In anii 1960, un profesor de la Stanford, Walter Mischel, a initiat o importanta serie de studii psihologice.
Pe parcursul experimentelor sale, Mischel si echipa sa au testat sute de copii - majoritatea cu varste in jur de 4 si 5 ani - si au descoperit ceea ce este considerata in ziua de azi una dintre cele mai importante abilitati pentru a avea succes in toate aspectele importante: sanatate, munca si viata in general.
Sa vedem cum au descoperit aceasta calitate si, mai ales, cum ne-o putem insusi.
Experimentul Marshmallow
Cercetatorii au inceput experimentul invitand copiii pe rand intr-o camera, unde i-au asezat pe un scaun si le-au pus cate un marshmallow (jeleu pufos) pe masa.
In acest moment, unul dintre cercetatori face copilului o oferta.
Cercetatorul ii spune copilului ca va pleca din camera si ca, daca nu mananca jeleul pana se intoarce, mai primeste inca unul. Daca, insa, copilul alege sa manance jeleul inainte ca cercetatorul sa revina, nu mai primeste un al doilea jeleu.
Oferta era simpla: un jeleu acum sau doua mai tarziu.
Cercetatorul parasea incaperea pentru 15 minute.
Dupa cum isi poate imagina oricine, imaginile cu copiii care asteptau singuri in incapere au fost extrem de amuzante. Unii copii s-au repezit imediat ce au ramas singuri si au mancat jeleul. Altii s-au agitat si s-au tot miscat pe scaun incercand sa reziste tentatiei, insa au cedat dupa cateva minute. Si, in cele din urma, au fost si cativa copii care au reusit sa astepte rabdatori fara sa manance jeleul.
Publicat in 1972, studiul a devenit foarte popular, fiind cunoscut sub numele de Experimentul Marshmallow, dar nu jeleul l-a facut faimos. Partea interesanta a venit cativa ani mai tarziu.
Puterea amanarii gratificarii
Odata cu trecerea anilor si cresterea copiilor, cercetatorii au facut studii ulterioare de analiza si au urmarit progresul fiecarui copil in mai multe aspecte ale vietii sale. Ceea ce au descoperit a fost de-a dreptul surprinzator.
Copiii care au fost dispusi sa amane primirea recompensei si au asteptat sa primeasca si al doilea jeleu au avut rezultate scolare mai bune, rate mai scazute de abuz de substante, risc mai scazut de obezitate, un raspuns mai bun la stres, abilitati sociale mai bune, conform declaratiilor facute de parinti si in general rezultate mai bune in mai multe aspecte ale vietii.
Cercetatorii au urmarit fiecare copil timp de peste 40 de ani si in mod repetat, copiii care au asteptat rabdatori sa primeasca al doilea jeleu au demonstrat ca pot reusi in orice domeniu in care au fost evaluati. Cu alte cuvinte, aceasta serie de experimente a dovedit ca abilitatea de a amana gratificarea este critica pentru succesul in viata.
Daca ne uitam in jur, vedem numeroase astfel de exemple in viata de zi cu zi …
- Daca amani gratificarea de a te uita la TV si alegi sa iti faci lectiile, vei invata mai bine si vei avea note mai mari.
- Daca amani gratificarea de a te rasfata cu desert si chipsuri, vei manca mai sanatos cand ajungi acasa.
- Daca amani gratificarea de a termina antrenamentul prea repede si mai faci cateva seturi de exercitii, vei fi mai puternic.
… si exemplele pot continua.
Succesul inseamna, de fapt, sa alegi asprimea disciplinei in locul unei distractii comode. Si exact acest lucru inseamna amanarea gratificarii.
Ceea ce ridica o intrebare interesanta: sunt copii care se nasc cu autocontrol si sunt, astfel, destinati sa reuseasca? Sau este o calitate care se poate dezvolta?
Ce influenteaza abilitatea de a amana gratificarea?
Cercetatorii de la Universitatea din Rochester au decis sa repete Experimentul Marshmallow, dar cu un element nou extrem de important.
Inainte sa le ofere jeleul, cercetatorii au impartit copiii in doua grupuri.
Primul grup a fost expus la o serie de experiente dezamagitoare. De exemplu, cercetatorul a dat unui copil o cutie de creioane si i-a promis una si mai mare, dar nu i-a mai dat-o. Apoi cercetatorul a dat unui copil un abtibild si i-a promis ca-i va aduce un set intreg mai frumos de abtibilduri, dar fara sa o faca.
In acelasi timp, al doilea grup a avut parte de experiente pozitive. Acestora li s-au promis creioane mai bune si le-au primit. Li s-a spus despre abtibilduri si le-au primit si pe acestea.
Ne putem imagina impactul acestor experiente asupra testului cu jeleul. Copiii din grupul expus la experiente cu promisiuni neindeplinite nu aveau niciun motiv sa creada ca cercetatorii chiar vor aduce al doilea jeleu, astfel incat nu au asteptat prea mult pana cand au mancat jeleul de pe masa.
Copiii din al doilea grup, insa, isi antrenasera deja creierul sa priveasca amanarea gratificarii ca pe o experienta pozitiva. De fiecare data cand cercetatorul a promis ceva si s-a tinut de cuvant, creierul copilului a inregistrat doua lucruri: 1) merita sa astepti pentru a primi gratificarea si 2) am capacitatea de a astepta. Ca o consecinta, al doilea grup a asteptat in medie de patru ori mai mult decat primul grup.
Cu alte cuvinte, abilitatea copilului de a amana gratificarea si a exercita autocontrol nu era o trasatura predeterminata, ci una influentata de experientele si mediul din jurul sau. De fapt, efectele mediului au fost aproape instantanee. Doar cateva minute de expunere la experientele cu promisiuni implinite sau inselate au fost suficiente pentru a influenta actiunile fiecarui copil intr-o directie sau alta.
Ce concluzii putem trage de aici?
Cum iti dezvolti abilitatea de a amana gratificarea
Desi Experimentul Marshmallow a devenit tot mai popular, trebuie tinut cont de faptul ca aceste studii sunt doar o serie de informatii, o mica introspectie a unei povesti de succes. Comportamentul uman (si viata in general) este mult mai complexa, nu putem pretinde ca alegerea unui copil de patru ani ii poate dicta acestuia viitorul.
Cu toate acestea…
Studiile de mai sus indica in mod clar un lucru: daca vrei sa ai succes intr-o privinta, va trebui sa-ti cauti abilitatea de a fi disciplinat si a de lua initiativa in loc sa lasi alte lucruri sa te distraga si sa alegi calea usoara. Succesul in aproape orice domeniu inseamna sa renunti la a face ceea ce este mai usor (adica sa alegi amanarea gratificarii) in favoarea unui lucru mai greu.
Insa ideea principala este ca si in ciuda faptului ca nu te consideri bun la amanarea gratificarii, este o calitate pe care ti-o poti dezvolta prin implementarea unor mici pasi. In cazul copiilor din studiu, a fost vorba despre expunerea lor la un mediu care inspira incredere, in care promisiunile au fost tinute.
Fiecare dintre noi poate face acelasi lucru. Ne putem antrena abilitatea de amanare a gratificarii asa cum ne antrenam muschii la sala. Si o putem face la fel cum au facut cercetatorii cu copiii: promiti ceva mic si te tii de cuvant. Si repeti acest lucru pana cand creierul tau spune: 1) da, merita sa astept si 2) da, am capacitatea de a face acest lucru.
Sursa utilizata: http://jamesclear.com/delayed-gratification