Ierbarul
Afinul are multiple denumiri în tradiția noastră populară: afin, afin de munte, afin negru, coacăz, merișor de munte, pomușoară, afene, așine.
Cresc la o altitudine de 800-1400m, iar denumirea sa științifică este de Vaccinium Myrtillus. Este un arbust. mic, stufos, rămuros, cu tulpina verde de cca 30-60cm și care face parte din Familia Ericaceae, întâlnită în Europa, Nordul Asiei, Groenlanda, Vestul Statelor Unite și Canadei.
Ca plantă medicinală se folosesc frunzele, fructele și mai nou, rădăcina.
Afinul mai este denumit și Insulina Vegetală .
Vezi „Afinul” de la pagina 53 din superba carte a lui Ovidiu Bojor
„Ghidul plantelor medicinale și aromatice” de la Editura Fiat Lux, 2003.
Afinele și americanii
Știați că trupele americane în timpul celui de-al doilea Război Mondial consumau cca 500.000 kg afine pe an și că în zilele noastre consumă cca 200 milioane kg de afine pe an dintre care numai 40 milioane kg de Ziua Recunoștinței?
Sărbătorită în ultima zi de joi din luna noiembrie, Ziua Recunoştinţei (Thanksgiving Day) este pentru americani sau sărbătoare la fel de importantă precum Crăciunul. Toată familia se adună acasă, într-un weekend lung, iar masa este cu adevărat specială. Americanii nu concep aceasta zi fara friptura de curcan. Nu doar preparatul abia scos din cuptor, servit cu sos de AFINE și piure de cartofi, ci tot ceea ce ramane pentru a doua zi: umplutura si carnea.
În 1863, preşedintele Abraham Lincoln a proclamat Ziua Recunoştinţei sărbătoare naţională, dar aceasta a început să fie sărbătorită pe scară largă abia din 1900. Tot Lincoln a fost cel care a graţiat primul curcan la Casa Albă. Curcanul a început astfel să devină o alegere tot mai populară, mai ales că e o pasăre mare, care poate hrăni sau familie numeroasă.
Afinele cresc și ele în America de Nord, sunt ieftine, la fel și cartofii sau cartofii dulci, astfel că au fost adoptate în meniul de Thanksgiving Day tot la începutul anilor 1900.
Nu voi spune povești și legende ale americanilor, mai ales că ei vorbesc despre Afine ca și cum acolo s-ar fi inventat Afinul (!) fără să țină cont că afinele erau deja acolo când au apărut primii emigranți și pământul făgăduinței era deja al indienilor. . . băștinași, (pe care i-au anihilat până la urmă) iar aceștia cunoșteau afinele și le foloseau pentru sănătatea lor (cu un anumit extract de afine de exemplu, bătrânii vraci indieni vindecau rănile luptătorilor răniți cu săgeți otrăvite).
Mai mult, valorile afinelor a fost pusă în evidență de nemții și olandezii ajunși pe acele meleaguri, nu de „americani” cum li se spune acum. Ei au o istorie de 200 de ani - noi, avem o istorie de peste 2000 de ani și afinele noastre folosite ca unele dintre cele mai importante leacuri tămăduitoare din Carpați, cu tare multă vreme înainte ca Amerigo Vespucci să calce pe continentul american.
Popasul Rotunda
În această perioadă a lunii Iulie e forfotă mare prin pădurile Maramureșului, deoarece e zona cu Har Dumnezeiesc unde cresc natural miraculoasele Afine (oare numele de Ardeal, nu vine de la Dealul cu Har/Hardeal???) și forfota aceasta mai zgomotoasă în zonă. Pasului Rotunda (sau Rodna) care, asemenea Pasului Tihuța este o adevărată placă turnantă pentru trei regiuni istorice: Țara Bârgaielor spre Sud, Țara Maramureșului spre Nord-Vest și Țara Bucovinei (din zona Dornelor) spre Nord-Est.
Doamne! Chiar nu ați fost pe aceste meleaguri? Lăsați de îndată gândurile Antaliei, Greciei sau altor străini și vizitați degrabă această Gură de Rai „pentru că nici nu știți ce pierdeți”
Găletuța cu Afine
Am trecut de multe ori cu trenul prin zona Maramureșului și îmi aduc aminte cum în unele stații unde oprea acceleratului Timișoara-Iași, apăreau femei și copii (mai ales) cu găletuțe în mâini și care vindeau pasageri câte o cănuță de afine ... Odată l-am întrebat pe unul dintre copii: Reușești să vinzi? Câți bani faci din asta, merită? Băiatul mi-a arătat brațele zgâriate și apoi mi-a zis „Vai, domnule, nici nu știți cu câtă trudă și ce greu se culeg afinele astea! Dacă umplu o găletuță din asta mică într-o oră și nici nu știți ce greu se ajunge acolo și cât de greu se culeg. Nu-s plătite domnule, dar trebuie să trăim și noi din ceva ...iar acum e vremea lor”.
V-am povestit această întâmplare pentru a înțelege foarte bine un lucru: este așa mare deosebire între afinele zise „sălbatece” și cele de cultură, dacă subiectul nici n-ar trebui să discute și dacă toți citiți aceste rânduri, când apare vreo ocazie, nu cumpărați decât afine lăsate de la bunul Dumnezeu, acolo unde le-a fost dat lor să crească și prin pădurile care cresc între 800 și 1300 m altitudine.
Prințesa Afina
Ion Creangă era un mare gurmand și după ce ar fi înfulecat câteva (multe) sarmale moldovenești stinse cu niște carafe cu vin, nimeni nu l-ar fi putut opri din povești, dacă nu degeaba prietenul său Eminescu îl îndemnă să scrie, numai că el de fiecare dată spunea că poveștile trebuie rostite, nu scrise cu pana. („că doar la început a fost Cuvântul”, nu-i așa?) Dacă ar fi printre noi acuma, sigur ne-ar spune o uimitoare poveste despre Afine.
A fost odată, ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar povesti, un Verde Împărat care avea o fată tare rebelă pe nume Afina. Cât era vara de lungă, cutreiera potecile pădurilor și câmpurile cu flori, purtând coronițe pe cap, zicând că dansează cu ielele și vorbind cu toate viețuitoarele întâlnite în cale. Verde Împărat dăduse veste în cele patru zări că fata lui este de măritate dar degeaba se perindau prinții pe la curtea împărătească, Afina nu găsea nici unul potrivit ei.
După o vreme, Verde Împărat puse niște curteni să o urmărească, nu care cumva fata să-și fi găsit vreun flăcău pe ascuns, prin rătăcirile sale în natură. Mare a fost necazul când curtenii vină la Împărat să-i spună că prințesa Afina se vedea cu tânăr cioban tare chipeș, cu care petrecea cea mai mare parte a timpului când era plecată de la palat. Împăratul, se sfătui și hotărî ca cineva, în mare secret, să îi curme viața necugetatului curtean, lăsând-o liberă pe Afina să se mărite cu unul dintre prinții veniți la pet de peste mări și țări.
A trecut ceva vreme și odată, când Afina sărind de pe un picior pe altul și cântând fericită, mergea la locul secret unde se întâlnea cu flăcăul dar, spre surpriza ei, găsiți turma de oi împrăștiată și flăcăul zăcea mort într-o mare baltă de sânge lângă un baltag însângerat. Când curtenii să dădură seama la un moment dat că deși începea să se facă să seară, prințesa Afina nu apăruse la curte, au mers să o caute. Și au găsit-o, însă cu venele de la mâini tăiate și căzută-o mare baltă de sânge alături de flăcăul mort.
Povestea spune că în locul în care să întâmplat tragedia, anul următor, unde a fost baltă de sânge a îndrăgostiților, au început să crească niște arbuști cu niște fructe miraculoase, care au la început culoarea sângelui și mai apoi și-o schimbă în albastru închis amestecat. cu violet iar fructelor acestor arbuști li s-au spus de atunci încolo „Afine” .
Încălecai pe-o sa și vă spusei povestea așa.
Iar povestitorul nostru, pe sub barba, cu un zâmbet nostalgic ne-ar fi spus:
Și-ncălecai pe-șa și vă spusei poveste-așa!
Domnul Foca
„Domnul Foca”, cum îi spuneau toți cunoscuții, era printre puținele persoane din România anilor 70-80 care deținea o autorizație legală de producere și desfacere de tratament naturist din plante medicinale, avizată și de Ministerul Sănătății. Un domn blajin, cu iz aristrocrat pentru acele vremuri dar care se inițiase la Marea Școală al lui Ovidiu Bojor (Fitoterapeut; Inventatorul Insulinei Vegetale; Doctor în Farmacie, Membru al Academiei de Științe Medicale 1924-2021).
Printr-o anumită împrejurare, a ajuns să execute câteva lucrări tehnice mai speciale pentru domnia sa și astfel am ajuns să-l cunosc și să păstrez niște relații deosebite cu dânsul.
Lucrând deci acolo, am văzut lucruri care m-au afectat emoțional incredibil: casa, toată curtea și grădina (casă foarte mare, cu etaj și mansardă, cca 1000m.p de grădina) erau împânzite de mici cămăruțe, fiecare cu specificul și ustensilele ei: uscarea plantelor, tăierea frunzelor, rădăcinilor și macinarea lor, cămăruțe unde se prepară ceaiuri, unsori, siropuri, magazii, etc...
Acolo lucrau trei fete, cea mai mare, Ana și avea 19-20 ani atunci, coordona de fapt toată munca de acolo. Mai tarziu am aflat că a fost pregătită trei-patru ani înainte, pentru cunoașterea și folosirea rețetarelor (unele chiar secrete). Toate trei fetele lucrau dar nu primeau salar iar ele, toate trei, fusesera preluate de la un Camin de copii orfani și crescute creștinește acolo în casă: fiecare avea la etaj dormitorul ei, primeau hrană deosebită - de trei ori pe zi, erau îmbrăcate exemplar, și de câte ori aveau nevoie de bani, primesc bani de buzunar să meargă în oraș la un film, la un suc sau la o înghețată. Mai târziu, am aflat că Domnul Foca murise iar pe Ana a înfiat-o legal, revenindu-i astfel toată a avea și până în ziua de azi ea a dus mai departe această afacere corectă, spre cinstea ei.
Prinzându-mă cu lucrări în luna August acolo, într-o zi, a venit un camion din Maramureș cu peste 300 kg de Afine! Eram stupefiat și l-am întrebat pe Domnul Foca, ce face cu atâtea afine. Zâmbind, îmi zise:
- Uite, înainte de a-ți spune ce e cu afinele astea, ascultă următoarea cântare (deși avea atunci 70 de ani, avea o voce incredibilă). Iată prima strofă și refrenul cântecului:
O, Doamne mare, când privesc eu lumea,
Ce ai creat-o prin al Tău Cuvânt,
Și ființele ce-mpodobesc natura
Cum le-ntreții cu brațul Tău cel sfânt:
Refren: Atunci Îți cânt, Măreț Stăpânitor:
Ce mare ești, ce mare ești! :/
Și apoi, cu o blândețe rar întâlnită, îmi zise:
- Când vezi Afine , de-acum încolo gândește-te la cântarea asta și gândește-te că Afinele sunt creația Lui, gândește-te la Măreția Lui, și, mai mult, să te gândești că din Afine se obține Extractul de Myrtillină , care simbolizează sângele vărsat de Domnul Isus Hristos pe Cruce, motiv pentru care creștinii îi spun extractului de Myrtilină „Sângele Domnului”.
Eclesiastul ne spune că toate au vremea lor. Ei bine, și Afinele vremea lor și dacă nu te îngrijești să le ai când trebuie, mai târziu ai rămas fără ele. Acum e vremea afinelor și dacă până în Septembrie nu am gestionat corect procurarea, conservarea și păstrarea lor pentru un an de zile, mulți pacienți nu vor mai beneficia de tratament care include și Afinul .
L-am rugat să-mi spună cum să obțină această Myrtillina și mi-a că nu poate să-mi dea rețeta dar mi-a spus atât de multe lucruri despre Afin și Afine aș putea scrie un roman. Relațiile noastre s-au dezvoltat ulterior la un alt nivel și în cele din urmă a acceptat să îmi dea secretul Myrtilinei și, pot să vă spun cu mâna pe inimă că de atunci, în fiecare an, pentru familia mea - și doar pentru familia mea. (așa cum i-am promis) extrag cca. 2 - 2,5 litri extract de Myrtillina.(din cca 6-7 kg de Afine)
Produse cu Afine
Afinele se regăsesc într-o serie de produse naturiste sub formă de suplimente alimentare pentru diferite afecțiuni; seruri, creme, unguente; în combinație cu alte plante batoane alimentare pentru micul dejun ; tonice și trofice sub forma de băuturi energizante, bittere, vinuri tonice, sucuri și siropuri naturale ; ceaiuri; miere, gemuri și dulceață cu afine, oțet alimentar de mere cu afine, precum și sub forma de fructe congelate, sau liofilizate pentru prepararea diferitelor rețete culinare. Sau diverse gustări sănătoase .
Iată doar câteva dintre beneficiile acestui produs:
- Curăță vasele de sânge;
- normalizează tensiunea arterială și nivelul colesterolului din sânge;
- ameliorează durerile de cap;
- reduce riscul de varice;
- îmbunătățește memoria, auzul și vederea;
- ameliorează oboseala.
„Afinele sunt foarte bogate în antioxidanți, vitaminele A, B, C, E, F, PP, seleniu, zinc, fosfor, cupru, calciu, natriu, fier, antociani, magneziu, mangan, fibre, acid aleagic, pterostilbene. Afinele au proprietăți antibiotice, imunostimulatoare, antiinfecțioasă, antibacteriană, anticancerigene, ajută la regenerarea vaselor de sânge, la normalizarea glicemiei, la regenerarea retinei, crește sensibilitatea fotoreceptorilor de la nivelul ochiului, neutralizează infecțiile din intestin, dilată ușor vasele coronare, protejează organismul radioactiv. , iar mirtilina, o substanță conținută de fructe și frunze, penetrează celula bacteriei și îi slăbește vitalitatea, scade glicemia, pe când pigmenții care dau nuanță albăstruie fructului protejează corpul împotriva radioactivității și reglează procesele imunitare.
Pentru a vă putea bucura de beneficiile afinelor trebuie să consumați minimum 150 g zilnic, dar pentru că sezonul acestora este scurt, de 3-4 săptămâni, este bine să vă răsfățați organismul cu 400 g zilnic, atât pentru a preveni diverse afecțiuni, dar și pentru a le trata.
This cură presupune consumul zilnic a 200-400 g de afine amestecate cu miere de albine (bio sau organică) de preferat de munte, din regiunile în care cresc afinele, în 3 reprize, cu jumătate de oră înaintea meselor principale. Fructele trebuie să fie proaspete, bine spălate, și alese de cele stricate, pentru a evita apariția problemelor gastro-intestinale.
Le puteți consuma ca atare sau sub formă de suc, dar în acest caz, nu uitați să consumați și coaja, care este foarte bogată în substanțe active.Cura se ține minimum 10 zile și maximum 1 lună.”
(Bibl. Oana Hâncu Stil de viață / Doxologia.ro ; cu recomandarea de a citi când există puțin timp la dispoziție tot materialul de aici )
Merită: e foarte interesant.
***
Articol scris de Gheorghe SALAJAN, cristaloterapeut, designer (bijuterii handmade).
