„Țara Virtuților se află undeva mai la sud de o mare și mai la est de o vale. Aici trăiesc în pace și armonie toate Virtuțile omului. Exact ca oamenii, fiecare Virtute are casa ei, prietenii ei și preocupările ei de zi cu zi”. - Aventuri în Țara Virtuților, Alec Blenche
Ai auzit de Țara Virtuților?
Ai întâlnit vreodată un pisoi dalmațian?
Ai însoțit un prinț pe nume Erus în călătoriile lui prin tot felul de văi miraculoase?
Da? Înseamnă că ai citit deja cărțile pentru copii scrise de Alec Blenche.
Nu? Păi, poate că ar fi momentul.
Te invităm azi în lumea magică a imaginației. Mai exact, în lumea poveștilor pentru copii ticluite de Alec Blenche. Nu e prima oară când facem acest lucru. Am mai vorbit aici despre lansări de cărți pentru copii. Însă uite că, între timp, s-au adunat câteva titluri noi, care merită să fie pomenite. Ba mai mult, acum le poți găsi la noi pe raft, în librăria Viața Verde Viu.
Despre autor
Pe Alec Blenche se mult-prea-poate să îl cunoști deja. E fondatorul www.viataverdeviu.ro, consilier în nutriție și organizator al Taberei Detox Viața Verde Viu. A studiat Dreptul și Pedagogia Muzicală, dar, dincolo de toate aceste studii, calificări și preocupări, Alec e tatăl unei fetițe, iar în aceste rânduri îl vom cunoaște mai ales din perspectiva de „autor care îndrăgește copiii”.
În cărțile pe care le scrie, Alec Blenche își imaginează țări, văi, eroi și peripeții cu tâlc, cu muuult tâlc. Le explică celor mici ce înseamnă curajul, răbdarea, modestia și ne învață pe toți să redescoperim adevăratele „virtuți”.
„În fiecare dintre noi există iubire, există răbdare, generozitate sau recunoștință, există soare și frumusețe. Bănuiesc că, într-un mod magic dar în același timp natural, cărțile trezesc aceste trăiri în oameni, indiferent că sunt copii sau adulți”. - Alec Blenche
Cine este Emma?
„Era odată o fetiță ce-avea un păr de aur.
Era odată o fetiță ce putea să îmblânzească și-un balaur.
Nu știu în ce fel,
E un mare mister,
Dar de-o vei întâlni vreodată pe Emma
Îți va rezolva problema”.
Ea este Emma. Eroina cărților Aventuri în Țara Virtuților și Aventuri în Țara Nevirtuților călătorește, cu ajutorul imaginației, în țări-fantezie și face cunoștință cu personaje care întruchipează sugestiv diferite calități și obiceiuri cu care ar fi bine ca cei mici să se deprindă cât mai devreme.
Această fetiță cu părul de aur ajunge să se întâlnească, rând pe rând, cu domnul Loialitate, cu doamna Răbdare, doamna Generozitate, cu domnul Optimism sau cu domnișoara Modestie, dar și cu „nevirtuți” de genul domnului Mădaumare, domnul N-am chef, cucoana Lene sau domnișorica Minciunica. Și, după toate aceste întâlniri și vizite, morala e lesne de observat: nu-ți prea vine nici să minți, nici să îți fie lene, nici să te lauzi pe unde-apuci, nici să promiți ceva și să nu te ții de cuvânt și, printre multe altele, afli că „cel mai bun mod de a-ți începe ziua este să îți faci patul în care ai dormit. Deja o să te simți mult mai bine și pregătit pentru o zi plină de spor și energie.”
Ți-l prezentăm pe Erus
Erus are păr albastru (probabil de la câte afine mănâncă) și a început să călătorească prin paginile de poveste cu mult înaintea Emmei. Și el este în căutare de virtuți, dar pe alte tărâmuri și însoțit de alte personaje (printre care îi menționăm pe Alpi, un măr vorbitor purtat în buzunarul de la cămașă, și pe Roua, prințesa cu păr tot albastru, dar ceva mai deschis și mai lung decât al lui Erus).
După ce a dobândit răbdarea în Valea Răbdării și a învățat ce înseamnă generozitatea în Valea Generozității, Erus ajunge în Valea Iubirii, unde primește o lecție importantă: da, ați ghicit, „lecția iubirii”. Mai recent, Erus a devenit și erou de revistă: Călătoriile lui Erus. O revistă de poveste a ajuns la numărul 3 și, la fiecare ediție, vine cu tot felul de titluri și întâmplări trăznite: „Interviu cu o căpșună”, „Cum să rezolvi un mister tropical între două reprize de somn”, „O zi din viața pijamalelor” „O pagină din jurnalul unui babobab” și-așa mai departe.
Încheiem scurta prezentare făcută lui Erus cu un citat chiar de la cel care l-a creat: „Erus este oricare dintre noi, este un erou modern, este o lume de basm, o stare de bine, o readucere aminte a valorilor frumoase și curate care există în orice suflet, dar care, din păcate, în multe cazuri au adormit”. - Alec Blenche
Povețe de poveste
Dacă încerci să îi explici copilului tău cum stă treaba cu generozitatea, cu modestia, cu respectul, cu prietenia, fără să îl plictisești deloc-deloc, găsești ajutor de nădejde în cărțile lui Alec Blenche. Dar învățăturile nu se opresc aici. Consilier în nutriție și vegetarian convins, Alec nu-și dezminte crezul legat de alimentație sănătoasă nici când scrie pentru copii, așa că paginile abundă în sfaturi care militează pentru fructe și legume.
Citește aici o mostră: „Culorile ne spun pentru ce sunt bune plantele. De exemplu, plantele care au culoarea albastră sau violet, așa cum sunt afinele, murele, coacăzele, prunele sau strugurii, te ajută să trăiești mai mult”. (Erus în Valea Iubirii)
Sau nu reușești să îi convingi pe cei mici să mănânce morcovi? Întâmplările prin care trece Erus sunt veritabile acțiuni de lobby pentru leguma portocalie: „Corpul tău devine ceea ce mănânci, așa cum s-a întâmplat de atâtea ori când a mâncat nuci și a putut să gândească mai bine sau când morcovii ajung să vadă în întuneric” e doar un fragment din zecile de acest fel.
Rândurile pledează, în „cascadă”, și pentru importanța băutului de apă. Spre exemplu, Roua se supără când Erus îi zice că găsește apa plictisitoare și că preferă sucurile: „Erus, spuse Roua cu convingere, Apa nu este ca orice alt lichid pe care îl bei. Din apă se naște viața. Iar când bei apă, devii mai puternic, mai atent, mai rapid, mai înțelept și mai bun.”
Găsim și o mulțime de pilde pro-mediu. Iată un exemplu din Erus și păpădiile:
„Toate lucrurile au rostul lor. Dacă o roșie este mai mică decât o gutuie, înseamnă că așa trebuie să fie, iar un măr are gustul său și nu trebuie să aibă gust de pepene sau de altceva. Dacă o planta crește vara, nu este bine să fie mâncată iarna. Oamenii nu își dau seama că își fac singuri rău prin metodele pe care le folosesc, dar ne afectează și pe noi, și afectează toate plantele și insectele dimprejur.
Așa că, ce mai, poveștile sunt educative „all inclusive”, bifând și misiunea de educație ecologică.
Hai, intră și tu în lumea povețelor de poveste!
Ți-am pregătit cărțile în raft: https://viataverdeviu.ro/carti
Ilustrațiile
Alec, scriitorul, primește mare-mare ajutor de la cei doi ilustratori care îl însoțesc în toate cărțile: Doina Zavadschi și Ion Andrei Puican. Ilustrațiile sunt adorabile, îți vine să le mănânci și nu ne referim aici doar la cele care au bunătăți pe masă (deși, sunt și din acestea, din plin).
Imaginația desenelor nu are limite, fie că e vorba de portretul desenat al domnișoarei Compasiune, al Emmei, al lui Erus și al Rouăi sau de colecția de dragoni și de grădini înflorite. Dar parcă cele mai reușite dintre ilustrații sunt căsuțele din Țara Virtuților și cea a Nevirtuților. Dacă toate planurile urbanistice generale și zonale de la noi din țară ar ține cont de aceste desene, ți-ar fi mai mare dragul să te plimbi pe străzi.
Cu ce rămânem?
Dacă ar fi să alegem un singur cuvânt care să definească poveștile scrise de Alec Blenche, acesta ar putea fi: „educativ”. E plin de învățăminte în paginile acestea, personajele se comportă „ca la carte”, până la urmă nici măcar cele negative nu sunt, de fapt, rele, fiindcă, vedeți voi, răutatea se evaporă atunci când intră în scenă iubirea. Nu frica, nu lenea, nu îngâmfarea îi fac pe eroii cărților să fie fericiți, ci ea, iubirea, ea rămâne cheia a tot și toate: ”Lucrurile pe care le-ai făcut din iubire au avut mereu un final bun, îi spuse Roua zâmbind”.
Rămânem și cu o nostalgie față de copilărie, cu o poftă de joc și de magie, pe care cei mici o văd cu totul și cu totul altfel: „Nimic nu se compară cu bucuria unui copil de a se juca. Este o stare magică în care orice este posibil.”
Prin urmare, lectura cărților lui Alec este 100% sigură, nu prezintă niciun fel de efecte secundare. Singurul lucru care ar putea să vă dea ceva dureri de cap, ar fi o eventuală dorință a copiilor de a avea și ei păr albastru… :)
„- Este în jurul nostru atâta magie pe care nu o vedem. Atâta frumusețe, atâta iubire… spuse el, privind, în continuare cu uimire spectacolul.
- Așa este. Copiii, când sunt mici, știu asta. Dar, pe măsură ce cresc, încep să uite. Când devin adulți, au uitat de tot, spuse Mari”. (Călătoriile lui Erus. O revistă de poveste - nr. 1)
Avem cărți în raftul verde viu. Comandă-le, citește-le, bucură-te de ele, evident, împreună cu copiii!