Cancerul de colon este una dintre formele de cancer cele mai raspandite atat la femei cat si la barbati si, desi exista multe remedii naturale cu potential de prevenire a bolii, institutiile guvernamentale din domeniul sanatatii se grabesc sa afirme ca nu exista suficiente studii care sa justifice prescrierea acestora ca forma de tratament.
Este o atitudine des intalnita cand vine vorba despre utilizarea alimentelor ca medicament si despre cercetarile care pot confirma potentialul acestora. Din pacate, stiinta din ziua de azi este dominata de industria farmaceutica si majoritatea studiilor primite de medicii din lumea occidentala vin direct de la firmele de profil.
“Profesia de medic este cumparata de industria farmaceutica, nu doar in ceea ce priveste practicarea medicinei, ci si in in ceea ce priveste studiile si cercetarea stiintifica. Institutiile academice ale acestei tari (SUA n.e.) devin agentii platiti ai industriei farmaceutice. Cred ca este de-a dreptul jenant.” – Arnold Seymour Relman (1923-2014), profesor de medicina la Harvard si fost editor sef al "Revistei medicale din New England".
Acest lucru nu inseamna, insa, ca nu se fac studii, publicate in reviste de specialitate de renume, sau ca acestea nu ar avea insemnatate pentru stiinta.
Un exemplu foarte bun in acest sens este un studiu care arata ca uleiul de cocos are in componenta sa, in proportie de 50%, un compus activ anti-cancer. Acesta se numeste acid lauric si, intr-un studiu publicat in revista "Studii despre cancer", cercetatorii de la Universitatea din Adelaide au descoperit ca a distrus complet peste 90% din celulele de cancer la colon dupa doar doua zile de tratament pe o linie de celule de cancer la colon (CRC) in vitro.
Studiul indica/citeaza si alte studii de cercetare care postuleaza si confirma faptul ca acidul lauric poate induce moartea celulelor de cancer atat in vitro cat si in vivo. Pentru acest studiu cercetatorii au folosit linia celulara din intestinul subtire al sobolanilor ca model pentru celulele epiteliale intestinale normale si, din nou, “au demonstrat ca acidul lauric a indus in mod considerabil moartea celulara.” Desi mai sunt inca multe de invatat, cu siguranta exista un mare potential aici.
Exista si experimente, conform rapoartelor Universitatii Natiunilor Unite, care au ca scop descoperirea modului in care uleiul de cocos poate proteja contra cancerului si care au avut deja cateva rezultate interesante.
Care este diferenta dintre studiile in vivo si in vitro? La studiile in vitro, cercetatorii efectueaza experimente folosind celule in vase petri, sau executa o procedura intr-un mediu controlat, in afara unui organism viu. Astfel, cand vorbim despre uleiul de cocos si cancer, studiul nu a fost facut in vivo, cand cercetatorii pot face experimente pe organisme vii, intregi, spre deosebire de un organism partial sau complet mort. Studiile pe animale si testele clinice, pe oameni sunt doua forme de cercetare in vivo.
Din pacate, testele clinice sunt foarte scumpe, de aceea studierea efectelor benefice ale acidului lauric in legatura cu cancerul este foarte dificila pentru cercetatorii care nu au acces la fonduri. In ciuda faptului ca studii multiple subliniaza nevoia unor cercetari mai riguroase, pur si simplu nu exista bani pentru acestea. De ce? Pentru ca cercetarile medicale sunt finantate de firmele farmaceutice, iar produsele testate in testele clinice umane si animale sunt cele de uz farmaceutic, cum sunt medicamentele.
Ceea ce exista deja produs de natura nu poate fi patentat. Dar medicamentele da. Asadar, nu este in interesul unei firme farmaceutice sa finanteze un astfel de studiu, desi ar fi in mod clar un castig pentru tot restul populatiei.
