Vindecarea bolilor de rinichi cere magneziu

Apoi bat campii poetic despre “aceasta capodopera aratand ca FGF-23 este corelat cu masa cardiaca ventriculara stanga si probabil corelat cu evenimentele cardiovasculare”. Amintiti-va, magneziul are cea mai inalta concentratie in ventriculul stang. Totusi ei se plang ca pentru a trata aceasta afectiune “chiar acum unicul lucru disponibil sunt chelatorii de fosfat”.

Grrrrr. Si asta obtii de la doctori care sunt somitati, supraeducati si care pregatesc alti doctori si tocmai ei par sa nu aiba habar despre magneziu si bolile cardiace!

Un alt doctor mentioneaza ca multi pacienti in varsta sunt in insuficienta renala precoce, si una dintre terapiile standard este suplimentarea cu calciu. El isi exprima ingrijorarea si spune “Speram ca acest calciu va merge in oase, dar desigur nu este nici o modalitate de a sti ca nu o sa ajunga in tesuturile moi.” Mi-ar place sa ii reamintesc ca “Speranta nu este o strategie!”

Faceti-va temele:

1. Folositi analiza magneziului ionizat, astfel incat sa stiti ce se petrece cu nivelul magneziului in corp. Analiza magneziului seric este foarte inexacta. Da oricui un sentiment fals de siguranta despre nivelul magneziului. Doar circa 1% din procentul total al magneziului se afla in ser. Si intrucat magneziul este atat de important in prevenirea spasmelor musculare cardiace si a aritmiilor, de cate ori nivelul magneziului seric coboara, corpul va extrage magneziul din rezerve.

2. Utilizati cantitati egale de magneziu si calciu din totalul dietei, apei si suplimentelor. Intrucat dieta noastra standard are doar circa 200 mg de magneziu, dar circa 700 mg de calciu, avem nevoie sa suplimentam magneziul, nu calciul. Chiar daca doza zilnica recomandata pentru calciu ar trebui sa fie de circa 1,200 din cea de magneziu, in Marea Britanie doza zilnica recomandata de calciu de catre OMS este 500-700 mg.

3. Utilizati magneziul in forma lichida, pico-ionica pentru a trata bolile de rinichi (vezi cazul Susanei mai jos).

Un alt punct de onoare pe care as dori sa il mentionez este un studiu scos din bibliografie, asupra bolilor renale. Un cercetator orientat asupra magneziului a cerut unui coleg, care este specialist in boli renale, sa ii permita sa ii testeze pacientii pentru a vedea nivelul magneziului. A fost efectuata testarea nivelului de magneziul ionizat si seric la 100 de pacienti. Rezultatul a fost ca cei cu boli renale cronice (de toate tipurile) aveau cel mai inalt nivel de magneziu seric si in aceeasi mostra, cel mai scazut nivel de magneziu ionizat.

Cand acesti pacienti au primit magneziu lichid ionizat, nivelul sanguin al magneziului ionizat s-a imbunatatit si ei cu totii s-au inzdravenit. Cand cercetatorul focalizat pe magneziu a intrebat daca specialistul in rinichi ar scrie despre aceste uimitoare descoperiri – el a spus ca nu ar putea, si a refuzat sa publice studiul “deoarece toata lumea stie ca magneziul nu poate fi administrat in bolile de rinichi!”

Susan este o pacienta in dializa. Rinichii ei au esuat complet. Ea are nevoie de o masina pentru a-i purifica sangele. Abia mai urineaza.
Totusi aparatele de dializa sunt foarte ineficiente in a curata excesul de minerale. Pacientii in dializa de obicei urmeaza o dieta stricta in care ei isi limiteaza aportul de potasiu, sodiu si fosfati pentru a evita acumularea in sange.

Totusi nu le sunt impuse nici un fel de restrictii pentru magneziu – deoarece este asa putin disponibil in dieta noastra, ca este dificil de realizat o supradozare. Calciul este monitorizat prin analize sanguine serice, dar, dupa cum am mentionat, aceasta analiza este adesea inexacta.

(Doar pentru a clarifica: daca rinichii iti functioneaza bine, “supradozarea” prin dieta a magneziului nu este de obicei o problema – il vei elimina prin urina sau va fi eliminat prin scaun).

Susan a inceput sa ia citrat de magneziu inainte de a ma consulta. Ea a luat circa 700 mg/zi, deoarece avea simptomele clasice de deficienta de magneziu – crampe musculare, insomnie si iritabilitate. A inceput rapid sa simta o binemeritata alinare, odata ce a trecut pe citratul de magneziu. O saptamana mai tarziu, totusi, conditia ei sa inrautatit. A inceput sa fie slabita, avea greturi, lipsa de somn si suferea de dureri oribile de cap. Se simtea ingrozitor.

Asistenta i-a facut analize sanguine si a gasit ca nivelul de magneziu era periculos de inalt. (Din nou, daca rinichii iti functioneaza, acest lucru nu ti se va intampla. Magneziul este unul dintre acele minerale care vor fi eliminate prin rinichi si intestine cand sunt in exces.)

Dar Susan nu lua prea mult magneziu – doar 700 mg – mai putin decat avea probabil nevoie. Cand m-a consultat prima oara, am suspectat ca celulele corpului ei nu absorbeau tot citratul de magneziu. Restul era lasat sa circule in fluxul sanguin, incapabil sa treaca prin rinichii ei in vezica. Am incetat imediat administrarea citratului de magneziu. Toate simptomele au disparut in cateva zile.

Am incercat o doza mica de magneziu pico-ionic. Acest tip de magneziu a fost maruntit pana la o dimensiune de cinci miliarde de ori mai mica decat a unui metru, destul de mica pentru a fi imediat absorbita prin receptorii ionilor minerali din celule. Cateva zile mai tarziu Susan s-a simtit mai bine, nu mai avea simptomele deficientei de magneziu si o saptamana mai tarziu analizele de sange au aratat ca nivelul de magneziu era bun – nici o acumulare excesiva.

In acest caz anecdotic, magneziul pico-ionic s-a absorbit mult mai bine decat citratul de magneziu. Dovada o constituie analizele de sange si modul in care s-a simtit Susan.

Deci intocmai precum a descoperit si cercetatorul interesat de magneziu, nivelul magneziului seric la Susan era mare... dar nu a fost deloc analizat nivelul magneziului ionizat. Totusi prin administrarea magneziului pico-ionic, nivelul magneziului seric a coborat si ea a capatat beneficiul magneziului la nivel celular.

Concluziile mele? Luati magneziu (puteti vedea recomandarile mele pe website-ul meu sub Resources) si faceti lobby pentru analiza magneziului si calciului ionizat la spitalul sau laboratorul local. Electrozi pentru magneziu si calciu ionizat sunt facut de Nova Biomedical. Sunt doar 140 de laboratoare din 5 000 in Statele Unite care sa faca analizele de magneziu ionizat, dar se pare ca Nova nu vrea sa ofere lista acestor laboratoare. Mai multe laboratoare deja fac analiza calciului ionizat.

Articol tradus dupa dr. Carolyn Dean

Surse pentru acest articol cuprind:

http://www.naturalnews.com/038713_kidney_disease_magnesium_nutrition.html - rinichi