Arbust atat de comun din campie pana in zona de munte, inflorind abundent de la sfarsitul lui mai pana la mijlocul lui iunie, este o planta cu proprietati atat medicinale cat si alimentare, folosindu-se in scopuri medicinale in principal fructele si florile, intr-o masura mai mica frunzele si scoarta iar in scopuri alimentare fructele.
Principalii constituenti
Fructele coapte contin 80-95% apa, rutozid, izocvercetina, antociani, aminoacizi, acizi organici, taninuri, zaharuri; vitamina C, vitamine din complexul B, vitamina A, saruri minerale (in special potasiu).
Recomandari terapeutice
Fructele au in general aceleasi proprietati medicinale ca si florile, insa intr-o masura mai redusa.Se considera ca principala actiune sudoratia - respectiv transpiratia cutanata abundenta - avand o influenta pozitiva in numeroase afectiuni, mai ales in raceli, bronsite, stari gripale si stari febrile. In aceeasi masura fructele de soc au efecte favorabile in reumatism ca si in bolile eruptive cum ar fi rujeola si scarlatina.
In afara actiunii sudorifice, fructele de soc au si o actiune diuretica ( care este de fapt o componenta a efectului sudorific) ca si usor laxativa - si prin conjugarea tuturor acestora ee fiind recomandate in combaterea obezitatii.
Se mai remarca efectul galactogog - respectiv de marire a secretiei lactate - fiind deci utile in perioada de alaptare.
In uz intern au o actiune specifica - respectiv de combatere a hemoroizilor. Extern, dau rezultate bune in cazul arsurilor.
Mod de intrebuintare
- decoct din o lingurita de fructe coapte (foarte important), proaspete - la o cana cu apa; dupa ce se da in clocot se strivesc boabele si se adauga zahar; se beau 1-2 cani pe zi
- compot, dulceata, gem
- din flori se prepara socata - bautura racoritoare, analcoolica.
Sursa:extras din cartea Sanatate prin legume, fructe si seminte - Ovidiu Bojor , Bucuresti 2002