Comandă telefonic 0770 363 621 Contul meuDespre noiContact
MeniuCaută
Parenting

Copiii si scoala. Problemele care stau in spatele esecului scolar

Există diferite probleme care sunt în legătură cu tematica generală a școlii. Unii copii, în ciuda unei inteligente și a unui talent îndeajuns de mare, refuză să se implice și să învețe. Alți copii, au într-adevăr greutăți în anumite domenii școlare. Adeseori copiii sunt considerați proști sau leneși. Din nou, alții deși sunt talentați și harnici au realizări slabe pentru că suferă de anxietate de școală și de panică examenelor. Toate aceste probleme, adeseori nu se rezumă la școală, ci duc și la tensiuni și certuri acasă. În acest articol vom vorbi despre cum iau ființă și cum putem recunoaște problemele care stau în spatele eșecului școlar.

 

copii si scoala

In afara de acestea vom face cateva propuneri  pentru a dezamorsa tensiunile cu privire la problemele scolare. Pentru a gasi o noua modalitate cum putem reactiona la o problema fara a o intensifica, trebuie sa determinam telul ierarhic superior pe care copilul vrea sa-l atinga in comportamentul sau. Observarea indeaproape a proceselor care au loc in familie ne arata adeseori  despre copil, ca el nu esueaza scolar pentru ca ar fi lenes, prost sau inscris la o scoala gresita ci pentru ca el urmareste un anumit tel prin intermediul acestui esec. 

S-ar putea ca el sa vrea sa obtina atentie, mila, ingrijorare sau alte reactii din partea parintilor. Daca ii acordam copilului in mod repetat aceste reactii, el invata sa „foloseasca” esecurile pentru a obtine reactia dorita. Copiii ai caror parinti, pun mare accent pe realizarile scolare simt adeseori ca aceasta tema reprezinta un punct de „sensibilitate” la parintii sai. Ei se folosesc de acesta slabiciune producand realizari slabe si tinandu-i pe parinti ocupati.

Parintii isi fac griji si ganduri, se preocupa de ore de meditatii si le dau copiilor multa atentie suplimentara. Pentru multi copii acest lucru este foarte atractiv mai ales atunci cand pe baza altor greutati familiare ei sufera de un deficit de atentie si caldura. Desigur ca din spusele noastre nu trebuie trasa concluzia ca parintii nu mai trebuie sa se preocupe de realizarile scolare ale copiilor lor. Copiii cunosc foarte bine dorintele parintilor lor si noi asta intentionam sa aratam pentru ca in astfel de cazuri acestia sunt capabili sa se comporte contrar dorintei parintesti pentru ai tine sub presiune si pentru ca acestia sa le acorde mai multa atentie, cu orice pret. Parintii trebuie sa ia in serios scoala copiilor lor, sa-i arate insa copilului ca valoarea sa nu depinde de reusita scolara.

Copilul trebuie sa simta ca primeste la fel de multa caldura emotionala si grija, indiferent daca are realizari scolare bune sau slabe. De folos pentru dezvoltarea copilului este urmatoarea pozitionare fata de el: „Desi scoala este importanta, noi te sustinem (iubim) indiferent cat de bun esti la scoala. Relatia noastra cu tine nu depinde de realizarile tale”. Atunci cand copilul simte acesta pozitie din partea parintilor, nu exista necesitatea de a verifica dragostea parintilor, testandu-i daca parintii inca il mai iubesc chiar si atunci cand esueaza din punct de vedere scolar. In afara de aceasta, copilul nu mai are nevoie sa castige atentia parintilor prin realizari scolare slabe. De indata ce copilul observa ca parintii sai nu-i mai controleza atat de atent si crispat, realizarile scolare,  esecul scoalar isi pierde farmecul. Copilul se va pregati pentru scoala atat de bine  cum ii este cu putinta.

Copii care au probleme la scoala, desi sunt indeajuns de inteligenti

„Nu-ti fie frica, trec eu cumva!”, „Da, da,...,  invat imediat!”, „Nu-ti fa griji, fac eu fata!”, aceste fraze ii duc pe multi parinti pana la furie extrema. Copilul nu invata, dar ii „linisteste” cu astfel de vorbe. Isi obtureza viitorul. Cum de nu intelege acest lucru?

Poate ca aveti un astfel de copil care de cele mai multe ori trece examenele, insa de fiecare data cu mare tevatura. Nu invata prea mult si nu-si da silinta. In afara de aceasta se misca mereu pe linia de  departajare intre  reusita si esec chiar la „limita”. Dumnevoastra, va cere sa aveti incredere in el si sa nu va implicati. Intr-un astfel de caz cum putem avea incredere si cum ne putem pastra linistea interioara. Acest copil face parte dintre aceia care au nevoie de o anumita doza de excitare si tensiune pentru a-si gasi viata interesanta. Au nevoie de „un gadilici excitant” atat pentru ei insisi, cat si in familie. Din aceasta cauza, practica adeseori o plimbare pe muchie de cutit, pentru a-si pastra tensiunea pentru ei si pentru altii. In domeniul scolar trec la limita, insa niciodata lin si fara probleme. Intregul lor stil de viata este indreptat spre a-si face viata atat de palpitana si interesanta cat este posibil. Acest stil se continua si la scoala: examenele le trece nu foarte bine, insa la limita.

copii si scoalaCopiii realizeaza trecerea in urmatoarea clasa adeseori doar dupa ce au dat un examen de restanta. Insa, acest stil de viata este interesant doar atata vreme cat timp parintii se enerveza la acest subiect. Atunci cand parintii se tem in permanenta pentru posibilul esec al copilului lor, ei vor intreprinde totul pentru a-l sustine si sprijini. Cu cat parintii se enerveza mai tare, cu atat ei participa mai bine la indeplinirea telului copilului lor si anume sa se asigure de nelinistea produsa in familie, creata pentru el. Daca, insa, parintii nu se mai enerveza cu privire la felul cum copilul relationeza cu scoala, daca nu s-ar mai supara atunci, copilul ar trebui sa-si caute o alta tema prin intermediul careia sa ajunga la excitatia sa nervoasa. Esecul scolar n-ar mai fi o distractie, deoarece nu produce excitatie si nu mai produce atentie. Exista multe motive de cum ia nastere o astfel de tinuta interioara. Daca vrem s-o aflam trebuie sa cautam mai in profunzime. Am putea cauta situatii din copilaria timpurie, in care o situatie deosebit de palpitanta sau critica l-a ajutat pe copil sa ajunga in centrul atentiei.

Este posibil ca motivul pentru aceasta tinuta sa fie si imitarea stilului de viata al parintilor deoarece insa felul cum se ajunge la un astfel de stil de viata este individual, diferit si deorece nu contribuie  definitoriu la rezolvarea problemei scolare nu vom aprofunda aici aceasta problema. Primul pas spre rezolvarea acestei situatii impotmolite este ca parintii sa lucreze cu punctul lor de vedere privind pozitia lor interioara.

Pentru copil, in loc sa le fie frica de faptul ca acesta va esua, noua stare interioara ar trebui sa fie: „Copilul meu are voie sa esueze”, ii este „permis” sa esueze desi mi-ar parea rau. Cu toate acestea, copilul meu este „OK”. Relatia mea cu copilul meu nu depinde de reusita sa scolara. Un alt pas, reprezinta constientizarea urmatorului punct: Daca copilul are nevoie de o stare de excitatie si de aceea o creaza, facand fata la limita cerintelor scolare, ar reprezenta o solutie din partea parintilor de a sprijini copilul in aceste tendinte. O pozitie ajutatoare din partea parintilor poate fi: „Daca ai nevoie de acest lucru, este OK pentru tine, insa eu nu ma implic”. Nu trec cu tine prin repetatele tale frici,  devieri si instabilitati, pentru ca eu nu am nevoie de ele”. Copilul, desigur  va mai continua o perioada de timp acest comportament pentru a recunoste intr-un tarziu ca intr-adevar parintii sai nu se mai implica ne mai interesandu-se de temele scolare ale copilului.

In acest caz trebuie sa-si caute tensiunea altundeva sau sa inceteze pe de-antregul. Va gasi insa o modalitate prin care parintii nu sunt vizati. Este improbabil sa aleaga din nou scoala deoarece aceasta reprezinta  o tema dificila pentru parinti. Daca pana acum telul suprem al copilului era sa atraga atentia prin intermediul acestei tensiuni, acum problemele scolare nu-i vor mai da aceasta multumire. In acest context este interesanta si imaginea pe care parintii o au despre copilul lor. Astfel exista parinti care isi vad copilul in postura  „vai, sarmanul de el”, copil care trebuie sa-si dea silinta si care trebuie sa tremure daca trece sau nu. Ei nu realizeaza ca ar putea sa fie mai bun daca ar dori. In loc sa-i preocupe motivul lipsei sale de interes, ii preocupa incapacitatea de aceea ii acorda mult ajutor pentru a-l degreva pe cat se poate.copii si scoala

Nu isi dau seama ca mila si grija reprezinta forme dorite ale atentie care ii intretin esecul. Pentru cazul cand copilul doreste sa provoace mila, expunandu-si la vedere neajutorarea sa, parintii nu trebuie sa sustina aceasta neajutoarare prin intermediul ajutorului aditional si inutil. Deoarece tendinta sa de a se arata neajutorat ar fi intarita. In acest caz, copilul n-ar mai avea voie sa invete pentru ca si-ar pierde atentia parintilor. Adeseori reprezinta un subiect de incredere daca parintii il cred capabil pe copilul lor de a-si rezolva singur problemele scolare. Cand copilul simte necesitatea de a obtine atentie si caldura si din aceasta cauza el are grija sa produca tensiune cu privire la tematica scolara si parintii nu-i mai sustin acest joc neacordandu-i atentia ceruta, se pune urmatoarea intrebare: „In ce alt mod se poate raspunde la necesitatea copilului de a primi atentie astfel incat aceasta sa fie benefica pentru dezvoltarea sa”. Atentia pe care i-o dam copilului trebuie sa provina din  pozitia interioara care spune: „Cred cu fermitate in reusita ta!”. Acest fel de a gandi, ajuta copilul mult mai mult decat ar face-o critica, amenintare, frica, discutiile sau cearta deoarece  sustinerea de care copilul nostru are intr-adevar nevoie este increderea noastra. Ceea ce insa primeste prin intermediul reprosurilor, este refuzul.

Prin ajutorul nostru permanant sub forma de meditatii, ascultarea temelor sau controlul temelor scrise de acasa, ne aratam suspiciunea si frica ca al nostru copil ar putea esua. Prin asta impingem copilul pur si simplu spre esec. Atunci cand ii oferim un ajutor pe care de fapt nu ar avea nevoie, ii aratam ca de fapt, este incapabil. Si datorita acest mod de a gandi, incetul  cu  incetul devine intr-adevar incapabil deoarece noi ii transmitem aceasta imagine de sine iar in al doilea rand nu ii dam ocazia sa invete sa ceara ajutor atunci cand are nevoie.

Alti parintii stiu ca micutul lor ar putea fi mai bun decat este si ca este  suficient de inteligent. Ei nu intra in jocul de a  spune „saracutul”. Nu le este mila de copil ci si il privesc ca pe un rebel, lenes si lipsit de judecata. Il incurajeaza, ii explica necesitatea succesului scolar pentru a avea un viitor fericit sau il obliga prin intermediul diferitelor strategii sa invete. Poata ca prin intermediul pedepselor si al amenintarilor il vor determina sa  ramana in camera sa si sa stea aplecat asupra cartilor. Este pe exclus sa obligam copilul sa preia in creier materia tiparita deoarece controlul a ceea ce este preluat de creier se afla la fiecare om in parte. Aceasi imposibilitate de a exercita coerciziune si presiuni este valabila si in cazul cand discutam despre mancare si somn. Aceasta metoda este putin roditoare si duce mai degraba la efectul contrar adica la mai multa incapatanare si la rezistenta la certuri. Si acest copil isi atinge telul. Primeste mai multa atentie din partea parintilor chiar daca este negativa. Parintii isi fac griji, se duc la profesori, vorbesc despre copil si isi macina mintea zi si noapte cum il vor putea aduce pe micul „rebel” pe calea cea dreapta.

Telul acestor copii este sa intre cu parintii intr-un joc de putere. Ei folosesc scoala drept arma pentru a vedea cine este mai puternic. Atunci cand parintii intra in aceasta lupta, ei obtin exact contrariul a ceea ce vor de fapt. Copilul simte ca arma sa - problema scolara - este acceptata de oponent ca invitatie la lupta in cazul in care parintele scoate „armele” sub forma de pedepse sau interdictii. In consecinta, cu cat parintii isi fac mai mari griji cu privire la realizarile scolare ale copilului si le controleza drastic cu atat mai slabe devin rezultatele. Daca copilul obtine putere prin intermediul acestei lupte, va continua sa se miste la limita esecului. Daca aceasta putere nu-i este de ajuns va incerca sa impinga parintii la limita disperarii si se va „lasa” corijent la scoala. Pozitia interioara a acestui copil ne spune: „Renunt chiar si la a avea succes la scoala daca prin aceasta te pot rani. Victoria mea asupra ta si infrangerea ta, sunt mai importante pentru mine decat scoala”.

Motivele pentru astfel de tinuta pot fi si ele diferite. S-ar putea ca prin acesta sa se razbune pe parinti. Acesta necesitate de retaliere poate lua nastere cand un nou membru de familie apare in familie (un fratior, o mama vitrega, un tata vitreg, bunici sau altii). Aceasta noua persoana necesita atentie si ii ia copilul pozitia detinuta pana atunci. Si copiii care se simt nedreptatiti sau neiubiti pot recurge la astfel de strategii de retaliere. 

Un alt motiv pentru decizia de a esua scolar, poate fi salvarea casniciei subrezite a parintilor. Acei copii care simt ca parintii lor vor sa divorteze, fac totul pentru a le salva mariajul. Adeseori recurg la metode care produc griji parintilor pentru ca acestia sa se preocupe de copii in loc de problemele conjugale. Problemele scolare, a mancatului si al sanatatii sunt deosebit  de potrivite pentru a castiga atentia nestramutata si integrala a parintilor. Fiecare copil cunoaste punctele slabe ale parintilor.

O solutie pentru copiii care s-au decis pentru lupta pentru parinti este de a nu intra in lupta. Atunci cand copilul doreste sa lupe neinvatand sau lansand o remarca provocatoare acestea pot fi detensionata prin urmatoarea tinuta interioara : „Iti respect decizia de a nu invata, sunt convins ca vei face fata la scoala stiu insa ca depinde de decizia ta daca vrei sau nu vrei”. Daca din motivele enumerate mai sus, copilul tinde spre remodelare, mesajul din spatele acesteia este: „Te rog iubeste-ma, arata-mi ca sunt important pentru tine!”. Daca parintii aud acest mesaj subinteles in timpul tipetelor din timpul certurilor, ei pot raspunde la aceasta dorinta. Cu timpul va deveni inutil pentru copil de a se razbuna pe parinti. Dar daca parintii nu recunosc motivul profund din spatele greutatilor scolare, adica telul urmarit de copil, atunci problema scolara, care initial  trebuia doar sa folosesca la atingerea acestui scop, se poate adanci si poate deveni o problema reala.

La toate aceste afirmatii trebuie insa detectat cu exactitate daca copilul are probleme scolare deoarece „are nevoie de ele pentru a atinge un tel mai innalt” sau daca intr-adevar in anumite domenii exista deficiente. Daca stabilim pentru copil ca acesta are lipsa unele cunostinte, (bazat de exemplul pe o boala aparuta in timpul scolii), puncte slabe sau necesitatea de a recupera in anumite domenii, atunci un ajutor adecvat situatiei ii este mai potrivit. Atata timp cat ajutorul tintit si pragmatic ca de exemplu meditatiile, strategiile de a a invata sa „inveti”, nu sunt acordate cu frica de esec a copilului, acestea sunt de ajutor pentru el. Daca unui copil care are intr-adevar lipsuri in cunoastinte (gauri) ii aratam doar ca avem incredere in posibilitatile sale, aceasta poate duce doar la descurajare. Trebuie deci sa deosebim daca oferim ajutorul din frica sau daca este intr-adevar necesar.

Concluzii

1)    Unui copil care vrea sa obtina atentie prin intermediul esecului sau al promovarii la limita,  prin o viata palpitana i se ia „vantul din prora” daca noi nu mai acordam atentie sporita pentru esec. In schimb ii dam incredere si sentimente pozitive pentru reusita, pentru succes.

2)    Copiilor care se arata neajutorati pentru ca vor sa suscite mila sau fie pentru ca nu au incredere in sine, le suntem de ajutor aratandu-le : „Sunt convins ca vei avea succes!” Prin prea multa suportivitate ii sustinem dubiile la propria sa persoana.

3)    Putem iesi din „lupta de putere” cu copiii care cauta putere si care vor „sa-si joace parintii dupa placul lor” (retaliere) aratandu-le, ca respectam decizia lor de a nu invata si ca nu avem interes in continuarea luptei. Acesti copii au nevoie de iubire si atentie in loc de pedeapsa si coerciziune.

4)    Copiii care au nevoie de ajutor de-adevaratelea si concret la o materie isi pierd mai repede increderea in sine si sunt dezamagiti de ei insisi atunci cand ne exprimam increderea in capacitatile lor mai degraba decat sa ii sustinem. Ei au mai degraba nevoie de ajutor nu insa si de starea de panica a parintilor.

 

Aboneaza-te la newsletter. Gratuit.

Fii la curent cu noutatile Viata Verde Viu.
Articole privind un stil de viata sanatos, retete si multe altele.

SURSE

„Tine-ma strans si lasa-ma liber” Fari Khabirpour, Nadi Hofmann

#educatia copiilor #invatare #probleme #probleme la scoala #scoala

Ce au mai parcurs alti cititori...

Ne naştem genii, dar şcoala ne prosteşte, conform unui studiu facut de NASA

Ne naştem genii, dar şcoala ne prosteşte, conform unui studiu facut de NASA

Scoala ca bucurie

Scoala ca bucurie

Nu exista copii inteligenti, prosti sau lenesi.

Nu exista copii inteligenti, prosti sau lenesi.

Ce spun cititorii despre "Copiii si scoala. Problemele care stau in spatele esecului scolar"

ioana19 November 2016 09:42Raspunde

Fiecare parintre trebuie sa stie cand sa-si recompenseze copilul pentru faptele sale sau sa-i interzica anumite lucruri drept pedeapsa. De cele mai multe ori, copiii dau randament doar prin incurajare si stimulre. Noi i-am promis fetitei ca o vom inscrie la dansuri daca reuseste sa ia doar note de FB, nu a fost tocmai asa cum am vrut, dar tot am inscris-o la o scoala unde ii place tare mult.La scoala stop&dance(http://stop-and-dance.ro/ )au o profesoara foarte rabdatoare care a reusit sa le starneasca interesul pentru dans mai multor copii. Daca tot are o pasiune acum, ii mai atrag atentia ca vreau rezultate bune la scoala pentru a continua cursurile si vad mai multa stradanie din partea ei.

Adaugă comentariul tău
Primești săptămânal inspirație verdevie
promoții și prețuri speciale, acces la tombole și concursuri exclusive...
Termeni și condițiiCookiesConfidențialitate GDPRDisclaimer
Copyright 2020 Viata Verde Viu | Produse naturiste, sfaturi sănătoase și rețete gustoase. Toate drepturile rezervate.