Se spune ca cel mai bun prezicător al viitorului este trecutul şi, in egală măsură, ce nu te omoară te face mai puternic. Şi totuşi, de ce continuăm să ne lovim de aceleaşi situaţii, de ce urmăm acelaşi scenariu aşteptând ca lucrurile să aibe rezultate diferite ?
Pe de o parte, realitatea noastră interioară este rezultatul a mii de interactiuni, evenimente şi gesturi ce de cele mai multe ori depăşesc capacitatea de autocontrol. Modul de manifestare in orice relaţie are in esenţă originea in copilărie, la conexiunile pe care le-am facut incă din cei mai fragezi ani.
Modul in care invăţăm in copilărie este in pricipal unul nativ, instinctual şi emoţional. La maturitate, comportamentele noastre sunt dictate de ceea ce ne-a impresionat in copilarie, atat pozitiv cat si negativ.
Insă, dacă nu "faceti loc" in mod conştient greşelilor in viaţa voastră, adică să invăţaţi să le recunoaşteţi şi eventual să le indreptaţi, sunteţi cu atât mai predestinaţi să le repetaţi.
O viață petrecută în a face greșeli nu este numai mai onorabilă, ci mai utilă decât o viață petrecută fără a face nimic
George Bernard Shaw
Toţi oamenii sunt in esenţă conduşi de EGO
Nu este niciodată ușor să recunoști că ai făcut o greșeală, dar este un pas important în procesul de învățare, creștere și îmbunătățire.
Psihologul clinician Jan Harrell spune:
Avem tendinţa de a răspunde instinctiv ca şi cum a ne recunoaşte greşeala şi a ne de descoperi vulnerabilitatea ne-ar putea, efectiv, omorî. Deoarece societatea este dual constituită pe modelul corect-incorect/ bine-rau, oamenilor nu le place să recunoască vina / greşeala, chiar şi faţă de ei înşişi de frica criticilor celorlalţi şi că aprecierea de sine va avea de suferit.
In ciuda celor mai bune intenţii şi eforturi, greşelile sunt inevitabile.
Greşelile pot fi greu de acceptat aşa că de cele mai multe ori le minimizăm gravitatea decât să le infruntăm ca atare. Alteori intră in funcţiune gândirea deziderativă ce ne determină să căutăm dovezi pentru a ne susţine nevinovăţia.
Cu cât obiectivele şi ambiţiile sunt mai mari, cu atât vor fi mai frecvente şansele să greşim, de aceea este imperios necesar, pentru sănătatea noastră fizică şi mentală, să le recunoaştem, să invăţăm din ele şi să mergem mai departe.
Altfel ne vor consuma puţin câte puţin şi ne vom trezi secătuiţi de energie fizică, dar mai ales emoţională şi in cele din urmă vom claca.
Celebrul autor Scott Berkun scrie:
"Progresul nu va fi o linie dreaptă, dar dacă continuați să învățați veți avea mai multe succese decât eșecuri, iar greșelile pe care le faceți pe parcurs vă vor ajuta să ajungeți acolo unde vă doriţi să ajungeţi."
Poți învăța dintr-o greșeală numai după ce recunoşti că ai comis-o
De îndată ce începeți să dați vina pe ceilalți oameni (sau, cum se intâmplă adesea, pe Univers), vă distanțați de orice lecție posibilă.
Învățarea din greșeli necesită trei lucruri, spune Berkun:
Punându-te în situații în care poți să faci greșeli interesante, să ai încredere în tine să le recunoști și să fii curajos să faci schimbări.
Oamenii de succes recunosc greșelile lor cu ușurință. Ei știu că progresul se accelerează atunci când o fac.
Recunoașterea unei greșeli seamănă intr-o oarecare măsură cu o înfrângere, ne face să ne simțim vulnerabili, slabi și expuși.
Aproape pare să însemne că suntem inadecvaţi pentru această viaţă
Dar oamenii sunt supuși imperfecțiunii.
Cu toții facem greșeli, dar nu putem spera să învățăm din acestea dacă nu le putem recunoaște. Admițând greșelile, mai întâi la noi înșine și apoi la alții, ne permite să ne direcționăm energiile spre auto-îmbunătățire, mai degrabă decât să le risipim pe acoperirea fragilităților noastre umane.
Spre exemplu, recunoaşterea greșelilor la locul de muncă oferă șansa de a vă arăta abilitățile creative și de rezolvare a problemelor.
Poți transforma o situație negativă într-o forță valoroasă, doar acceptând vina și învățând din ea.
Modul în care gestionăm greșelile este mai important decât insuşi faptul că acestea s-au produs.
