Suntem programați din naștere să ne conectăm unii cu alții. Starea noastră de bine este direct legată de calitatea relațiilor pe care le avem, iar ceea ce stă la baza unei legături strânse este o comunicare eficientă.
De câte ori nu ai zis: ”parcă vorbesc la pereți” sau “parcă vorbim limbi străine”, într-un dialog cu o persoană importantă pentru tine? Țin să te anunț că ai dreptate, chiar vorbiți limbi diferite. Diferența vine odată cu metalimbajul folosit.
Fiecare persoană folosește un anumit metalimbaj în funcție de tipul de informație pe care vrea s-o transmită, dar și în funcție de reprezentarea lor mentală asupra realității. Noi nu reacționăm la realitatea obiectivă, ci la propria percepție asupra realității, aceasta fiind o distincție foarte importantă pe care ar fi bine să o luăm în calcul.
În acest articol te invit să descoperi diferite “limbaje ascunse” pentru a le recunoaște atât la tine, cât și la ceilalți atunci când sunt folosite. De îndată ce sunt identificate și descifrate corect, dialogul înflorește.
Cuprins
- Ce este metalimbajul?
- Diferitele limbaje pe care le folosim
- Ce înseamnă o comunicare completă?
- Asumare și responsabilitate în dialog
Ce este metalimbajul?
Metalimbajul ne îndeamnă să nu ne mai focusăm numai pe conținutul propriu-zis al mesajului, ci și pe forma lui, pe sensul sau dublura neverbalizată a acestuia.
Metalimbajul este înțelesul ascuns al mesajului, ce poate fi descifrat prin potențialul său emoțional. Este mesajul ce reiese dincolo de cuvinte, de conotațiile, nuanțele, complexitatea și subtilitatea limbajului verbal și nonverbal.
Metalimbajul unește două structuri importante:
- Structura de suprafața a limbajului, aceasta conține: cuvintele și non-verbalul. Cuvintele reprezintă aproximativ 7%-10% din mesaj, iar restul aparține limbajului non-verbal (vocal și non-vocal)
- Structura de profunzime a limbajului, adică esența mesajului, ceea ce vrem noi să transmitem de fapt. Această esență la început nu are statut de enunț, ci de trăire, iar noi o transformăm prin filtrele și reprezentările noastre interne în cuvinte.
Diferitele limbaje pe care le folosim
Comunicarea are loc atunci când formulăm corect mesajele pe care le transmitem și descifrăm corect mesajele pe care le primim.
Pentru a descifra corect ceea ce ni se comunică, trebuie înainte să învățăm care sunt “limbajele” mai puțin evidente pe care le putem surprinde dincolo de cuvinte.
1. Limbajul acțiunilor obiective
Se folosește pentru fapte obiective, realitatea în sine, nu despre părerea noastră despre ele. Câteodată persoanele au nevoie pur și simplu să împărtășească o anumită întâmplare, într-un mod obiectiv fără să li se răspundă cu limbaj logic/rațional sau sentimental.
Maria de exemplu a vrut doar să împărtășească cu prietenii ei ce zi plină a avut la muncă, fără să primească sfaturi (“ar fi mai bine să înveți cum să prioritizezi taskurile”), fără să primească reproșuri din sfera logică (“e normal, ce te așteptai să se întâmple dacă ai acceptat jobul ăsta”), ci pur și simplu să împărtășească o parte din realitatea ei cu cineva, având ca scop unic dorința de a fi ascultată.
2. Limbajul stărilor și sentimentelor
Este un limbaj prea puțin explorat. Prea puțin ne dăm voie să ne cunoaștem prin intermediul emoțiilor și al sentimentelor noastre pentru că am fost mai degrabă învățați să ne ascundem aspectele sensibile, decât să le gestionăm cât mai eficient.
Nu există emoții bune sau rele, ci doar emoții necesare. Odată cu acceptarea acestui fapt, vine și o parte din obiectivitatea noastră în explorarea bogăției paletei sufletești. Tânjim ca ceilalți să ne înțeleagă emoțiile, să ne accepte trăirile fără a încerca să le distorsioneze sau să le respingă.
Dacă cineva spune: “mă simt tristă” și i se răspunde cu “nu ai de ce pentru că ai tot ce iți poți dori” comunicarea nu are loc.
Nu se ajunge la esența comunicării pentru că ea a vorbit despre sentimente și i s-a răspuns cu fapte și considerații logice. Logica afectivă nu poate fi influențată de logica rațională.
Mesajul neverbalizat din “mă simt tristă” poate fi: “mă simt singură, mă simt dezamăgită, am nevoie de prieteni apropiați în care să am încredere”. Ca să folosești limbajul corect vorbește-i tot despre sentimente, validează-i trăirile și spune-i că ești acolo alături de ea.
3. Limbajul gândirii logice
Cu ajutorul acestui limbaj formulăm ideile pe care le avem, exprimăm scurtăturile mentale, structurăm experiențe pentru a simplifica multitudinea de informații ce ne înconjoară. Folosim expresii ce surprind raportul de cauzalitate precum “dacă x atunci y”, “a pt ca b”, “a înseamnă că b”.
Aici găsim logica, rațiunea, gândirea cauză-efect. Este nivelul rațional din care acționăm, câteodată mai mult decât este cazul; pentru că nu putem cuprinde rațional o trăire, este necesar să o simțim.
Suntem mult prea obișnuiți cu acest limbaj logic, pe care îl folosim frecvent, chiar dacă partenerul folosește alt limbaj, precum cel al emoțiilor sau al imaginarului.
4. Limbajul amintirilor
Nouă ne place cunoscutul, familiarul, căutam elemente comune și folosim deseori șabloane vechi de reacție în contexte prezente. Nu mai suntem curioși de ce anume ne oferă prezentul pentru că folosim modele despre lume stabilite anterior.
Suprageneralizăm și tragem anumite concluzii de viață pe care le suprapunem nefiresc întâmplărilor prezente. Folosim expresii precum “întotdeauna faci x”, “niciodată să nu ai încredere în y”, “tot timpul m-au dezamagit”, “mereu tu faci x”.
De exemplu, Maria ne spune că niciodată prietenii ei nu o ajută cu nimic. Dacă îi răspundem cu un limbaj logic precum: “nu este adevărat, am văzut că ei sunt tot timpul grijulii cu tine” nu ajungem la baza mesajului, iar Maria o să creadă în continuare că prietenii ei nu o ajută.
Pentru a comunica eficient este util s-o îndemnăm pe Maria să vorbească mai mult despre structura pe care și-a construit credințele și să își schimbe perspectiva privind lucrurile și din alte unghiuri. O putem face prin limbajul amintirilor: “pe ce te bazezi când spui asta?”, “când mai exact le-ai cerut ajutorul și nu l-ai primit?”, “de ce totuși mai continui prietenia daca ești așa nemulțumită?”, “tu când i-ai ajutat pe ei?”, “cu ce mai exact nu te-au ajutat?”.
Apoi dacă Maria este receptivă, îi putem vorbi în limbajul faptelor pentru a-și adapta alegerile și comportamentele contextului obiectiv.
5. Limbajul imaginarului
Imaginația este sursa creativității, este nevoia noastră de a visa, este dimensiunea în care ne lăsăm furați de procesul creativ și magicul devine posibil.
Rolul visătorului este fundamental, fără acesta nu ar prinde nimic formă. Câteodată persoanele vor să viseze alături de cineva și să creeze acea lume imaginară, uneori doar de dragul visului și nimic mai mult.
Dacă răspundem unei dorințe prea slab conturate, cu considerații logice și raționale, aceasta se prăbușește la fel ca și comunicarea.
De exemplu, Alex spune: “mi-ar plăcea mult să am propriul coffee-shop”, iar ea îi răspunde: “cum ai putea, dacă nu ai destui bani pentru investiție?” Aici răspunsul logic-rațional nu face decât să aducă și mai multe obstacole în dialog.
Pentru a îndeparta barierele de comunicare, de ajutor este să acceptam invitația celuilalt de a petrece câteva momente în imaginar, să-i împărtășim și să-i înțelegem dorința fără a o scoate deocamdată în planul rațional.
Ce înseamnă o comunicare completă?
O comunicare completă presupune să înțelegi și să fii înțeles atunci când folosești toate aceste metalimbaje, ce aduc o conștientizare asupra sensului mesajului.
Comunicarea înseamnă să identifici, de fapt, care este esența pe care vrei să o transmiți și să-l inviți pe partener la o înțelegere mai profundă. Iar atunci când tu nu poți identifica corect ceea ce își dorește cealaltă persoană de la tine, îți propun să o întrebi direct:
- “Ce intenționezi să îmi spui mai exact?”,
- “Ajută-mă să înțeleg mai bine la ce te referi”,
- “Cum ai vrea să te ajut?”
Este foarte important ca toate aceste întrebări să fie formulate dintr-o atitudine de non-judecată și acceptare pentru a fi eficiente.
De ajutor este, de asemenea, si să-i reformulezi partenerului ceea ce ai înțeles din ce ți-a comunicat el, pentru că noi oamenii de obicei înțelegem mesajul în funcție de valorile și filtre personale, nu ale partenerului.
Asumare și responsabilitate în dialog
Dacă acceptăm că dialogul verbal este incomplet și plin de obstacole, atunci suntem deschiși să oferim informații suplimentare pentru a clarifica sensul comunicării.
De aceea, pentru a transforma un dialog defectuos, într-unul verde și fresh este util să respectăm anumite principii:
- Fiecare persoană își asumă întreaga responsabilitate a propriilor trăiri și emoții. De exemplu, nu spunem “tu ești de vină că sunt așa nervoasă” pentru că trăirile tale sunt numai în responsabilitatea ta.
- Într-un dialog ne exprimăm vorbind numai despre noi, nu despre celălalt. De exemplu, nu spunem “tu nu te implici niciodată în relația noastră”, ci “eu simt că tu nu te implici niciodată în relația noastră”
- O conversație înseamnă a reuni puncte diferite, nu a uniformiza și a fi tot timpul de acord cu cealaltă persoană. Nu lipsa diferențelor, ci înțelegerea și recunoașterea acestora determina buna calitate a dialogului.
Comunicarea în adevăratul ei sens ne stimulează, ne transformă, însă de prea puține ori ne bucurăm de beneficiile ei. De obicei ne intersectăm cu idei goale fără substanță, dialoguri inutile care creează și mai multe neînțelegeri.
Transformarea începe atunci când ne dorim să-l cunoaștem pe cel din fața noastră cu adevărat. Ne putem transforma fără să ne lăsăm definiți de partener, însă nici noi la rândul nostru să nu-l limităm pe acesta la o simplă idee, la un ansamblu fix de comportamente și reacții pe care le așteptăm în schimb.
Cu toții am întâlnit diverse obstacole atunci când încercăm să transformăm emoții sau dorințe în cuvinte. Enunțul formulat iese de multe ori stângaci și surprinde doar un mic fragment din dimensiunea realității sufletești. Pentru a descrie cât mai limpede ceea ce ne dorim să transmitem este necesar să clarificăm cine suntem și ce vrem de la relația respectivă.
Dacă unul dintre principiile comunicării este să vorbești despre tine, nu despre celălalt, cum poți face acest lucru dacă nu te cunoști? Comunicarea începe cu tine, pornește din autoobservare, din recunoașterea propriilor nevoi, dorințe și din asumarea responsabilității trăirilor și sentimentelor.
Articol scris de Georgiana Chetrone - comunitatea VVV
Eu sunt Georgiana, Freelance Wellbeing Trainer și Master NLP Coach în evoluție personală.
Prin intermediul discuțiilor 1:1 sau atelierelor pe care le creez, ofer sprijin și susținere celor ce își doresc să își valorifice la maxim potențialul, să asigure claritate în setarea obiectivelor și să își redefinească acțiunile ce au la bază adevăratele lor valori și credințe.
Întotdeauna mi s-a părut natural și firesc să ajut și să ghidez persoanele ce vor să se descopere mai bine. Cred în toate resursele noastre ascunse, visuri prăfuite și cred că merită să facem tot ce ține de noi ca să le descoperim.
Dacă vrei să ne cunoaștem sau dacă vrei să descoperi tehnici de autocunoaștere și introspecție te aștept pe Website sau pe Instagram.
