Partea 1 - a: Pasi catre hrana vie
Ce anume lipsea din felul nostru de a ne hrani?
Familia mea si cu mine am trecut prin mai multe etape in 'calatoria' noastra spre hrana vie. Dupa un numar de ani in care ne-am hranit numai cu hrana cruda, am simtit ca ajunsesem intr-un puct de stagnare, in care procesele de vindecare a organismului nu se mai simteau, ci din contra parca usor-usor regresa. Dupa aproximativ sapte ani de alimentatie cruda, din ce in ce mai des simteam un fel de discomfort legat de felul nostru de a ne alimenta. Incepusem sa simt o greutate in stomac dupa ce mancam, mai ales dupa o salata cu dressing. Din cauza asta nu mai consumam atat de multe verdeturi si salate, ci ma concentram asupra fructelor si semintelor. Am inceput sa iau in greutate. Sotului meu incepusera sa-i apara firele de par albe.
Incepusem sa ne intrebam "Ce sa mai mancam?". Existau perioade in care ne era foame, dar nu doream niciun aliment crud, ci gandul ne fugea la vechile obiceiuri alimentare. Salatele insotite de dressinguri erau delicioase, dar ne simteam obositi dupa ce le consumam. Din fericire, aceste perioade nu durau mult. Am dat vina pe stress si pe o alimentatie in exces si am reimprospatat stilul de viata prin posturi mai dese, exercitii si plimbari lungi. Cu totii eram de parere ca alimentatia cruda era singura cale pe care puteam merge. Multi dintre prietenii mei mi-au povestit despre experiente similare in urma carora au renuntat la alimentatia 100% cruda si au incepaut sa adauge mancare gatita in meniul zilnic. In familia noastra insa, ne incurajam unii pe ceilalti pentru a continua ceea ce incepusem si incercam mereu sa facem lucruri noi pentru hrana vie.
Oda unui smothie verde
In 'calatoria' mea spre alimentatia cruda, am facut cercetari si am adunat date despre fiecare aliment sau planta existenta. Dupa cum bunica mea obisnuia sa-mi zica : "Cauta si vei afla". Dupa mai multe piste gresite, am gasit intr-un final raspunsul pe care il asteptam. Era in vara anului 1994, la zece ani dupa ce familia mea devenise adepta a hranei vii si trei ani dupa ce ajunsesem la faza de platou.
Am gasit o categorie de alimente ce se incadra in toate necesitatile nutritionale umane: alimentele cu frunze verzi. Adevarul este ca in familia mea nu se mai consumau la fel de mult de astfel de alimente asa cum faceam la inceput. Mai mult decat atat, nici nu le prea agream. Stiam ca alimentele cu frunze verzi erau deosebit de importante dar nu stiam pana atunci cum sa le introducem si cat de mult avem nevoie de ele in dieta noastra. Aveam doar vaga recomandare de a manca cat mai multe posibil. Pentru a afla care este cantitatea optima de alimente cu frunze verzi pe care trebuia sa le consumam, am decis sa studiez obiceiurile alimentare ale cimpanzeilor, din moment ce sunt creaturile cele mai apropiate omului. Astfel am aflat ca cimpanzeii consuma alimente cu frunze verzi in proportie de 40%: asta ar corespunde cu doua manunchiuri de astfel de alimente pentru noi oamenii.
In studiul meu am mai observat ca cimpanzeii chiar iubesc aceste alimente verzi. Imi aduc aminte de cimpanzeii de la gradina zoologica,cat de incantati erau cand li se dadeau frunze proaspete de accacia,de palmier sau kale. Un aspect amuzant: eram atat de incantata de acesti cimpanzei incat am vrut sa incerc si eu sa gust niste frunze de accacia. Dar sincera sa fiu nu mi s-au parut gustoase si in plus, cand mancam parca depuneam prea mult efort. Gandeam: "Trebuie sa am si eu alimente cu frunze verzi pe care sa le introduc in dieta." Uneori imi storceam verdeturile. Beam pe nerasuflate o ceasca si imi ajungea pentru cateva zile. Sau imi faceam un dressing pe baza unui astfel de suc de verdeturi. Si asa am descoperit modalitati placute si gustoase de a ma bucura de efectele benefice ale alimentelor cu frunze verzi. Sincer, dupa experienta de a incerca sa mananc frunze de accacia, nu ma mai puteam vedea in situatia de a rontai kale sau spanac crude ca atare.
M-am informat si despre continutul nutritional al verdeturilor pe care le consumam si m-am bucurat sa vad ca acestea sunt bogate in aproape toate mineralele esentiale si vitamine recomandate plus proteine. M-am convins de faptul ca verdeturile sunt cel mai important si cel mai complet aliment pentru oameni. Nu-mi mai doream decat sa gasesc o modalitate de consuma cantitatea necesara din acestea pentru a-mi redobandi sanatatea.
Am incercat de nenumarate ori sa mananc cantitati mari de verdeturi sub forma de salate sau ca atare, descoperind de fiecare data cat de greu imi era fizic sa fac asta. Dupa aproape doua cesti de verdeturi rase aveam fie greata, fie arsuri in centrul pieptului.
Intr-o zi, studiind o carte de biologie am ramas uimita de structura rezistenta a plantelor. Aparent celuloza, constituentul principal al plantelor are una dintre cele mai puternice structuri moleculare cunoscute. Plantele verzi au mai multi nutrienti decat orice alta categorie de alimente, insa toate acele nutriente se gasesc in interiorul celulelor plantelor. Celulele sunt alcatuite dintr-un 'material' rezistent, ca mijloc de supravietuire pentru planta. Tulpinile si radacinile rezistente ajuta plantele sa reziste la conditii aspre, precum vant puternic sau ploaie.
Plantele verzi reprezinta sursa principala de hrana pentru animale. Pentru a elibera toate acele nutriente din celule, acestea trebuie sparte. A le rupe nu este usor. De aceea a manca plante verzi nu asigura toate nevoile nutritionale si nu ne face satui decat daca sunt foarte bine mestecate . Cu alte cuvinte, plantele verzi trebuie mestecate pana ajung sa aiba o consistenta cremoasa pentru a putea extrage toate beneficiile .
Dupa ani si ani in care oamenii au mancat in mare parte numai hrana procesata, multi si-au pierdut abilitatea de a mesteca eficient. Unora li s-au ingustat maxilarele atat de mult, incat dintii s-au suprapus. De asemenea, muschii maxilarelor au slabit, neputand sustine masticatia fibrelor plantelor verzi. Nu de putine ori am primit recomandari de la dentistul meu sa fiu mai atenta cu gingiile si cu dintii mei si sa nu musc direct din fructe tari ci sa le tai marunt sau sa le rad. Toate aceste obstacole fac ca mestecatul sa devina o problema pentru multi. De aceea m-am hotarat sa 'mestec' totul intr-un blender. Prima data am amestecat frunze de kale cu apa, zicandu-mi in gand ca trebuie doar sa inchid ochii si sa ma tin de nas si totul va fi bine. Dar nu a fost asa. Cum am deschis capacul m-a 'lovit' mirosul puternic patrunzator de iarba. Mixtura de culoare verde inchis spre negru era total necomestibila. Dupa cateva clipe de gandire, am adaugat cateva banane si am amestecat din nou in blender. Rezultatul? Am ramas uimita de aroma si gustul bun pe care il avea potiunea mea. Nici prea dulce, nici amara era poate cel mai ciudat lucru pe care il incercasem vreodata si pe care l-as descrie intr-un cuvant: P-R-O-S-P-E-T-I-M-E .
In decursul a patru ore am consumat intreaga cantitate , constand intr-un manunchi de kale, patru banane si o cana de apa. M-am simtit grozav, de aceea mi-am mai facut o portie. Mi-am dat seama ca fusese singura data cand am consumat doua portii zdravene de plante verzi in decursul aceleiasi zile. In plus, m-am bucurat de ele fara sa adaug sare sau ulei. Stomacul meu se simtea bine, iar eu eram fericita pentru ca imi atinsesem scopul. Solutia la dilema mea legata de consumul plantelor verzi era atat de evidenta incat nu am observat-o pana atunci. A consuma plante verzi in acest fel lua foarte putin timp asa ca am continuat sa experimentez combinatii de plante verzi cu fructe in fiecare zi.
Partea 1-a: Pasi catre hrana vie
Am citit aceasta carte pe care o recomand cu mare caldura tuturor care intentioneaza sa treca si mai ales sa ramana pe acest stil de alimentatie. Contine o sumedenie de sfaturi nespus de utile in acest demers si ofera o mai buna intelegere a intregului proces de trecere la un nou stil de viata, de fapt. Am numai cuvinte de Lauda cu privire la modul in care este scrisa, la sinceritatea autoarei precumn si la felul in care pledeaza pentru intelegere, toleranta dar, in acelasi timp, si determinare in a face trecerea mai usoara si in a mentine obiceiurile alimentare nou dobandite. Chapeau, Viktoria Boutenko!
Am trecut si eu prin niste experiente asemanatoare prin anii ''90, cand am frecventat cursurile de la Elta Universitate. Timp de vre-o doi ani am folosit hrana vie, in proportie de 80-90 % cu aproximatie. A fost minunat! Dupa aceea insa anturajul mi s-a schimbat. M-am intors la alimentatia denaturata, pentru ca in familie toti am luat masa impreuna, si daca incercam sa fac ""separatism pe criterii de alimentatie"", au aparut niste tensiuni inutile intre noi, si ma simteam din ce in ce mai epuizat. Asa ca am renuntat. Acum, daca as avea conditiile necesare, as alege alimentatia cu ""lumina vie"". Am citit niste carti scrise de doamna Jasmuheen, si mi se pare o alternativa rezonabila. Intrebarea este: chiar vreau s-o fac?
Alimentatie cu lumina vie ? Cum e asta?