La situaţia de mai sus se adaugă ideea că aproape totul este închis. Da, vor fi cafenele, restaurante şi magazine deschise pentru localnici, mai ales în oraşele mai mari, însă în cele mici până şi să îţi găseşti de mâncare va fi greu.
Cele mai multe muzee şi atracţii vor fi, la fel, închise (chiar şi cele naturale dacă vorbim despre Corsica, căile spre plaje din Bonifacio, de pildă, fiind blocate).
Minusuri şi plusuri din insule în extrasezon
Ce îngreunează şi mai mult călătoria? Faptul că în mediul online, nu sunt marcate drept închise restaurantele şi atracţiile. Va fi nevoie de alocarea unui timp suplimentar pentru căutări. De asemeni, zilele-s scurte, aşa că trezitul devreme va face minuni (mie mi-e greu dar am făcut eforturi 
).
Ce este fain în extrasezon? Că se pot explora locuri care, în sezon, ar fi pline de nu ai putea arunca un ac. Apoi, că localnicii au timpul şi disponibilitatea de a sta la poveşti cu tine. Mai ales că în Sardinia ospitalitatea este printre cele mai mari din ce am întâlnit până acum în lume.
Dacă tragem linie, cât de greu va fi să luăm cu noi „părticele” din insule, ca să ne bucurăm din nou acasă de ele sau să le împărţim cu cei dragi nouă? Voi încerca să vă ofer nişte sugestii în continuare; sunt selectate de la producătorii locali. Aşa simt că susţin micile afaceri şi că iau cu mine produse sănătoase şi dătătoare de bucurie.
Suveniruri din Sardinia
Bucătăria sardă este, după cea siciliană (cea românească nu intră în competiţie pentru că-i prea adânc în sufletul meu), preferata mea. Au produse minunate, gustoase şi pline de tradiţie.
- Torrone
Este nugaua sardă (aici se simt influenţele catalane din zonă – dacă vă uitaţi pe o hartă, veţi înţelege şi de ce). Din ce ni s-a spus, în aşezările mai mici (Aritzo sau Desulo, de pildă), producţia de torrone reîncepe în aprilie/mai, însă în Tonara veţi găsi mereu. Întrebaţi şi de varianta vegană, cu migdale, ciocolată şi alune.
Acesta este centrul producţiei de torrone din Sardinia. Sunt familii care fac asta de generaţii şi nu este muncă uşoară. Chiar şi dacă torronificio pare închis, sunaţi la poartă şi aşteptaţi. Cu siguranţă vi se va deschide şi o doamnă cu părul alb se prea poate să coboare şi să vă servească. - Dolce Sardo
Tot la magazinele specializate puteţi da şi de această brânză, dulce şi proaspătă, din lapte de vacă, mai mult o brânză potrivită pentru micul dejun şi/sau deserturi. - Iaurt de casă
Dacă aveţi un bagaj de cală, aţi putea lua şi nişte iaurt de casă cu voi. Îl fac minunat, mai ales în regiunea Barbagia, din munţi, în centrul Sardiniei. Întrebaţi la pensiuni şi unităţi de agroturism.
- Pecorino
Pentru cei care nu sunt vegani, pecorino este o încântare. Este o brânză de oaie maturată care se păstrează bine şi se mănâncă uşor ca atare sau în salate. Întrebaţi de el la magazinele de specialitate. - Carasau
Sardinia abundă în tipuri de pâine. Mi-am dorit mult să încerc aceste lipii casante din făină de grâu dur (indicată şi în cazul intoleranţelor la gluten), pe care le găsiţi în brutării şi la restaurante tradiţionale. Partea bună? Rezistă mult şi-s foarte versatile ca mod de servire. - Fregola
Pentru iubitorii de paste, bucătăria sardă are unele dintre cele mai rare tipuri de paste din lume. Reţeta Su Filindeu mai este cunoscută de către doar trei femei ce le prepară de două ori pe an. Mai accesibile sunt Andarinos, pastele tradiţionale din Usini.
Dacă vorbim, însă, la scară largă, Fregola este ceva special. Aceste paste sunt făcute, la rândul lor, din grâu dur. Le puteţi servi cu roşii cherry şi anghinare, acest simbol al Sardiniei.
Patiserie tipic sardă
Vedetele dulciurilor sarde sunt migdalele. Căutaţi o pasticcerie tradiţională şi întrebaţi la faţa locului despre fiecare desert în parte. Veţi găsi, cu siguranţă, şi variante vegane, dar şi potrivite celor cu intoleranţe (se foloseşte foarte mult făina din grâu dur chiar şi în patiserie).
Amaretti sunt biscuiţii tradiţionali realizaţi din migdale dulci şi amare. Tilicas sunt dulciuri spiralate umplute cu pastă de migdale, în timp ce pardulas sunt mini-tarte în formă de stea, umplute cu ricotta şi şofran.
Deserturile variază şi în funcţie de zone. La Santu Lussurgiu, se fac nişte raviolini di mandorle, un fel de pernuţe umplute cu migdale, asemeni pastelor cu acelaşi nume, care sunt la mare căutare în perioada Carnavalului.
Suveniruri din Corsica
Acum 8 ani, la prima vizită în Corsica, un localnic glumea că voi fi fost norocoasă, în extrasezon, să găsesc fie şi bisericile deschise. Avea dreptate. Aşadar, pentru incursiunea în Bonifacio, unul dintre orăşelele mele preferate din lume, am venit pregătită: apă, gustări şi îmbrăcăminte pentru toate tipurile de vreme.
- Dulceţuri şi gemuri
Relieful muntos – dar spectaculos tare – al Corsicăi oferă posibilitatea cultivării de pomi fructiferi şi arbuşti tipici bazinului Mediteranei.
Astfel, să încercaţi (şi luaţi acasă) gemuri este una dintre cele mai bune alegeri! Cele mai apreciate arome, în afara smochinelor, sunt castanele – le veţi găsi ca umplutură până şi în clătite! –, clementinele şi mirtul – delicios este şi lichiorul, servit deopotrivă în Sardinia şi Corsica –. Le puteţi cumpăra din magazine sau centre de informare turistică; dacă nu vă descurcaţi, întrebaţi de produse locale. - Sucuri naturale
Că tot am vorbit de clementine, sucul natural din acest fruct este minunat. Vi-l puteţi achiziţiona tot din magazine. - Pecorino corsican
Înrudit cu cel sard, U Pecurinu este o brânză din lapte de oaie care îi va încânta pe cei ce preferă brânzeturile cu aromă şi miros puternic. Parcă aduce şi un pic de duritate corsicană în scenă.
Cam atât am avut a vă spune. Mă încarcă mult să călătoresc în această parte a lumii.
De o veţi face şi voi, sper să reuşiţi să încercaţi, chiar şi în afara sezonului, aceste bunătăţuri şi unele să vă însoţească şi la reîntoarcere!
***
Photo Credit: Marcel Bancila
Articol scris de Olivia-Petra Coman traduce şi scrie de pe drum în ultima perioadă, însă baza îi este tot în Braşov. Iubeşte sporturile acvatice, animalele zărite în libertate şi locurile încărcate de istorie.
A dezvoltat o pasiune pentru Balcani, Asia Centrală şi America de Sud, mai ales prin întâlnirile-minune care au legat-o de oamenii întâlniţi pe-acolo.
O poţi găsi aici—
Blog | Instagram | Twitter | Facebook | YouTube
