Timp si distanta
Pe masura ce incepem sa cultivam o atitudine mai receptiva si mai atenta fata de gandurile care ne trec rapid prin minte, graba cu care ele vin si pleaca incepe sa se linisteasca. Motoarele de cautare isi incetinesc activitatea si actioneaza pe ecranele noastre mentale intr-un ritm mai putin frenetic. Suntem mai putin inclinati sa ne identificam cu gandurile noastre si incepem sa dezvoltam un sentiment de genul „este in regula, asta este ce se intampla chiar in acest moment“.
Gandurile care intaresc acele povesti pe care ni le spunem singuri despre noi insine devin intr-un fel mai putin zgomotoase sau intense, iar noi incepem sa ne „dezlipim“ de ele mai profund. Mai important este faptul ca, in timp ce devenim constienti de gandurile noastre, incepem sa observam cum se creeaza un mic interval intre gandurile noastre si mintea care este constienta de aceste ganduri.
In termeni moderni, am putea compara practicarea Constientizarii Gandurilor cu privitul la televizor sau la un film. Pe ecran se poate sa se desfasoare o actiune intensa, insa noi nu ne aflam in realitate in scenele din film sau in showul respectiv de televiziune. Exista un spatiu considerabil intre noi insine si tot ceea ce noi privim pe ecran. In timp ce suntem observatorii propriilor noastre ganduri, putem de fapt sa experimentam prezenta aceluiasi spatiu dintre constienta noastra si gandurile noastre.
Nu cream de fapt acest spatiu; el a fost acolo dintotdeauna. Noi doar ne ingaduim ragazul sa il observam. Nu este nevoie decat de putina practica, pentru a descoperi ca agitatia cu care gandurile vin si pleaca incepe in mod firesc sa se linisteasca si devine posibil sa distingem mai clar fiecare gand in parte.
Cu toate acestea, s-ar putea sa nu fim capabili sa observam fiecare gand care ne trece prin minte, ci doar sa surprindem o sclipire trecatoare din el — mai degraba similara cu experienta pe care o avem cand tocmai am pierdut trenul sau tramvaiul exact cand pleca din statie. Dar este bine si asa.
Aceasta senzatie ca tocmai am ratat ocazia de a observa un gand este un semn de progres pe care il inregistram, un indiciu ca mintea se ascute singura pentru a surprinde fragmente de miscare. Pe masura ce vom continua sa exersam, vom constata ca suntem capabili sa devenim constienti de fiecare gand cu mai multa claritate, chiar in timp ce el se infiripa. Mai important este faptul ca, pe masura ce devenim constienti de gandurile noastre, ajungem sa fim constienti de existenta micilor intervale care apar si dispar intre ele. Cu alte cuvinte, in timp ce devenim observatorii propriilor ganduri, devenim totodata constienti de acele momente in care nu exista niciun fel de ganduri.
Aceste intervale se deschid in timpul momentelor libere-de-ganduri, experiente de constienta receptiva si dispozitie de a accepta orice ia sau nu ia nastere. Mintea noastra ajunge sa fie un fel de portar al unui hotel de lux, care sta la datorie plin de vigilenta, lasandu-i pe oaspeti sa intre si sa iasa, dar fara sa mearga in urma lor prin cladirea hotelului.
Prin exersarea acestei practici incepem sa ne conectam intr-un mod mai direct la scanteia care ne ilumineaza fiinta si sa ne apropiem mai mult de experimentarea potentialului vast, deschis, care este esenta nu doar a propriei noastre naturi, dar insasi a realitatii. De asemenea, ne pregatim pentru urmatoarea practica a constientizarii.
Cititi mai mult in cartea scrisa de Tsoknyi Rinpoche si Eric Swanson, Inima deschisa, minte deschisa. Trezirea iubirii pure din tine, aparuta la Curtea Veche Publishing.
