„Mii de oameni obositi, cu nervii zdruncinati, incep sa afle ca a merge pe munte inseamna a merge acasa, ca salbaticia e o necesitate.” ― John Muir
Cu totii stim ca natura are efecte pozitive asupra sanatatii si a starii noastre de bine. E un fel de adevar absolut pe care nu ne-am gandi sa il contrazicem. Dar pentru care, de cele mai multe ori nici nu detinem argumente sau statistici. Pare un soi de intelepciune populara, cu origini necunoscute.
Paul Dudely White, un renumit medic, considerat a fi „parintele cardiologiei americane”, credea cu toata convingerea ca o plimbare de cinci mile pe zi e un remediu pentru minte mai bun decat orice leac ar avea de oferit lumea medicinei sau a psihologiei. Mai ales daca aceasta plimbare se desfasoara in natura, adica intr-un cadru pe care decorul urban nu l-ar putea pune nicicand la dispozitie.
Ce spun artistii si scriitorii?
Scanand lumea literar-filosofica, vom observa cum nume notabile, precum George Orwell, Thomas De Quincey, Friedrich Nietzsche, Ralph Waldo Emerson, Søren Kierkegaard, Thomas Mann, Vladimir Nabokov, Henry David Thoreau, au remarcat efectele timpului petrecut in natura asupra capacitatilor lor intelectuale si creative.
Pentru romanticii englezi, iesirile in natura nu reprezentau doar o sursa de inspiratie literara, ci un real fundament al procesului creator. Willian Godwin a scris carti intregi in timp ce se plimba. Pentru romanele lui Jane Austen, peisajul avea atat de multe functiuni, incat era utilizat pana si in descrierea personalitatii si a moralitatii personajelor sale. De cealalta parte a canalului, in Franta, Jean-Jacques Rousseau, care a petrecut multa vreme cutreierand dealurile Europei Centrale, constata ca lumea naturii ofera o claritate a gandurilor de neintalnit in viata urbana. „Orasele sunt abisul speciei umane”, concluziona filosoful francez (de origine geneveza).
In ultimele decenii, efectele reparatoare ale naturii - intelese doar la nivel intuitiv de catre scriitori si artisti timp de secole - au devenit un subiect de interes pentru cercetarea stiintifica. In contextul in care peste jumatate din intreaga populatie a lumii locuieste in prezent in orase, interesul fata de efectele alienarii de natura a crescut considerabil.
Ce spun oamenii de stiinta?
O serie de studii au cautat sa descopere legatura dintre urbanizare si cresterea incidentei afectiunilor psihice. Iata ce spun cateva dintre acestea:
In 2015, in urma unei cercetari conduse de catre Gregory Bratman, doctorand la Centrul pentru Conservarea Biologiei din cadrul Universitatii Stanford, California, s-a emis teoria potrivit careia contactul cu natura diminueaza procesul de „ruminare”, adica gandurile repetitive concentrate pe aspecte negative, asociate adesea cu diferite consecinte asupra sanatatii psihice, precum depresia si anxietatea.
In cadrul studiului realizat de Bratman, subiectii au fost impartiti in doua grupuri si li s-a cerut sa se plimbe timp de 90 de minute: un grup si-a desfasurat plimbarea prin spatiul verde al campusului universitatii, iar celalalt de-a lungul soselei aglomerate din Palo Alto. Ulterior, in urma scanarii creierului subiectilor, s-a constatat ca cei care s-au plimbat printr-un cadru natural au manifestat o activitate neuronala redusa in segmentul creierului responsabil cu dezvoltarea de afectiuni mentale, fiind mult mai putin predispusi gandurilor negative obsesive.
Zgomotul de fond permanent de la oras, contactul constant si compulsiv cu tehnologia, solicitarea de a fi multitasking si de a raspunde pe moment la diversi stimuli perturbatori au consecinte serioase asupra functiilor noastre cognitive. La polul opus, cadrul natural ofera conditiile necesare pentru ca mintea sa se odihneasca si sa se revigoreze.
Un experiment faimos al doctorului Terry Harting, profesor in cadrul Universitatii Uppsala, Suedia, a avut ca subiect observarea capacitatii de concentrare a trei categorii de subiecti: cei care si-au petrecut vacanta undeva in natura, cei care si-au petrecut vacanta in mediul urban si cei care nu au avut nicio destinatie de vacanta. Analizandu-se comparativ puterea de concentrare a atentiei a acestor subiecti inainte si dupa concediu, s-a constatat ca cei care si-au luat „doza de natura” manifesta evidente imbunatatiri la acest capitol.
Citeste si: Sunetele relaxante din natura au efect terapeutic asupra corpului
Studii similare au scos la iveala faptul ca pana si activitatea de a privi fotografii facute in natura are efecte pozitive asupra memoriei active, sistemul cognitiv responsabil cu depozitarea temporara si gestionarea informatiilor.
In 2012 psihologii David L. Strayer (Universitatea din Utah), Ruth si Paul Atchley (Universitatea din Kansas) le-au cerut participantilor unui alt studiu sa petreaca 4 zile intr-o drumetie prin locuri salbatice, complet rupti de tehnologie. La intoarcere, acestia au avut de indeplinit o serie de sarcini care le solicitau gandirea creativa si implicau rezolvarea unor probleme complexe. Randamentul participantilor s-a imbunatatit cu 50%, ceea ce i-a facut pe autorii studiului sa concluzioneze ca „exista un avantaj cognitiv real si masurabil daca petrecem timp cufundati cu totul intr-un cadru natural.”
Exemplele de acest fel pot continua, iar constatarile merg de fiecare data in aceeasi directie: daca petrecem timp in natura, ne putem astepta la o imbunatatire a starii emotionale si psihice. Mecanismele exacte prin care ne influenteaza natura nu sunt cunoscute inca, insa intr-o lume a urbanizarii rapide, cu siguranta, stiinta va face progrese in acest sens.
Citeste si: Ce este si de ce ar trebui sa incerci „baia japoneza de padure”
