Exercitiile pe care vi le propun se pot realiza:
1. fie individual, adica fiecare cu foaia proprie in fata, fie cate doi (unul intreaba si consemneaza raspunsurile, altul relateaza, raspunde la intrebarile de lucru de mai jos),
2. precedate de exercitii simple de relaxare (10 inspiratii abdominale ample ca si cum ati sufla intr-o lumanare sau ati canta la flaut, 10 expiratii ample, fara fortare, cu oprirea respiratiei intre inspiratie si experatie, respectiv intre expiratie si inspiratie timp de 4-9 sec, respiratiile se fac pe nas, cu gura inchisa)[1] sau rugaciuni tintite pe incercari, dificultati si dezvoltarea de calitati spirituale.
Pornind de la descrierea unei situatii recente[2] in care ati simtit persistent tristete, durere, vinovatie, suparare, furie, ingrijorare, etc.[3], identificati si consemnati dialogul interior (in coloana 3A), identificati distorsiunile de gandire (in coloana 3B) care apar in cursul acestui dialog interior, apoi generati argumente pro pentru aceste ganduri distorsionate (coloana 4) si argumente contra (coloana 5), generati ganduri alternative adaptative si/ sau eventuale planuri (coloana 6)[4] pentru schimbarea emotiei persistente care va deranjeaza si consemnati intensitatea trairilor initiale x,y,z dupa aceasta schimbare (coloana 7). Consemnati in:
- Coloana 1: cand, unde, cine/ cu cine, ce s-a intamplat?
- Coloana 2: ce ati simtit in situatia respectiva? (pot fi mai multe trairi, x,y,z). Definiti cu un singur cuvant fiecare traire x,y,z si estimati intensitatea in procente, de la 0-100%, cat de tare, intens ati simtit x, y, z?
- Coloana 3A: ganduri automate: ce ati gandit imediat inainte si in timpul trairilor x,y, z identificate si consemnate in coloana 2? Cat de tare credeti in ele? 0-100%
- Coloana 3B: distorsiuni de gandire care se reflecta in gandurile automate de la 3A
- Coloana 4: argumente pro pentru fiecare din gandurile automate de la coloana 3A
- Coloana 5: argumente contra pt. fiecare din gandurile automate de la coloana 3A
- Coloana 6: ganduri alternative adaptative si eventuale planuri care v-au venit in minte (cat de tare credeti in gandurile si/ sau planurile generate? de la 0-100)
- Coloana 7: reevaluarea trairilor: care este intensitatea trairilor x,y,z? De la 0-100
In terapia cognitiva, tehnica utilizata pentru realizarea exercitiilor de mai sus, se numeste restructurare cognitiva (Judith Beck, 1995; Dafinoiu, 2005; McKay, 2007).
Aplicabilitatea interventiei cognitive (dupa Hepworth si Larsen, 2006):
- pentru a reduce furia parintilor cu risc de abuz/ preventia abuzului asupra copiilor
- reducerea violentei in cuplu, in scoala (asupra copiilor, de catre copii mari/ profesori)
- pentru a creste stima de sine si a sustine dezvoltarea asertivitatii (identificarea si schimbarea miturilor care sustin pasivitate/ agresivitatea)
- pentru a dezvolta sustinerea unui control adecvat; in situatii de control inadecvat al furiei si altor impulsuri (abuzul copiilor, adictii/ consum de droguri, alcool, tutun, tulburari de alimentatie)
- a dezvolta perceptii corecte cand persista perceptii interpersonale distorsionate
- situatii in care se mentin persistent asteptari nerealiste fata de sine si fata de altii
- in situatii in care persista temeri irationale, anxietatea, fobia sociala, depresia
In contextul consilierii suportive pentru depasirea situatiilor de criza (accidente, atac sexual, etc), dezvoltarea sentimentelor de control si putere a femeilor in fata asteparilor de gen, cresterea abilitatii interpersonale in situatii interculturale (imigranti, refugiati, etc ), grupuri parentale de suport (Hepworth si Larsen, 2006).
Limite si precautii in utilizarea interventiei cognitive (Hepworth si Larsen, 2006):
- restructurarea cognitiva inlatura barierele mentale, nu echipeaza clientii[5] cu deprinderile necesare pentru a executa noile comportamente
- simpla schimbare in relatarea/ povestea clientului nu asigura consecinta/ rezultatul dorit sau asteptat; asta datorita unor constrangeri reale, ca de ex: opresiunea, forte sociale adverse, lipsa puterii (fara recunoasterea acestor forte, clientii din grupurile minoritare, de ex., ar putea percepe restructurarea cognitiva doar ca o alta forma de control social sau dominare ideologica)
- restructurarea cognitiva cu grupurile multiculturale, in munca cu persoane, familii, grupuri care apartin altor culturi, diferite de cultura dominanta, risca sa mentina/ sprijine tendinte societale curente de nedreptate si sugereaza credinte standard despre cum ar trebui oamenii sa se perceapa si defineasca pe sine, pe altii si mediul inconjurator . Restructurarea cognitiva are potentialul de a blama clientii cand de fapt, perceptiile, credintele si conduitele lor reflecta cu acuratete nedreptatea cu care se confrunta persoanele respective (precautie in munca cu grupurile minoritare)
- cu toate ca teoriile cognitive atribuie unor credinte gresite, cauza celor mai multor tulburari emotionale si comportamentale, acestea sunt departe de a fi singurele cauze. Aceste disfunctii pot fi produse si de tulburari biofizice: neurologice, endocrinologice, dezechilibrul hormonilor tiroidieni, dezechilibre ale glicemiei, tulburari circulatorii asociate varstei, ingestia de substante toxice, malnutritie si alte forme de dezechilibru chimic.
Mult succes! Relatati-ne si noua cum a mers! Invatam impreuna!
Sursa:
Maria Diaconescu, psih, dr. asist. univ. UBB Cluj (suport de curs)
Bibliografie:
- Judith Back (1995), Cognitive Therapy. Basics and Beyond, The Guilford Press, New York, London
- Ion Dafinoiu, Jenö-Laszlo Vargha (2005), Psihoterapii scurte, Editura Polirom, Iasi
- Diaconescu, M. (2011), Terapii individuale si interventia in criza, suport de curs IDD pentru anulIII Asistenta SocialaUBB, Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala, Cluj
- Hepworth, D.H., Rooney, R.H., Larsen, J.A. (2006). Direct social work practice: Theory and skills. Pacific Grove, CA: Brookes-Cole Publishing Company
- Matthew McKay, Martha Davis, Patrick Fanning (2007), Thoughts & Feelings, New Harbinger Publications Inc, 2007, editia a 3-a
[1] exercitiu de baza in yoga
[2] consemnati in scris, in coloana 1, ce s-a intamplat
[3] consemnati in scris, in coloana 2, ce ati simtit in situatia relatata si consemnata in coloana 1
[4] atentie la limitele interventiei cognitive (uneori avem de actionat, nu de schimbat propriile cognitii)
[5] in asistenta sociala, beneficiarii interventiei cognitive se numesc clienti, in psihoterapie ei se numesc pacienti, cei care au invatat din carti sau de pe internet se numesc autodidactii, inveti ca tu insuti sa devii propriul tau terapeut, indirect devii terapeut si pentru cei din jur, ii ajuti apoi si pe ei sa devina proprii lor terapeuti. Pot sa inveti sa canti la pian dupa ureche si din carti, din cand in cand tot ai nevoie ca cineva cu o ureche muzicala mai antrenata sa te auda din afara, in felul acesta putem corecta ceea ce eventual am invatat gresit. Daca vreti sa invatati mai multe in aceasta directie, solicitati asistenta unui psihoterapeut.
