Astazi este ziua mondiala a veganismului si nu pot sa nu imi amintesc de clipele care m-au determinat sa aleg aceasta cale si toate lucrurile care s-au intamplat de atunci pana azi.
Cred cu tarie ca suntem fiinte pline de lumina, de dragoste si compasiune. Cred ca suntem extraordinari , sclipitori si ca avem fiecare dintre noi sclipirea divina in suflet. Insa felul in care suntem crescuti si „invatatorii” pe care ii avem in viata noastra , aceste lucruri ne pot potenta aceste calitati sau ne pot diminua aceste puteri.
Traditia, obiceiurile se transmit de obicei de la parinti la copii fara sa ne punem de multe ori prea multe intrebari. La fel se intampla si cu modul nostru de a manca si de a interactiona cu viata din jur. Cel putin noi aici in tara asta frumoasa si minunata, plina de bogatii naturale si sufletesti suntem instruiti de mici sa intelegem ca animalele sunt niste simple obiecte, obiecte pe care le folosim in ce mod ne dorim ca si cand avem un drept suprem asupra vietii lor. Suntem invatati de mici ca porcul se taie de Craciun, mielul de Pasti si vaca si capra dau lapte mereu pentru ca noi sa fim sanatosi. Suntem indusi din copilarie in aceste practici sangeroase si incurajati sa privim cum porcul este sacrificat si parlit si cum vaca este mulsa cu multa dibacie.
Astfel crestem cu convingerea ferma ca aceste lucruri sunt normale. Nu ne gandim nici o clipa ca poate vaca da lapte pentru viteii ei, asa cum femeia are lapte pentru bebelusul ei. Multi dintre noi nu stim ca atunci cand sunt nascuti viteii sunt luati de la mamele lor in maxim 48 de ore si sunt trecuti pe un inlocuitor de lapte pentru ca laptele mamei lor sa poata fi recoltat pentru oameni. Iar daca vitelul este femela va fi crescuta in acelasi mod ca si mama ei pentru a ajunge o vaca de lapte iar daca este mascul va fi dus la abator si sacrificat.
Aceste vaci de lapte au o viata de maxim 5 ani, ani in care sunt exploatate crunt si dupa care in semn de multumire pentru tonele de lapte furat sunt trimise si ele la abator. Nimic nu se pierde, totul se consuma. In libertate o vaca poate trai 20 de ani.
Nu ne gandim la faptul ca daca aceste animale au organe precum omul, organe care functioneaza, ca este posibil sa aiba si sentimente, ca este posibil sa isi iubeasca si ele puii, ca este posibil sa simta durere, suferinta si multe alte sentimente pe care le simtim si noi!
Nu ne gandim, insa asa este si din ce in ce mai mult stiinta descopera aceste lucruri si din ce in ce mai mult observam ca o viata in armonie cu natura, cu animalele, cu plantele este o viata sanatoasa, o viata in care respectam viata.
De multe ori m-am intrebat cum este posibil sa cresti si sa ai grija de un animal de cand este micut, sa ii pui un nume sa il strigi, sa-l hranesti si sa-l mangai pentru ca mai apoi intr-o zi sa-i infigi un cutit in gat si sa-l pui pe gratar?
Unul dintre principiile si virtutile cardinale in marile credinte antice indiene Buddhism, Hinduism, Jainism, se numeste „Ahimsa”. „Ahimsa” inseamna practic a nu rani nici o forma de viata. Insa si oamenii sunt o forma de viata iar ranind animalele ne ranim si pe noi fara sa ne dam seama. Ahimsa implica faptul ca toate formele de viata posede scanteia divina si sunt puternic legate intre ele. Astfel putem sa intelegem mai usor acest concept.
Toata aceasta idee de a iubi viata este transpusa destul de clar si in alte religii mari ale omenirii : „Sa nu omori” „iubeste-ti aproapele”.
Nu avem nici un fel de drept asupra acestor fiinte si tot raul pe care il facem folsindu-le ca si hrana, animale de companie si amuzament, pentru imbracaminte si alte accesorii sau pur si simplu pentru a ne simti mai puternici in practici precum vanatoarea, tot acest rau se intoarce impotriva noastra.
Intreg sistemul bazat pe inrobirea animalelor are la baza numai un interes financiar iar in timp ce unii se imbogatesc, majoritatea mor de foame sau se imbolnavesc iar natura este distrusa.
In clipa in care m-am hotarat sa devin vegetarian, am ales cu sufletul. Am inteles atunci ca nu pot accepta moartea unei fiinte pentru ca eu sa traiesc. Am crezut mereu ca trebuie sa existe o alta cale. Anii au trecut si pot spune ca dupa multa sovaiala am gasit si calea pe care o cautam, si am reusit prin mult studiu si multa practica sa gasesc un echilibru intre o alimentatie vegana-raw vegana, o viata spirituala, apropierea de natura, odihna, miscare si multa munca.
Si toate s-au intamplat si s-au asezat in momentul in care am inteles un lucru foarte important. Traiam de multi ani cu impresia ca pentru fiacare zi in care nu consumam carne, in fiecare astfel de zi salvam o viata. Si faceam calcule de genul 10 zile = 10 vieti, 10 luni = 300 de vieti, 10 ani = peste 3000 de vieti etc. Insa faceam o mare greseala , priveam in exterior in loc sa privesc in interior, incercam schimbarea din afara in loc sa o incep dinauntru. Si am inteles atunci ca de fapt am salvat o singura viata, am salvat o viata si viata cea mai usor de salvat, viata mea!
Cred cu tarie ca darul cel mai minunat pe care il avem in aceasta lume este de a ne salva propriile vieti. Darul de a avea puterea de a alege, este cel mai miraculos lucru pe care il avem. Si fiecare dintre noi are puterea de a alege.
Minunat articol si inaltator prin ceea ce transmite, iar eu rezonez intru totul cu el. Felicitari! Multumesc celor care au publicat acest articol si care mi-a mers direct la suflet.
Si noi multumim si ne bucuram ca v-a inspirat