(ViataVerdeViu) Conform definitiei data de „Societatea Internationala de Hidrologie Medicala“, namolurile (peloidele) sunt "substante formate in conditii naturale sub
influenta proceselor geologice si care in stare fin divizata si in amestec cu apa se folosesc in practica medicala sub forma de bai sau proceduri locale.
Prin asezarea geografica si structura geologica complexa a scoartei pamantului, Romania dispune de o mare bogatie de factori naturali: de ape minerale, mofete, namoluri, lacuri terapeutice - raspandite pe aproape intreaga suprafata a tarii.
Utilizarea namolurilor in terapie a inceput in a doua jumatate a sec. XIX-lea la Techirghiol (sapropelic) si Vatra Dornei (namol de turba de la Copaceni si Poiana Stampei), extinzandu-se in timp la terapia practicata in diferite statiuni balneo-climaterice de pe litoralul Marii Negre. Initial au fost valorificate prin mijloacele rudimentare, pentru ca astazi oferta statiunilor balneare sa fie deosebit de diversificata si destinata atat turismului social si de masa, cat si celui de lux.
Namolurile sunt pamanturi, roci de consistenta pastoasa, folosite ca remedii terapeutice din vechime. Unele efecte binefacatoare ale namolurilor sunt cunoscute in mod empiric din antichitate, altele au fost descrise si studiate relativ recent, unele au ramas si azi in stadiul explicatiei sumare. Tratamentul cu namol se mai numeste si peloidoterapie. Peloidoterapia trebuie folosita numai la indicatia si sub controlul medicului.
Cele mai raspandite namoluri terapeutice sunt depunerile de mal din bazinele saline - namolurile negre sulfuroase, care se formeaza pe fundul estuarelor marine, al golfurilor si lacurilor sarate continentale.
Dupa modul de formare, materiile organice si anorganice prezente in sedimente, namolurile se impart in trei grupe:
1. namoluri sapropelice
2. namoluri de turba
3. namoluri minerale
Gradul de mineralizare al solutiei de namol oscileaza de la 0,01 g/l in namolurile sapropelice si turba, pana la 350g/l in cele sulfuroase. Intre solutia de namol si apele care o acopera in permanenta au Ioc procese de difuzie, a caror menire este de a mentine un echilibru intre ele, din punct de vedere al ionilor de sare.
Gazele din namoluri se gasesc mai ales in stare solubila. in principal, sursa formarii lor o constituie procesele biochimice in urma carora in solutia de namol se acumuleaza hidrogen sulfurat, bioxid de carbon, azot, oxigen si metan.
1. Namolurile sapropelice sunt reprezentate de depozite de culoare neagra bogate in hidrosulfura de fier coloidala, au un aspect plastic si unsuros, se gasesc pe fundul apelor sarate avand ca origine actiunea microorganismelor asupra florei si faunei din bazinul acvatic la care se asociaza si substante minerale sau anorganice ce provin din solul cuvetei lacustre. Flora este constituita din alge de tip microfit si macrofit in care predomina Cladophora vagabunda, Cladophora cristalina, alge care cresc doar in apa sarata. Fauna acvatica este reprezentata de specia Artemia salina 10-12 mm, de culoare rosie. Cadavrele de Artemia salina, prin descompunere bacteriana, impreuna cu alga Cladophora cristalina, formeaza namolul sapropelic.
Exemple:
- namolurile sapropelice de limane si lacuri litorale (Techirghiol, Agigea, etc)
- namolurile sapropelice de lacuri continentale (Amara, Fundata, etc)
- namoluri fosile (Ocna Sibiului, Sovata, etc)
2. Namolurile de turba se formeaza prin descompunerea resturilor vegetal de pe fundul lacurilor/mlastinilor sub actiunea microorganismelor. Au culoare bruna si sunt bogate in substante organice si acizi humici, ceruri, pectine, celuloza, etc.
Exemple:
- Vatra Dornei,
- Borsec.
3. Namolurile minerale iau nastere prin sedimentarea sarurilor unor izvoare carbogazoase, calcice, feruginoase sau sulfuroase.
Exemple:
- izvoare nesulfuroase Sangiorz-Bai
- izvoare sulfuroase Sacelu
Din punct de vedere fizico-chimic, namolul este un sistem fizico-chimic eterogen alcatuit dintr-o faza lichida ce contine apa si saruri minerale solubile in apa, o faza solida ce contine substante minerale si organice si o faza gazoasa care contine hidrogenul sulfurat. Echilibrul ionic al unui namol se reflecta si asupra pH-ului acestuia. In general namolurile sunt alcaline pH= 9-10. Efectul terapeutic al namolurilor este dat de combinatia proprietatilor fizice si chimice ale acestora.
Faza solida apartine preponderent domeniului ultramicroeterogen, coloidal-molecular de compozitie mixta si anorganica
Faza lichida este reprezentata de solutia apoasa a substantelor solubile organice si anorganice si constituie ca aspect structural solutia de imbibatie interstitiala a particulelor solide.
Faza gazoasa reprezinta rezultatul proceselor biochimice si fizico-chimice derulate in timpul peloidogenezei naturale si consta in principal din fractiunea de H2S2, CO2, hidrocarburi, O2, H2.
Principalilor indicatori de calitate sunt reprezentati de:
Proprietatile macroscopice - in special cele cu referinte la culoare si consistenta fizica;
Gradul de hidratare a sedimentului heterogen de peloid functie de ponderea de umiditate din compozitia globala: -peloide slab hidratate < 37 % -peloide hidratate 37 - 40 % -peloide puternic hidratate 40 - 70%
Stadiul peloidogenetic de evolutie ca peloid terapeutic corespunzator gradului de descompunere a substantelor organice, in functie de raportul cantitativ intre principalele clase de substante organice (carbohidrati, substante humice, substante proteice, carbon organic / azot organic) si a nivelului consumul biologic de oxigen, CBO5: - peloide (sapropelice, organice, evoluate genetic sau cu tendinte de mineralizare); - turbe cu grade diferite de descompunere a substantei organice; - turbe slab descompuse; - turbe incipient descompuse; - turbe bine descompuse.
Proprietatile fizice ale namolurilor
- hidropexia- capacitatea de absorbtie si de retinere a apei; valoare practica- peloizii cu hidropexie redusa (namolurile minerale) sunt utilizati doar pentru impachetari, cei cu hidropexie medie (namolurile sapropelice) si mare (namolurile de turba) pot fi utilizati si pentru bai.
- plasticitatea- proprietatea de a-si schimba forma sub actiunea unei forte externe; este data de substantele solide din continutul acestora; plasticitate mica (namoluri minerale), medie (de turba) si mare (sapropelice).
- dispersia- data de dimensiunea granulelor de peloid; valoare terapeutica este direct proportionala cu dimensiunea granulelor.
- densitatea sau greutatea specifica-este data de componentele acestuia. Valoarea terapeutica este invers proportionala cu densitatea namolului.
- termopexia- capacitatea de a absorbi si retine caldura. Peloidele au o capacitate mare de a retine caldura.
Proprietatile chimice
- apa din peloid- este cea mai importanta componenta, direct proportionala cu cantitatea de coloizi
- substantele minerale- depinde de structura rocii si a apei din bazin. Cea mai mare cantitate de substante minerale o au namolurile minerale (50-70%), apoi cele sapropelice (20-40%) si cele de turba (sub 20%).
Proprietatile farmaco-dinamice
Fiind un material biologic folosit in terapia umana analiza este efectuata dupa metodele indicate in „Farmacopeea Romana“ cu unele completari luate din metodele de lucru folosite pentru analiza solurilor. Rezultatul obtinut se prezinta sub forma buletinului de analiza fizico – chimica.
La aplicarea peloidelor, la nivelul tegumentulului au loc o serie de procese:
- receptia senzitiva a calitatilor/proprietatilor namolului si transmiterea lor spre etajele superioare de integrare si control;
- schimbul de energie si substanta cu mediul peloid;
- indeplinirea comenzilor adaptative: circulatorii (circulatia periferica de termoreglare), secretorii (sudoratia), de protectie (keratinogeneza, melanogeneza, formarea filmului hidrolipidic);
- integrarea efectelor cutanate ale aplicatiei de namol in fiziologia generala a organismului: termoreglarea, sinteza vitaminei D, optimizarea balantelor homeostatice : imune, endocrine si neurovegetative ale organismului.
Aplicarea namolului pe intreaga suprafata a tegumentului declanseaza reactii functionale locale tisulare si generale, inhiband sau activand unele sisteme enzimatice si metaboliti intermediari. Cura balneara cu namol produce efecte favorabile ce persista timp indelungat prin modificarea capacitatii de raspuns adaptativ la diversi stimuli.
Peloidele actioneaza asupra:
- sistemului cardio-vascular- stimularea reactiilor cardio-vasculare cu accentuarea hemodinamicii prin mecanisme centrale si periferice. Are loc mobilizarea imediata a depozitelor sangvine si antrenarea lor in circulatia generala, procese de tip inflamator.
- sistemului nervos- efecte sedative sau excitante asupra SNC si asupra SNV prin sedarea receptorilor pentru durere. Cura balneara cu namol determina cresterea capacitatii de aparare antimicrobiana prin cresterea puterii fagocitare a leucocitelor-evidentiata prin modificarile indicelui opsonocitofagic (I.O.C.)
- sistemele imunologice-reglare a valorilor imunoglobulinelor, cresterea imunitatii nespecifice, etc. Modificarile enzimatice si metabolice aparute in glandele endocrine dupa peloidoterapie difera dupa specificul secretor al glandei, dupa stadiul functional in care se gaseste glanda si sunt legate de tipul aplicatiei terapeutice. Sub actiunea namolului se produce o stimulare armonica in toate glandele in sensul cresterii activitatii enzimatice si de sinteza cu pastrarea specificitatii fiecareia. Corelata cu activitatea de armonizare functionala endocrina este si stimularea activitatii axului hipotalamo-hipofizo-suprarenalian tradusa prin optimizarea nivelurilor plasmatice ale endorfinelor.
Mecanismul endocrin este implicat si in inducerea efectelor antiinflamatorii ale peloterapiei prin modularea activitatii axului hipotalamo-hipofizo-suprarenalian si prin echilibrarea generala a balantei endocrine, efecte persistente si post-cura. Reactivitatea fata de mediatorii chimici – acetilcholina si adrenalina – ca si cea fata de ionii corelati cu activitatea vegetativa –Ca, Mg, K – este crescuta dupa cura externa cu namol, iar tonusul vegetativ prezinta o tendinta spre reglare/normalizare, ceea ce duce la remedierea stigmatelor vegetative.
Metode de aplicare a peloizilor
Onctiunea cu namol - este cea mai veche metoda care presupune aplicarea namolului rece pe pielea pacientului (dupa ce acesta s-a incalzit 10-15 minute) in strat subtire, pe zone limitate sau intregul corp. Pacientul trebuie sa se expuna ulterior la soare, in pozitie verticala, pana cand se usuca namolul, aproximativ 30-60 de minute, dupa care urmeaza baia de 10-15 in apa marii sau a lacului insotita de miscare si un dus scurt cu apa rece si odihna la pat de minim o ora. Este o metoda de solicitare mecanismelor de termoreglare, stimulare neuroendocrina si a proceselor de adaptare prin alternarea factorilor contrastanti cald-rece.
Impachetarile cu namol - constau in aplicarea de namol in strat de 1-2 cm incalzit la 38-46ºC pe regiune limitata sau pe intreaga suprafata a corpului pentru 20-40 de minute.
Cataplasmele – aplicatii cu namol la diferite temperaturi pe regiuni limitate ale corpului.
Baile de namol - in cazi cu apa de ghiol incalzita in care se adauga 10-12 kg namol, crescandu-se progresiv concentratia acestuia pana la 10-25%. Amestecul se poate incalzi pana la 44ºC. In cazul pacientilor cu afectiuni cardiovasculare, temperatura nu trebuie sa depaseasca 37 ºC, iar pentru cei cu afectiuni reumatice inflamatorii sub 36ºC. Durata baii este de 20-40 de minute. Baia trebuie urmata de dus la 37-38ºC si odihna de minim o ora. O cura este formata din 12-15 bai zilnice.
Aplicatii ginecologice - sub forma de tampoane vaginale cu namol la 39-40ºC timp de 2 ore sau irigatii vaginale cu namol dizolvat in apa de ghiol si incalzit la 37ºC.
Masajul cu namol - intinderea si masarea cu namol.
Terapia cu namol este contraindicata daca pacientul sufera de astm, diabet, ulcer, orice forma de cancer sau de hepatita, daca are afectiuni renale sau cardiovasculare.
Indicatii ale peloidoterapiei functie de tipul de sistem:
1. Sistemul locomotor
-reumatisme degenerative cu diferite localizari: coloana (spondiloze, discopatii simple, lumbago cronic, etc), periferic (coxartroze, gonartroze, etc)
- reumatisme inflamatorii
- reumatisme abarticlare
- sechele posttratumatice
2. Sistem nervos
- afectari SNC si periferic
3. Derm
- psoriazis
- eczeme cronice
- urticarii cornice
4. Sistem genital
- inflamatorii cronice
- sterilitate secundara
5. Sistem respirator
- sfera ORL
- sechele post TBC
6. Sistem endocrin
- hipotiroidie
- obezitate
- nanism hipofizar
- rahitism sau debilitate copii
Sursa:
Balneo Research Journal – Vol.2, Nr. 3, 2011 - http://bioclima.ro
