Umbra compromisului este una dintre cele mai subtile și blocante umbre din energia oamenilor.
Când accepti lucruri, activități sau gânduri de vibrație mai joasă, dai corpului in mod subconstient un mesaj că nu merită altceva mai bun.
Umbra compromisului se preia din copilărie de la părinți și mai ales, de la sistemul de școlarizare și este introdusă de celebrul cuvânt ”trebuie”.
Trebuie să mănânci tot din farfurie.
Trebuie să mănânci de 3 ori pe zi și ”de toate”.
Trebuie să te trezești dimineață să mergi la școală.
Trebuie să înveți.
Trebuie să muncești.
Trebuie să te căsătorești.
.....
Viața devine o infinită listă de ”trebuie”, fiecare compromis construindu-se pe compromisurile anterioare.
Iar compromisurile din copilărie se construiesc pe nevoia profundă de a face pe plac celor dragi, celor apropiați. Pentru părinții și frații noștri acceptăm ”trebuie” și ne dăm la o parte propriile nevoi. Este foarte ușor apoi să facem același lucru și pentru alte persoane, ce devin importante pentru noi.
Compromisurile încep subtil și ulterior se construiesc unele peste altele, pentru că energia vieții scade și ne este din ce în ce mai greu să ne regăsim pe noi înșine și ce dorim cu adevărat de la viață.
Compromisul este o stagnare importantă în acest flux de energie natural al vieții, pentru că blochează bucuria, pasiunea și entuziasmul.
Când accepți ceva ce nu-ți face plăcere, stingi un pic din flacăra pasiunii și a entuziasmului, ce arde natural în interior.
Energia pasiunii și entuziasmul reprezintă rădăcinile din care apare creativitatea. Iar din creativitate apare performanța și mai ales, compentența. Pentru că devenim foarte buni la tot ceea ce facem din pasiune și cu entuziasm.
În momentul în care facem o activitate fără tragere de inimă, pentru că am fost forțați și nevoiți să o facem, apare energia plictiselii, care ne ia din bucurie. Și orice facem fără bucurie nu poate trezi în ceilalți emoții pozitive. Dimpotrivă.
Iar lipsa de implicare a inimii în activitate se exprimă prin mediocritate, lipsa competenței și multe mici greșeli, aparent mărunte, dar foarte deranjante.
Aţi auzit probabil numeroase plângeri continue de la diferite persoane că nu-și găsesc de lucru, de muncă, nimeni nu-i angajează (sau angajamentele nu durează mult) și mai ales, sintagma ”cineva are ceva cu mine”.
Acești oameni trăiesc continuu în umbra compromisului, pentru că au uitat complet cine sunt și ce anume le trezește bucuria și pasiunea.
Umbra compromisului îi ține într-o stare de vibrație atât de joasă, care este percepută rapid de cei din jur. Așa că toți ceilalți vor fugi de ei sau îi vor da repede la o parte, pentru că nimănui nu-i place vibrația compromisului.
Cu toţii căutăm bucuria, pasiunea și entuziasmul.
Compromisul ne transformă în roboți ce căută validare și îndrumare la ”autorități” – adică în exteriorul nostru. Avem mereu iluzia că cineva din afara noastră știe mai bine decât noi ce se întâmplă în interiorul nostru.
Umbra Compromisului, alături de Umbra Mediocrității reprezintă două dintre cele mai stagnante forțe ale fluxului energiei vieții. Prinși între ele, suntem niște victime ale sistemelor și mai ales, suntem victime ale minților noastre.
Cântecul din capul nostru ne intonează repetitiv ”nu ești tu în stare să faci asta” sau ”degeaba încerci, că tot n-o să-ți iasă”.
Cu toții am visat să devenim ceva măreț sau extraordinar, atunci când eram mici. Aceste vise au conținut în ele sămânța nevoii profunde a fi foarte buni într-un anumit domeniu. Nevoia de a excela, de a face ceva de performanță este cea din care se hrănește Umbra socială a ”spectatorilor”. De aceea stăm fascinați la televizoare, privind competiții sportive sau spectacole muzicale ori artistice. Pentru că putem vedea ființe umane excelând într-un anume domeniu și ne putem conecta la entuziasmul, bucuria și pasiunea lor.
Ne reamintim că și noi avem în interior aceste senzații, că în copilăria mică ȘTIAM că vom deveni vedete, personalitati.
Amintiți-vă unul dintre visele din copilărie și din adolescență. Și retrăiți senzația respectivă, de entuziasm și bucurie într-una din activitățile vieții: când faceți mâncare, când faceți curățenie, sau chiar când țineți postul.
Propuneți-vă o zi PERFECTĂ, în care să respectați ”regulile” ca la carte: mâncați ca la carte, faceți exerciții fizice, dormiți și odihniți-vă, purtați-vă regește cu propriul corp – oferiți-i cele mai calitative alimente, haine, relații și activități.
Cum v-aţi simţi ?
Cititi intregul articol pe site-ul original, aici.
