Nu te mai stradui sa gasesti fericirea!

Fericirea e un subiect greu de explorat. Psihologii au descoperit ca noi, oamenii, suntem teribil de nepriceputi cand vine vorba sa ne intelegem propria fericire si sa estimam ce anume ne-ar face sau nu ne-ar face fericiti. Sau poate ne straduim prea mult. Iar cata vreme te straduiesti din rasputeri sa fii fericit, nu poti fi fericit, asa cum daca te straduiesti sa fii „cool”, nu vei fi cool.

Intr-unul dintre episoadele serialului Mad Men, Don Draper afirma ca fericirea este „momentul de dinainte de a avea nevoie de mai multa fericire”. Oricat de cinic ar suna, talcul acestei afirmatii consta in faptul ca rareori ne e dat sa observam fericirea in timp ce o traim, in schimb, ii remarcam absenta, odata ce a trecut. In psihologie, conceptul despre care vorbeste Draper se numeste aversiune fata de pierdere si se refera la faptul ca durerea de a pierde ceva e de doua-trei ori mai mare decat bucuria de a avea acel ceva. In acelasi registru, cunoscutul tenisman Andre Aggasi marturisea, la un moment dat, in autobiografia sa, urmatoarele: „Acum stiu ceva ce nu multor oameni li se permite sa stie: o victorie nu te face sa te simti atat de bine pe cat de rau te face sa te simti un esec, iar sentimentul de bine nu dureaza atat de mult precum starea de rau. Nici pe aproape.”

Potrivit studiilor efectuate de psihologul Daniel Kahneman, oamenii supraestimeaza constant valoarea sau placerea oferita de ceea ce nu au, precum si pierderea a ceea ce au avut. Si nu numai ca simtim mai intens durerea de a pierde ceva decat bucuria de a avea acel ceva, dar functioneaza si reversul acestui principiu. Adica, apreciem ca fericirea de a obtine ceva va fi mult mai mare decat durerea cauzata de o posibila pierdere. De exemplu, pe langa faptul ca suferim mult mai mult cand ne distrugem masina preferata decat ne-am bucurat atunci cand am cumparat-o, estimam ca achizitia unei noi masini ne va bucura considerabil mai puternic decat ne-a intristat momentul in care am distrus-o pe precedenta. Realitatea ne va demonstra, insa ca ne inselam. Se pare ca pentru un motiv necunoscut, Mama Natura a dorit ca lucrurile sa stea in acest fel si a programat in noi aversiunea fata de pierdere.

Din aceasta situatie, am putea, totusi, desprinde o utila invatatura de minte: aceea ca suntem niste judecatori teribili ai propriei fericiri si ca, adesea, tindem sa confundam fericirea cu altceva.

Cu ce anume tindem sa o confundam? Sa vedem cateva exemple:

Fericirea nu trebuie confundata cu placerea

De cele mai multe ori, atunci cand oamenii cauta fericirea, ei cauta, de fapt, placerea: mancare buna, mai mult sex, mai mult timp pentru TV si filme, o masina noua, petreceri cu prietenii, sedinta de masaj, 10 kilograme in minus, un plus de popularitate si asa mai departe.

Dar desi placerea e grozava, ea nu inseamna fericire. Placerea e corelata cu fericirea, dar nu o determina. Intreaba un alcoolic daca sticlele de bere pe care tocmai le-a consumat si care i-au provocat placere, il fac fericit. Placerea e un zeu fals caruia multi i se inchina. Cercetarile arata ca oamenii care isi directioneaza intreaga energie catre placeri superficiale si materialiste sfarsesc prin a fi mai anxiosi, mai instabili emotional si mai putin fericiti pe termen lung. Placerea este cea mai superficiala forma de satisfactie pe care ti-o ofera viata si, prin urmare, cel mai usor de obtinut. Placerea este ceea ce ni se vinde. E ceea ce folosim ca sa ne amortim simturile si ca sa ne auto-distragem. Dar placerea, desi necesara, nu e suficienta. Exista ceva mai mult.

Fericirea nu trebuie sa fie confundata nici cu pozitivitatea

Realitatea e urmatoarea: in viata, avem parte de o sumedenie de neplaceri. Lucrurile merg uneori rau. Cei din jur ne supara. Se fac greseli si se declanseaza emotii negative. Si e normal sa fie asa. Emotiile negative sunt necesare si sanatoase. Negarea lor nu face decat sa genereze emotii negative mai adanci si mai indelungate, precum si disfunctii emotionale. Atunci cand avem trairi negative, nu trebuie sa le ascundem existenta, dar e important sa fim atenti la doua aspecte: 1. sa le exprimam intr-o maniera sanatoasa si social acceptabila; 2. sa le exprimam intr-un mod care ne aliniaza cu propriile noastre valori.

Sunt tot mai multi adepti ai ideologiei „fii mereu pozitiv”. O parte din atractia fata de o pozitivitate obsesiva vine din felul in care ni se vand lucrurile in mod constant. La televizor ni se arata oameni vesnic zambitori ca exemple de fericire, in multe carti si articole de dezvoltare emotionala ni se spune ca, daca nu suntem pozitivi, ceva nu e in regula cu noi. Acelasi lucru ni se comunica si in interviurile de angajare si la locul de munca. Ideea de baza nu e sa fim pozitivi orice s-ar intampla, ci sa incercam sa ne perfectionam in invingerea obstacolelor si sa facem lucrurile in asa fel incat sa avem motive reale de a fi pozitivi.

Cum sa fim mai fericiti?

Deci daca nu stim prea bine sa definim fericirea, nici sa o apreciem corect, ce e de facut? Pentru a intelege, vom apela, inca o data, la un fel de pilda:

Viata ar putea fi comparata cu momentul in care conduci o masina. Sunt o multime de destinatii catre care te poti indrepta, unele placute, altele neplacute, unele bogate si incitante, altele saracacioase si terifiante. Cei mai multi dintre noi cred ca fericirea e determinata de tipul de destinatie catre care se indreapta. Dar studiile arata ca nu locul spre care conducem ne face fericiti pe termen lung, ci nivelul de control pe care il detinem atunci cand conducem.

Oamenii care simt ca nu detin controlul asupra propriei existente, au premise pentru un nivel redus de fericire, indiferent de destinatie sau de experientele traite de-a lungul drumului. Poti fi bogat, faimos, poti avea tot ce ti-ai dorit vreodata, dar daca simti ca nu detii controlul asupra acestor lucruri, ca nu ti se cuvin sau ca nu le-ai obtinut prin fortele tale, nu vei fi fericit. Asa ca secretul consta in a gasi calea pentru a detine mai bine controlul asupra vietii tale, de a fi mai sigur de locul in care vei ajunge si in ce fel vei ajunge acolo. Cum poti face asta? Iata cateva modalitati:

Asuma-ti raspunderea pentru tot ce tine de viata ta

Tuturor ni se intampla lucruri bune si lucruri rele. Ne diferentiaza, insa, felul in care gestionam lucrurile ce ni se intampla. Se poate sa nu fii responsabil pentru ceea ce s-a intamplat, dar esti intotdeauna responsabil pentru felul in care alegi sa reactionezi la ceea ce ti s-a intamplat. Asa ca: asuma-ti reactia.

Fa un obicei din a fi curajos

Se poate sa existe multe lucruri pe care sa ti le doresti in viata, dar pe care sa nu ai curaj sa le urmaresti, fiindca fie te intimideaza, fie vrei sa eviti esecul. Dar adevarul e ca, pe masura ce ai mai putin curaj, ai si mai putin control asupra vietii tale.

Stabileste-ti si atinge obiective realiste

Multi oameni, atunci cand vor sa isi faca viata mai buna, incearca mai multe schimbari drastice in acelasi timp. Insa ideal ar fi sa inceapa cu obiective mai modeste si mai usor de atins. In loc sa iti propui sa slabesti 10 kilograme intr-o luna, ar fi mai bine sa te auto-provoci sa faci miscare de doua ori pe saptamana si sa renunti la desert. Este un obiectiv realist. Odata ce l-ai atins, iti vei trimite subconstientului tau un mesaj de: „Am reusit! Detin controlul.”

Minimizeaza nevoia de validare externa

Validarea externa e despre aparente. E despre ceea ce cred ceilalti despre tine. E despre cum esti perceput de societate. Validarea interna vine din stabilirea si atingerea unor obiective si despre a ajunge la anumite standarde. Validarea interna e o resursa infinita si e un lucru asupra caruia poti detine controlul. Validarea externa te face sa te simti bine pentru un moment si apoi gata, trece. In timp ce validarea interna inseamna a conduce o masina si a fi in control, validarea externa e (doar) destinatia frumoasa.

Fericirea e procesul prin care ajungi la versiunea ideala a propriei persoane

Oricine si-a stabilit obiective marete si, odata ce le-a atins, a realizat ca simte aceeasi doza de fericire/nefericire ca inainte, stie ca va exista mereu acel ceva in plus de care ai nevoie pentru o doza de extra-fericire. Aceasta idee e exprimata sugestiv de Alain de Botton in cartea sa Statut si Anxietate: „Suntem ispititi sa credem ca anumite realizari si posesiuni ne vor oferi satisfactii de durata. Suntem invitati sa ne imaginam ca escaladam stanca abrupta a fericirii pentru a ajunge la un platou intins si inalt, pe care ne vom trai tot restul vietii; nu ni se reaminteste ca, la putin timp dupa ce vom atinge acest varf, vom fi chemati inapoi, in proaspetele campii ale anxietatii si ale dorintei".

Visam sa devenim muzicieni, iar cand suntem muzicieni, visam sa scriem scenarii pentru film. Dupa ce am scris un scenariu pentru film, visam sa fim scenaristi pentru teatru. Si ceea ce conteaza nu e faptul ca am atins aceste „platouri ale succesului”, ci realitatea ca ne deplasam constant catre ele, zi dupa zi, luna dupa luna, an dupa an. Platourile vor veni si vor pleca, iar noi vom continua sa ne urmarim versiunea ideala a propriei persoane de-a lungul drumului. Acestea fiind constatate, probabil cel mai bun si cel mai simplu sfat in materie de fericire ar fi: Imagineaza-ti cine vrei sa fii si fa pasi in aceasta directie. Viseaza si apoi fa ceva, orice, ca sa iti atingi visul. Orice simpla miscare in acest sens iti va schimba felul in care vei simti acest intreg proces si te va inspira mai departe. Nu te gandi la rezultatul imaginat, nu e necesar. Fantezia si visul sunt suficiente. Nu conteaza daca devin realitate sau nu. Traieste. Pur si simplu, traieste. Inceteaza sa incerci sa fii fericit si, in schimb, chiar fii fericit.

Traducere si adaptare dupa un articol de Mark Manson

Sursa: https://markmanson.net/stop-trying-to-be-happy

Despre autor:

Mark Manson este un blogger si autor american. Desi s-a documentat enorm despre subiecte precum relatii, fericire, pasiune, obiective, nu pretinde ca are dreptate si nici nu isi doreste sa fie luat in serios. Sfaturile lui nu urmaresc sa ii faca pe cititori sa „se simta bine” cu ei insisi, ci chiar „sa fie bine” cu ei insisi, pe termen lung.

In cartea Arta subtila a nepasarii. O metoda nonconformista pentru o viata mai buna, Mark Manson isi propune sa ne trezeasca la realitate, pledand pentru ideea potrivit careia, ca sa putem fi fericiti, nu trebuie sa fim mereu „pozitivi", ci trebuie, in schimb, sa ne perfectionam in invingerea obstacolelor.

Gasesti cartea Arta subtila a nepasarii pe:

Libris | Cartepedia | eMag

Citeste alte carti despre fericire si incercarile de a o gasi: