Vindecarea bolilor de rinichi cere magneziu

Una dintre contraindicatiile administrarii magneziului este blocajul renal. Din nefericire, publicul si multi dintre doctori cred ca asta inseamna ca nu ar trebui luat magneziu de nimeni care este bolnav de rinichi, orice fel de boala renala ar avea. Insa acest lucru s-ar putea sa nu fie chiar asa.

Medicina moderna spune despre boala renala cronica - BRC ca este epidemica datorita obezitatii, hipertensiunii, fumatului si tulburarilor lipidice, dar medicii admit ca nu stiu exact ce o cauzeaza. Descoperirile de laborator sunt: nivelul ridicat al fosforului seric, al calciului seric, PTH marit si nivel ridicat al FGF-23 (Fibroblast Growth Factor – factor de crestere al fibroblastului). BRC se dezvolta pe masura ce rinichii isi diminueaza filtrarea urinei si retin calciul si fosforul.

Dar daca mai intai intervine ridicarea nivelului de calciu si fosfor, si apoi acest lucru provoaca deteriorarea rinichilor? Retinerea calciului este ceva ce corpul face in mod natural. Pe de alta parte, magneziul este eliminat prin urina sau intestine atunci cand corpul se afla sub stres sau cand esti saturat de magneziu.

Cel mai probabil motiv este ca la inceputurile ei, omenirea traia pe langa oceane si avand acces la peste, alge si deci o gramada de magneziu, dar cu putine surse de calciu, precum lactatele si legumele frunzoase verzi. Apa oceanului are de trei ori mai mult magneziu decat calciu si de doua ori mai mult magneziu decat fosfor.

Deci amplificarea absorbtiei de calciu si prevenirea excesului de magneziu au fost mecanisme de supravietuire care au fost codate in organism cu milenii in urma. Promovarea actuala a calciului ca supliment si alimente fortificate cu calciu ne fac o populatie foarte calcifiata.

Nivelul ridicat al calciului si fosforului declanseaza o alarma in sistemul endocrin, care raspunde prin incercarea de a mentine in echilibru concentratiile de calciu si fosfor seric. Totusi nivelul ridicat al PTH (parathormon/paratiroid), chiar daca descreste fosforul, mai are si efectul de ridicare a nivelului de calciu. Vitamina D3 produsa in rinichi se va micsora cantitativ, iar asta va cobora nivelul calciului. Deci exista puternice interactiuni in mijlocul tuturor acestor mecanisme de echilibrare. Pe masura ce boala renala progreseaza, sporirea cantitatii de calciu si fosfor seric duce la calcifierea tesuturilor moi, in special in vasele sanguine.

SE stie ca prea mult calciu va elimina magneziul. Asa deci, primul gand ar trebui sa tratam BRC cu magneziu, care in mod natural va diminua calciul si fosforul. Intrucat magneziul este necesar de circa 1300 de enzime ale diverselor sisteme fiziologice din corp, poti fi sigur ca este cerut si de rinichi. Magneziul mai are in corp si circa 4 000 de amplasamente de receptori pentru proteine.

Totusi, dupa cum am mentionat mai sus, doctorii au fost conditionati sa evite magneziul in bolile renale. Este o mare diferenta intre boala renala si blocajul renal. Deci este posibil ca doctorii sa evite magneziul in detrimentul sanatatii pacientilor. Iar abordarea de catre ei a tratamentului sa inrautateasca de fapt deficienta de magneziu.

Tratamentul medical al BRC este focalizat pe atacarea fosforului. Se utilizeaza chelatori de fosfat pe baza de calciu, chiar daca este recunoscut ca aceste medicamente pot cauza hipercalcemie. Unii doctori vor sa inceapa utilizarea acestor medicamente in BRC timpurie ca o masura “preventiva”.

In zelul lor de a micsora nivelul fosforului, ei permit nivelului de calciu sa se ridice – si totusi nu acorda nici un pic de atentie magneziului. Cel de-al doilea tratament utilizat de ei se bazeaza pe 1,25-dihidroxi vitamina D3, care sporeste absorbtia calciului si micsoreaza secretia de PTH.

Medicina moderna mai este superincantata de nou-descoperitul hormon ce regularizeaza fosfatul. Factorul de crestere al fibroblastului (Fibroblast growth factor – FGF-23) actioneaza asupra rinichilor in doua moduri. Face ca rinichii sa excreteze fosfatul, micsorand nivelul si regularizeaza producerea de vitamina D3, ceea ce ajusteaza absorbtia de fosfat.

Aici din nou, ei nu mentioneaza ca vitamina D3 va mai si absorbit o gramada de calciu, fortand in decursul acestui proces eliminarea magneziului.

Un lucru pe care nu multi il cunosc , este ca functia de pompare a inimii este modificata de schimbarile rinichilor. Aici ar fi o ocazie perfecta pentru doctori de a ne spune ca inima (in special ventriculul stang) are cea mai mare cantitate de magneziu din intregul corp si cand magneziul devine deficitar cu tot acest calciu in exces, va afecta activitatea musculara a inimii.

In loc de asta, ei inventeaza o poveste gen univers alternativ cum ca FGF-23 si vitamina D3 AR PUTEA afecta inima si cugeta de ce ar trebui sa fie asa.

Un doctor a spus ca nu poate intelege de ce era o rata asa de inalta a spitalizarii cardiovasculare si a evenimentelor cardiovasculare (5-10 ori mai mult decat la populatia normala) la oamenii cu rata diminuata a filtrarii renale, dar cu biochimie sanguina normala.

ESTE DIN CAUZA cantii scazute de MAGNEZIU! @#$^#@@! Si nici macar nu fac analize/teste pentru asta.