La întâi Martie 1837 bunul Dumnezeu a dăruit neamului nostru pe marele povestitor Ion Creangă de la care a rămas cunoscuta frază de început a oricărei povești:

„A fost odată ca niciodată, că daca n-ar fi nu s-ar povesti”

Multe lucruri însă nu s-au scris în manualele școlare despre Ion Creangă și chiar dacă voi face o introducere mai stufoasă, merită să divagăm puțin de la subiect.

Spunea Ion Creangă într-una din serile târzii de iarnă petrecute cu Emiescu: 

In caz de catastrofe mari, nu mai rămane piatră peste piatră și dispare tot ce era scris, din care cauză, singura cale de a transmite generațiilor viitoare informații importante despre viață este calea orală: cuvântul (“La început a fost cuvântul și cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era cuvântul” ) și cel mai sigur mod de a transmite „cuvântul” generațiilor viitoare este de a-l transmite sub formă de ovești și povestiri spuse copiilor înainte să adoarmă. 

Apoi, nu s-a spus despre Ion Creangă că însuși numele lui este un pseudonim, el având de fapt  un nume mistic: Ion, vine de la importanta particulă „io” (adica Eu, cel din sinea mea, nu cel văzut cu ochii, adică spiritul meu) De exemplu, vă mai aduceti aminte expresia „Io Ștefan Voievod...” ? și numele de Creangă, vine de la RAM care este un cuvânt „sămânță” (bija mantra) pentru un important centru energetic din corpul nostru. Mai demult, crengii i se spunea RAM (...”si daca RAMuri bat in geam...”) 

Așadar, numele ascuns a lui Ion Creangă ar fi „Io Ram”  tradus: Eu, (sinele meu),  cel care împărtășesc lumii bucuria de a trăi, cel care învaț lumea să se iubească, să trăiască în pace, iubire și bucurie împreuna cu apropierea de Dumnezeu. Eu, cel care învăț lumea să trăiască prin acțiuni drepte, cu înțelepciune, dragoste și compasine pentru toți.

Ei bine, particula RAM vibreaza subtil cu galbenul auriu al mușețelului... fiind și planta dedicată unui important centru energetic (Manipura) din zona abdominală.

Revenind la „oile noastre” să începem minunata călătorie printre poveștile și povestirile legate de miraculoasă și divina plantă numită Mușețel 

(mai de mult – chiar și acum prin unele locuri,  Mușețelului i se spunea „Romaniță”.

Mușețelul

A fost odată ca niciodată, că daca n-ar fi nu s-ar povesti...a fost o fetiță pe nume Romanița, orfană, pe care o creștea mama ei într-o căsuță aflată la o margine izolată de pădure. Tatăl său, fost tăietor de lemne, murise într-un accident de muncă (cazuse un copac peste el) iar mama ei se chinuia în  mare săracie sa își crească fata pe care oiubea ca lumina ochilor. 

 

Numai că odata cu trecerea timpului, puterile mamei slăbiseră într-atât de mult încât se îmbolnăvi și cazu la pat. Romanița, disperată, încerca să o vindece cu fel de fel de leacuri învațate chiar de la mama ei dar nici unul nu dădea rezultate.

 

Intr-o  zi, mamei i-a fost atât de rău încât fetița disperată nu mai știa ce să facă și a inceput să alerge prin pădurea atât de bine cunoscută de ea, în speranța că va da cumva de un leac anume.

Așa ajunse într-o poiană mare cu flori iar acolo, în mijloc era o floare deosebită, pe care n-o mai văzuse până atunci. S-a dus repede spre ea să o smulgă, cu gândul să îi facă un leac pentru mama ei. Când să pună mâna pe floare, aceasta își ridică corola și îi spuse cu grai omenesc: 

-Stai, nu mă atinge și îți voi  îndeplini orice dorință vei avea, deoarece eu sunt chiar Regina Florilor și dacă eu mor, vor muri toate florile.

Romanița îi răspunse făra ezitare: imi trebuie o plantă din care să fac leac pentru mama mea care e foarte bolnavă și daca tu ma poti ajuta, rogu-te din suflet, ajuta-mă!

Regina florilor îi dăduse un mănunchi de floricele mici, firave, cu petale albe și pătate in mijloc cu un galben auriu: fă-i leac din astea, cum sti tu,  mamei tale dar să ști că în momentul în care ea se va  însănătoși, tu te vei tranforma în aceasta floare și vei umple dealurile si campiile cu ele. Acesta este prețul pe care trebuie să îl platești, că așa este în lumea noastră: ne sacrificam pe noi înșine pentru sănătatea altora.

Zis și făcut: Romanița alegră la mama ei, îi făcu leacul asa cum ii spuse Zâna Florilor iar iî trei zile, mămica ei s-a ridicat din pat, însănătoșită. In acel moment, fata a disparut pentru totdeauna din casă iar mama ei n-o mai găsi nicăieri. 

Zadarnic o căuta și o striga în lungul și-n latul pădurii. Zadarnic o căuta și striga dupa ea peste dealuri și câmpii. Dar, un lucru îi păru ciudat: de câte ori o căuta strigându-i numele Romanița! Romanița!, atunci, ca un ecou, în jurul ei apareau la fiecare strigare, plin de firicele cu flori deosebite, cu petale albe și o perniță galben aurie în centrul ei,  intens mirositoare.

Cum mama însănătoșită se pricepea foarte bine la leacurile din plante, pe această plantă n-o mai văzuse pâna atunci. Luă în  mâna câteva firicele și mirosindu-le a spus: „pe voi o să va numesc de acum incolo Romanițe... ca pe fata mea.”

Si povestea spune că de atunci, acestei flori i-a rămas numele de Romanița.

Dacă povestea aceasta vi-ar fi spus-o chiar Ion Creangă, el ar fi încheiat povestea râzând pe sub barbă, astfel:

„Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa”

Câteva precizări: această poveste o puteți găsi în mai multe variante. Una dintre ele îl are ca personaj principal pe un baietel numit Mușat iar floarea in care s-a transformat baiețelul dupa vindecarea mamei a primit numele de Mușetel (așa îl strigă mama lui).

Important este că indiferent de variantele găsite (sau sursele de informare) ideea de bază rămâne aceeași: o plantă medicinală miraculoasă (Romanița sau Mușetel) și ideea iubirii până la sacrificiul de sine.

Mama Sena și Mușetelul 

 

Acum vă voi spune încă o poveste dar de data aceasta întamplarea  chiar a fost adevarată („că dacă n-ar fi, nu s-ar povesti”, nu-i așa?) deoarece mi s-a intamplat mie.

 

Tatăl meu murise când aveam doar doi ani. Mama, cu un caștig minimal, nu mai putea să ne crească pe mine și pe sora mea, mai mare ca mine cu patru ani. Singura salvare a venit din partea bunicii după mama, care ne-a luat la ea în îngrijire, într-un sat care nu contează cum i se spune.

 

Numai că bunica noastra avea 4 copii, toți mari și toti aveau la rândul lor, câte doi-trei copii: unii aveau casele lânga bunici iar cand plecau la lucru la oraș, nu aveau cui să-i lase in îngrijire și astfel  toti eram ingrijiti de fapt de aceeiași bunică!

 

O chema Xenia iar noi, împielițați verișori neastâmpărați, îi spuneam simplu:  „Mama Sena”. 

 

Eu i-am spus „Mama Sena” pâna la moartea ei, deoarece ea m-a crescut cu adevarat până la 12 ani, când în sfârșit, mama ne-a putut întreține și ne-a dus înapoi acasă, la oraș. Deci 12 ani, eu n-am avut nici Mamă nici Tată ci doar pe Mama Sena, (eram singurul care dormeam noaptea cu ea) ea rămânând pentru mine Mama mea adevarată.

In toată această perioadă a vieții mele, am învățat de la bunica mea multe lucruri ce azi ar părea incredibile, deoarece era (și se purta) ca o adevarata preoteasă divină, cunoscând multe lucruri tainice printre care și harul tămăduirii sufletului prin plante si rugăciuni (să nu le spun altfel) ea știind cum să vindece mai întâi sufletul ca abia apoi să vindece trupul de boală). Cunostea plantele ca nimeni alta și stia ce leacuri sa facă din fiecare și pentru ce.

Mă trimitea de multe ori să culeg anumite plante mai ales când erau timpul lor. (toate plantele își au timpul lor precis cand se pot culege). Eu, de exemplu, culegeam toată cantitatea de Mușetel pe care trebuia s-o pastreze bunica în așa fel încât să-i ajungă pentru tot anul. La fel, în cantitate foarte mare mare culegeam: Mentă, Flori Tei și Gălbenele.

Primeam o desagă făcută din in tors, destul de mare și un fel de piaptăn mare din os, cu care separam florile de tulpinița lor fragedă. Mușețelul era adunat în cea mai mare cantitate.

Mușețelul îl culegeam  dimineața, cam dupa ce se uscase roua după flori si nu mai mult de amiaz. Cu toate ca Mușețelul înflorește și în Septembrie, el se culege decât doar până aproape de Sânzâiene (cam până pe 15 iunie,  dată după care se spune că degeaba îl culegi deoarece își pierde calitățile curative)

Odată, mergeam cu Mama Sena la câmp, unde aveam ceva de săpat. La un moment dat, bunica mi-a dat o palmă zdravănă dupa ceafă spunându-mi:

- „Prunc nătărau, ce faci?! Treci așa, pe lângă Romaniță ca pe lângă orice buruiană?” 

Mă simțeam aiurea și nu întelegeam ce am facut  sau ce am greșit. Dar n-a trebuit să gândesc prea mult caci dojenitor, dar cu marea dragsote de bunică, îmi spuse: 

-Pruncule, când treci pe lângă Romanița (ea așa îi spunea Mușețelului) apleacă-te cu umilință și salută-l: Să trăiți, Dom’ Doctor! Pentru ca el este cu adevărat un mare Doctor!    

Acum, privind în urmă cu nostalgie, îmi aduc aminte cum m-a învățat Mama Sena să salut apele, pădurile, florile, copacii, lanurile de grâu și cam tot ce era verde viu în natură!

Așa cum în lumea mineralelor (cristalelor), Aventurinul este un panaceu tămăduitor al corpului fizic printre cristale tot așa și Mușetelul este un panaceu tămăduitor printre plante.

„Trecut-au anii ca nouri lungi de șesuri” și iată că am ajuns să am și eu, copii mei. Cand soția a rămas gravidă a doua oară, mă rugam la Dumnezeu să fie fetiță... îi puneam numele „Romanița” dar a venit ..tot un baiat si în primele luni, când e mai greu cu noii născuți, nu foloseam decât schimburi de scutece țăranești pe care le fierbeam, le uscam și le refoloseam. 

Cand era rosu intre picioare il ungeam cu crema naturala din Musetel care s-a dovedit a fi nu numai calmanta si racoritoare dar si intens protectoare. La noi pe site chiar se gaseste o Crema naturală cu Mușețel de la Steaua Divină si n-ar trebui să vă lipsească din casa. 

Șase luni, în fiecare seară îi făceam băiță cu ceai de Mușețel așa cum mă învățase Mama Sena. Băiețelul fiind născut la sfârșitul lui Aprilie, am vut parte de flori de mușețel culese și uscate de mine în chiar perioada divină pentru recoltat.

Cand a ajuns la vârsta adolescenței, avea un ten de invidiat și dintre toti colegii lui de școală, el era singurul care a trecut peste adolescență fără să fi avut coșuri pe față iar pielea -și acum când este bărbat deja,  este uniform pigmetată și catifelată ca al unei femei.

Învățați din această experiență personală a băiței cu Ceai de Mușețel pentru bebeluși deoarece veți avea numai de câștigat iar rezultatele vor veni uimitoare  la timpul potrivit.

Mama Sena a avut mare dreptate referitor la Mușețel și când îl vedeți, aplecați-vă și voi cu noblețe și salutați-l: Să trăiți Dom’ Doctor !

In încheiere, vă dedic cu drag zece minute în compania muzicii „Mușețelului” .