Din timpuri stravechi ierburile aromatice au fost apreciate pentru efectele lor puternic terapeutice.
Stiinta ca forma de colectare a dovezilor nu si-a asumat un rol de referinta epistemologic decat recent in istoria culturala, astfel incat metoda si mijloacele de a confirma valoarea plantelor medicinale si a alimentelor cu proprietati de vindecare au ramas din cele mai vechi timpuri de-a lungul a numeroase generatii, experienta directa si simturile.
Rozmarinul, o planta mica perena din aceeasi familie cu menta, este un astfel de exemplu, aceasta planta regasindu-se frecvent in istoria antica si mitologie, cu multe referiri si aluzii la valoarea sa pentru capacitatea cognitiva, memorie si consolidarea capacitatii senzoriale, si in cele din urma pentru valoarea sacra.
Iata cateva exemple in acest sens:
- Scolasticii greci purtau rozmarin in par pentru a nu-si uita studiile, iar asocierea cu memoria este prezenta pana in perioada moderna. In literatura si folclor este un simbol al unei memorii bune.
- Rozmarinul ( officinalis L., Family Lamiaceae) este originar din zona mediteraneana, unde anticii greci il slaveau pentru stimularea creierului si incurajarea memoriei; Dioscoride a scris despre rozmarin: "Consumul florii uscate calmeaza creierul, inima si stomacul; ascute intelegerea, reface memoria, trezeste mintea si in general este un remediu sanatos pentru diverse afectiuni ale capului si ale stomacului."
- Legenda spune ca Fecioara Maria, cand se odihnea, isi punea mantia peste o tufa de flori albe de rozmarin. Florile au imprumutat culoarea albastra a mantiei sale, iar de atunci plantei i s-a spus Roza Mariei ("Rose of Mary").
Stiinta se maturizeaza: sa ne aducem aminte de intelepciunea stramosilor nostri
Un studiu din 2012, intitulat "Studiu pe termen scurt al efectelor rozmarinului asupra functiilor cognitive la populatia in varsta," confirma o data in plus valoarea plantelor medicinale folosite in remediile traditionale.
Studiul a dorit sa analizeze rolul rozmarinului in reducerea declinului cognitiv la subiectii in varsta (varsta medie de 75 ani). Subiectii care au participat la acest studiu randomizat au primit doze variate de pudra din frunze de rozmarin si au fost tinuti sub observatie pentru a le analiza evolutia.
Concluzii
Studiul este interesant pentru mai multe motive. Este in special important faptul ca doza mai mica a marit variabila de memorie a performantei cognitive, in timp ce doza mai mare a avut un efect opus. Acest lucru demonstreaza valabilitatea principiului conform caruia "mai putin inseamna mai mult" si faptul ca dozele plantelor medicinale - in special ale condimentelor - au efecte terapeutice mai bune cand sunt folosite la gatit decat in doze asa-numite 'eroice", care implica riscuri datorita intensitatii lor, iar in acest caz au avut chiar un efect daunator.
De asemenea, cercetari preclinice au identificat anumite mecanisme fiziologice care ar putea explica actiunea benefica a rozmarinului.In studii experimentale, extracte de rozmarin au dovedit ca poseda o potentiala activitate de neutralizare a radicalilor liberi.
Concluzia este ca aceste relatari istorice, mituri si mentiuni din folclor de obicei contin informatii corecte - "dovezi" reale - despre proprietatile medicinale ale plantelor. In ziua de azi, pe masura ce stiinta face progrese pentru a confirma valoarea - si deseori superioritatea substantelor naturale fata de cele farmaceutice - suntem binecuvantati cu un gen de contopire a "emisferei drepte" a creierului cu "cea stanga" in ceea ce priveste tendinta tot mai accentuata de a integra practica medicala, atat intelectual cat si practic, cu intelepciunea populara - adica lucrurile stiute de bunicii nostri si de strabunicii lor, acele comori ce pot fi gasite in curtea din spatele casei, pe raftul de condimente, sau intr-un fel de mancare bine aromatizat.
Surse:
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/12690999
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/21877951
https://goo.gl/tgEqno
