Dependența este o problemă globală. Și o problemă umană. Poate afecta pe oricine, fără discriminări: nu ține cont de sex, situație financiară, culoarea pielii, orientare sexuală, religie sau afiliere politică.
În 2015, niște cercetători australieni au publicat un studiu care făcea referire la statisticile tipurilor de dependență din întreaga lume. Potrivit acestei analize, aproximativ 240 de milioane de oameni sunt dependenți de alcool, mai mult de 1 miliard de oameni fumează tutun și cca. 15 milioane își injectează droguri precum heroina. Nu s-a putut face o estimare globală privind dependența de jocuri de noroc, dar în țările în care asemenea cercetare a fost realizată, s-a constatat că 1.5% din populație suferă de această adicție. Jocurile de noroc sunt un exemplu de dependență „procesuală”, adică aceea care se referă la un anumit comportament versus ingerarea de substanțe. Alte comportamente, precum sexul, jocurile pe internet, cheltuitul de bani, excesul sau restricția alimentară, pot deveni, și ele, dependențe.
Stigmatul, mitul și controversa continuă să planeze în jurul conceptului de „dependență”: ce este, ce anume o cauzează, cine poate fi deveni dependent? În acest articol, vom încerca să diminuăm stigmatul, să risipim miturile și să clarificăm câteva controverse, concentrându-ne pe definirea dependenței și pe oferirea unor strategii cheie de recuperare.
Este dependența o lipsă de voință?
Mulți cred că dacă o persoană își dorește cu adevărat să renunțe la dependența de o substanță, la o anumită problemă de comportament sau la un mod de gândire, va reuși. Presupunând că acest lucru ar fi adevărat, dependența nu ar fi o problemă atât de larg răspândită.
Pe de altă parte, dacă ne gândim bine, cei pe care îi considerăm dependenți, au, de fapt, o voință foarte puternică. Ar face orice ca să își asigure doza de substanțe sau ca să poată să își manifeste un anumit comportament. Manipulează medici, fură bani ca să își permită să parieze, să cumpere alcool, țigări sau vreun drog. Efortul de a se ascunde, de a se strecura, de a minți și de a păstra secrete implică o doză consistentă de voință. Ironic, nu?
Este dependența un eșec moral?
Nu. Dependența nu e despre oameni fără caracter, care nu știu să distingă binele de rău. Multe persoane dependente sunt membri respectabili ai comunității în care trăiesc.
Dependența e o boală a creierului?
Potrivit Societății Americane pentru Medicină Adictivă (ASAM), dependența e o boală a creierului. Mai exact, e „o boală primară, cronică, de natură cerebrală, care se răsfrânge asupra motivației, a memoriei și a altor circuite din această zonă. Disfuncțiile acestor circuite conduc la manifestări caracteristice biologice, psihologice, sociologice și spirituale. Acest lucru se reflectă în nevoia excesivă, patologică a individului de a obține o recompensă, o stare de bine sau o ușurare, folosind o anumită substanță sau având un anumit comportament.”
Citește și: Dependența începe în creier
Cu alte cuvinte, ASAM ne spune că creierul unei persoane dependente are o afecțiune cronică din cauza căreia anumite comportamente sunt percepute ca fiind o formă de recompensă/ușurare, în ciuda faptului că acestea au serioase consecințe negative atât asupra propriei persoane, cât și asupra celor din jur.
În continuare, ASAM caracterizează dependența ca fiind „incapacitatea pacientului de a se abține în mod constant, de a-și controla comportamentul, de a-și recunoaște dificultățile de relaționare și disfuncționalitățile emoționale. Ca orice alte boli cronice, dependența implică o serie de recidive și remisii. Fără tratament și fără activități de recuperare, dependența avansează și poate duce la diferite dizabilități sau moarte prematură.”
Dr. Gabor Mate, un medic canadian de origine maghiară, recunoscut în domeniul medicinei adictive, consideră că orice dependență este o încercare de a atenua o suferință. Mate a descoperit că majoritatea persoanelor care suferă de dependență au avut parte de o formă sau alta de traumă fie în copilărie, fie la vârsta adultă. De aceea, atunci când un pacient apelează la ajutorul lui, prima întrebare a medicului este: „De unde vine suferința?”, versus „De unde vine dependența?”. Potrivit opiniei lui Gabor Mate, durerea fizică și cea emoțională activează aceleași sectoare ale creierului, de aici și rolul semnificativ pe care suferința cauzată de o pierdere și de stresul post-traumatic o are în instalarea dependenței. Prin urmare, într-un proces de recuperare a unei persoane dependente, trebuie luat în calcul și tratamentul unor vulnerabilități emoționale.
Strategii-cheie pentru recuperare
1. Conștientizarea.
Un prim pas în procesul de recuperare este conștientizarea faptului că dependența e o boală, nu un semn de reavoință.
2. Acceptarea.
Să recunoști față de tine că fie tu, fie o persoană dragă este în suferință. Soluția nu poate fi găsită dacă nu admiți că există o problemă.
3. Acțiunea.
Cere ajutor de la prieteni, apropiați, profesioniști.
Și nu în ultimul rând, amintește-ți mereu că tu și cei dragi aveți dreptul de a face orice vă stă în putință pentru a vă vindeca suferința și a avea o viață echilibrată.
Citește și: Dependența digitală
