prețuri speciale, acces la tombole și concursuri exclusive...
Termeni și condițiiCookiesConfidențialitate GDPRDisclaimerANPC
Copyright 2024 Viata Verde Viu | Ghidul tău de sănătate holistică și magazin online cu alimente, suplimente și produse bio.. Toate drepturile rezervate.
VVV Health Company SRL, Nr. Reg. Com.: J24/1813/2022, CIF: RO46758101