Comandă telefonic 0770 363 621 Contul meuDespre noiContact
MeniuCaută
  1. Viata Verde Viu
  2. Blog
  3. Diete
  4. De ce mănânc așa mult? Mâncatul emoțional și mâncatul în exces

De ce mănânc așa mult? Mâncatul emoțional și mâncatul în exces

De ce mănânc așa de mult? De ce simt nevoia mereu să ronțăi ceva? Se numește mâncat emoțional și cu această problemă ne confruntăm foarte mulți dintre noi în aceste zile. Află care sunt cauzele acestor pofte alimentare și ce poți face pentru a ține situația sub control.

Cu siguranță, fiecare dintre noi s-a confruntat, și nu doar o singură dată, cu mâncatul în exces și cu poftele alimentare. Perioada pe care o traversăm, însă, ne face pasibili de un astfel de comportament cu o probabilitate mult mai mare decât de obicei. Da, chiar și pe cei care, în mod obișnuit, reușesc să gestioneze foarte bine acest subiect, aproape tabu.

Încărcătura emoțională din aceste zile poate îmbrăca diferite aspecte, de la cele mai simple până la cele mai complexe. Toate acestea vin să se adauge pe fondul emoțional al fiecăruia, născut din suma tuturor experiențelor de viață. Sunt semne pe care le purtăm adânc, în fiecare zi, în noi, iar izolarea nu face decât să ridice la suprafață pe toate odată. 

Am ieșit din zona de confort și suntem într-un carusel care se învârte din ce în ce mai tare. Avem senzația că nu ne găsim locul. Să pornim în explorare, zic!

Aniversăm 13 ani de Viața Verde Viu! De ziua noastră, punem sănătatea TA pe primul loc! Descoperă reducerile!-blog-
 

De ce simt nevoia să mănânc mereu? Cauzele mâncatului emoțional

În zilele obișnuite, ajungeam spre seară acasă și, ca la un semn, traseul ducea la frigider. Acum lucrăm de acasă. De câte ori pe zi deschidem frigiderul? Stimulul declanșat de intrarea în casă este activ în permanență acum. Nu știm să ne umplem timpul și ne-am pierdut calitatea a ne adapta urgent la orice situație. Mâncatul în exces câștigă teren valoros și nouă ne e foame continuu. Nu ne gândim să mâncăm ceva anume, ci doar să mâncăm, pentru că senzația de foame este ”omniprezentă”. 

Suntem acasă de aproape trei săptămâni. Furtuna emoțională e oricum prezentă în viața noastră, dar acum o resimțim acut:

- șefului nu reușim nicicum să îi intrăm în grații,

- partenerul de viață e parcă și el întors pe dos,

- copiii sunt mai agitați ca niciodată (așa erau și înainte, dar nu aveam când să îi observăm în puținul timp pe care îl petreceam acasă),

- avem senzația mult mai clară că viața noastră duce către nicăieri, suntem plictisiți, locul de muncă nu ne mai aduce aceleași satisfacții, proiectele mor înainte de a se naște,

- nimic nu ne mai mulțumește, nimic nu ne mai bucură, simțim că până și cuvintele blânde ne străpung dureros urechile. 

Și apelăm la cel mai tăcut și mai înțelegător prieten: mâncarea. A rămas singura sursă de satisfacții și ne oferă momente unice de relaxare. Un zâmbet larg ni se așterne pe față. Oare e adevărat?

Ce înseamnă, de fapt, poftele mele alimentare?

Fiecare parte din noi este perfectă, întreagă și completă. 

Pofta de mâncare nu face excepție. Dar mulți dintre noi nu privim așa lucrurile. Am încercat să aducem modificări folosind forțe exterioare: dacă bei apă cu lămâie scade pofta de mâncare, dacă înainte de fiecare masă faci ”X” lucru nu îți va mai fi așa foame. Și asta pentru binele nostru. Nu ne mai este foame, funcționăm perfect. 

 

În acest caz, pofta de mâncare, nu face altceva decât să ne reflecte nivelul combustibilului fizic, emoțional și spiritual. Este un semnal de tipul ”am nevoie de mai multă liniște interioară”, ”am nevoie de mai multă energie”. Reducând-o la tăcere e ca și cum am vrea să ascultăm radiolul fără să îl pornim și ne mirăm că nu se aude nimic. 

În loc de toată această tortură ar trebui să folosim o cu totul altă metodă. O abordare internă, o videcare a poftei de mâncare. Atunci când ne doare un dinte îl scoatem și îl trimitem via curier la stomatolog? Nu! Stomatologul lucrează la locul dureros, la sursă. O dată ce am înțeles asta, vom începe să privim din altă perspectivă poftele alimentare.

Toți suntem la fel și la baza nevoilor noastre sunt unele elementare: de apă, mâncare, odihnă, adăpost și liniște interioară. Dacă vreuna din aceste nevoie nu este îndeplinită, corpul ne semnalează să remediem situația. 

Pofta de mâncare este semnul că organismul știe ce alimente vor furniza emoția sau nivelul de energie de care avem nevoie. Inteligența corpului este umitoare atunci când nu este înăbușită. Să lăsăm corpul să ne vorbească despre noi! E cel mai în măsură să o facă!

Nu de puține ori am asistat la o luptă crâncenă între rațiune și simțire. Corpul spune: ”Vreau să mănânc asta ACUM”. Mintea spune: ”NU! Nu ai voie, îngrașă! Nu îți face bine!” Cu cât încercăm mai mult să ne împotrivim, corpul strigă: ”DAR VREAU!” din ce în ce mai tare. Nu ne rămâne decât să ne abandonam cutiei de înghețată, castronului de cartofi prăjiți sau pungilor de chipsuri și napolitane din dulap. Pofta nu este altceva decât dorința de a ne simți mai bine CHIAR ACUM!

Corpul e ca un copil mic. Cu cât te ambiționezi mai tare să nu îi dai un lucru, să nu îi îndeplinești o dorință, cu atât mai înverșunat devine.

 La fel ca un animal în cușcă, poftele se învârt în gândurile noastre. Știm detalii precise despre aroma și textura alimentului dorit, de unde îl vom cumpăra și cum îl vom pregăti. Facem planul să nu mai mâncăm cina, ca să echilibrăm într-un fel aportul de grăsimi și carbohidrați. Planul ne este însă năruit, pentru că poftele ne controlează deja viața. Da! Suntem deja dependenți de mâncare!  MÂNCĂM EMOȚIONAL! 

Și apare momentul în care ne gândim: ”Așa va fi mereu? O luptă nesfârșită cu poftele alimentare?” Și ne simțim și mai tensionați și pornim spre bucătărie, că tare am mai mânca ceva care să ne anestezieze. 

Toate alimentele conțin vitamine, minerale, aminoacizi, au texturi și mirosuri care ne influențează dispoziția și energia. Unele ne stimulează, altele ne liniștesc, altele activează secreția hormonilor responsabili de starea noastra de bine. Starea în care dorim să stăm cât mai mult timp, determină ce alimente să consumăm. 

Mă întorc cu 2700 de ani în urmă și rog un înțelept al vremii să ne sfătuiască:

Secretul nu este să lupți, ci să îți găsești echilibrul. Când crezi că totul e o luptă, atunci te prăbușești! - Confucius

În povestea pe care am început astăzi să o țesem sunt multe de spus. Și pentru că ne caracterizează lucrul bine făcut și de calitate vom încheia cu atât de bine cunoscutul TO BE CONTINUED.....

Articol scris de Diana Mădălina Georgescu - comunitatea VVV

Terapeut și consilier pe probleme de nutriție și stil de viață, Specialist în comunicare
Pasiuni: orice activitate legată de echilibrul și sănătatea noastră fizică și emoțională.

O poți găsi pe Diana pe pagina ei de Facebook

 

#mancat compulsiv #mancat emotional #abuz de mancare #mancat in exces

Ce au mai parcurs alti cititori...

Spune STOP mâncatului pe fond emotional
Cum distingem foamea fizică de foamea emoțională
10 semne ca ai o relatie nesanatoasa cu mancarea
Adaugă comentariul tău
Primești săptămânal inspirație verdevie
promoții și prețuri speciale, acces la tombole și concursuri exclusive...
Termeni și condițiiCookiesConfidențialitate GDPRDisclaimerANPC
Copyright 2024 Viata Verde Viu | Ghidul tău de sănătate holistică și magazin online cu alimente, suplimente și produse bio.. Toate drepturile rezervate.
VVV Health Company SRL, Nr. Reg. Com.: J24/1813/2022, CIF: RO46758101