"Feriti-va, muritori,
Sa va intinati trupul cu mancaruri respinse de zei!
Exista cereale, exista fructe
Sub greutatea carora se indoaie crengile,
Ciorchini plini de suc in vii.
Exista plante delicioase care,
Puse pe flacara, devin mai dulci, mai fragede.
Natura va ofera laptele si mierea
Parfumata de floarea cimbrisorului.
Pamantul generos va pune la-ndemana
Comorile-i de alimente savuroase;
Va daruieste mesele
Fara a mai fi nevoie sa ucideti si sa varsati sangele!
Animalele salbatice isi potolesc foamea cu carne
Si nici ele nu fac cu toatele acest lucru!
Calul, oaia, boul traiesc din iarba.
In schimb, cele care prin firea lor sunt crude, feroce,
Se bucura de hrana stropita cu sange.
Vai, cat e de criminala faptura vie
Care-si intretine viata prin moartea altei fapturi!
In fata atator bogatii
Pe care le produce pamantul
Sa nu-ti placa nimic mai mult decat
Sa zdrobesti cu dinti cruzi
Membre rupte si smulse ?"
poetul Ovidius
Adică... ce vrea să zică acest poet, mare iubitor de vinuri (lacrima lui Ovidiu)? Că solul fertil și plin de viață, din vremea lui, dădea recolte foarte bogate, fără pesticidele și chimicalele moderne ale firmelor Monsanto și Bayern? Adică... oricând, dacă se dorește, se pot obține producții suficient de valoroase, cantitativ, și, mai ales, calitativ... fără otrava numită Glifosat? Nu cred...N-are cum! Știința modernă ne-a făcut să ne considerăm dumnezei. Toți oamenii care muncesc solul fertil, s-au lăsat atrași de mirajul promisiunilor sclipitoare ale firmelor ce produc semințe modificate genetic, îngrășăminte chimice și pesticide, în goana după obținerea de bani pentru a-și putea cumpăra și ei ceea ce au orășenii. Adică, țăranul a dat ceea ce avea el mai valoros (hrana naturală), de dragul de a avea bani pentru a-și cumpăra automobil, i-phone, lapetop, LCD, cuptor cu microunde... și alte cancere ale lumii moderne! Ce înșelătorie! Și ne mai mirăm de ce pruncii sunt bolnavi, pe capete, de cancere!
Frumoasă poezie si plină de sfaturi ，n-am știut de ea.
doamne dumnezeule! prea multa cruzine zace in omenire aproape ca nu a-s iesi din casa sa fiu obligata sa le vad fetele criminale si desfigurate de cruzime sunt malefice ai respingatoare nu mai au nimic pur decat instincte animalice
Foarte frumos! Cum de ai gasit aceste versuri, tocmai din acea vreme?
eee...avem prieteni bine informati :), multumim Gia, mai asteptam si alte asemenea surse superbe de inspiratie :)