In ultimii 20 de ani cercetatorii au descoperit ca exista patru stadii biologice distincte care caracterizeaza sentimentul pe care il numim iubire. Aceste stadii sunt atractia, relatia, infatuarea si dragostea adevarata. Sa le analizam in detaliu.
1. Atractia
Cu totii cunoastem aceasta senzatie; o putem simti fata de o persoana chiar si de departe. Corpul se incordeaza, inima incepe sa bata mai puternic, palmele transpira, chiar inainte sa ii vezi chipul. Pe masura ce se apropie, pupilele se dilata, simti cum ti se goleste mintea si gura se usuca.
Aceasta reactie spontana se numeste atractie chimica. Si intelegi ca ai intalnit pe cineva important. De fapt, multe femei care au participat la studii de analiza recunosc faptul ca nici nu ar accepta sa se intalneasca cu un barbat pentru care nu simt aceasta atractie fizica.
Insa, din pacate, atractia are prea putina legatura cu iubirea adevarata. Are legatura doar cu atractia sexuala. Senzatiile simtite - ritmul cardiac marit, palmele transpirate si pupilele dilatate - sunt declansate de norepinefrina, un hormon specific reactiei lupta-sau-fugi. Sarcina sa este sa-ti capteze atentia, pentru a te face mai curios. Urmatorul stadiu al iubirii este cel in care vrei sa afli mai multe.
2. Curtarea
Cuvantul "curtare" defineste, de fapt, un proces complicat. Cand faci curte sau ti se face curte, mintea ta incearca, de fapt, sa stabileasca daca acea persoana este cea de care te vei indragosti. Cand te indragostesti apar riscuri. In acest proces, corpul elibereaza tot felul de hormoni, respectiv dopamina si oxitocina pentru femei si dopamina, testosteronul si vasopresina pentru barbati.
Dopamina este eliberata atat la barbatii cat si la femeile care sunt entuziasmati de dobandirea unei posibile iubiri. Oxitocina este eliberata la femei pe masura ce capata incredere in relatie. Aceasta poate fi eliberata pe masura ce se saruta, se imbratiseaza si se apropie de momentul unui contact sexual.
Barbatii, pe de alta parte, elibereaza vasopresina, care creste pe masura ce se saruta, se imbratiseaza si se gandesc la posibilitatea unei partide sexuale. Iar nivelul de testosteron creste la barbati pe masura ce "castiga" atentia si aprobarea partenerei. Daca totul merge bine, acesti hormoni ating un nivel maxim. In paralel cu acest punct maxim al hormonilor se afla placuta senzatie de indragostire.
3. Indragostirea
Cercetatorii italieni au descoperit ca atunci cand te indragostesti hormonii o iau razna. De exemplu, nivelul de stres, cortizolul, atinge cote maxime. Acesta este si motivul pentru care multi oameni, cand iubesc, nu pot dormi. In acelasi timp hormonul fericirii scade in intensitate, ceea ce pare ca sfideaza orice logica, pentru ca multi oameni declara ca se simt foarte fericiti cand sunt indragostiti.
Insa sentimentul de fericire apare ca urmare a faptului ca amigdala - regiunea creierului care, in conditii normale, emite semnale de atentionare cand hormonul de stres atinge un nivel ridicat - devine inactiva.
Astfel, desi anxietatea este la nivel ridicat si fericirea la unul scazut, acest lucru nu se simte pentru ca acea parte a creierului care ar trebui sa semnaleze aceasta stare de fapt a luat o scurta vacanta. Si, ca si cum nu ar fi fost suficient, cercetatorii britanici au descoperit ca si cortexul prefrontal ventro medial este inactiv in aceasta perioada.
Acesta este zona creierului care ne ajuta sa ne analizam pe noi insine, precum si pe cealalta persoana. (Acum intelegem de ce se spune ca "dragostea e oarba".) Cand esti indragostit, nu vezi persoana din fata ta asa cum este ea in realitate. Insa, avand in vedere ca nici pe tine nu te poti judeca in mod corect, esti fericit cu ceea ce ti se intampla.
Desigur, toti cei care s-au indragostit stiu ca aceasta faza este una temporara. In cele din urma creierul isi restabileste starea de homeostazie sau stabilitate relativa. Cand acest lucru se intampla, unele cupluri se despart sau trec la faza urmatoare.
4. Dragostea adevarata
Aceasta faza este una de stabilitate relativa. S-ar parea ca entuziasmul neurologic isi regaseste in sfarsit echilibrul. De fapt, scanarile asupra creierului indica faptul ca iubirea ia o turnura dramatica. Acolo unde inainte era o activitate neuronala mai scazuta, acum are loc una mult prea mare. Este unul dintre motivele pentru care apar mai multe despartiri de indata ce atractia hormonala dispare si revine gandirea critica.
Cu toate acestea, cuplurile care reusesc sa ramana impreuna au un lucru in comun: abilitatea de a-si mentine o iluzie pozitiva despre partener. Cu alte cuvinte, gandirea critica a revenit, insa ei prefera sa se concentreze asupra lucrurilor pozitive. Aleg sa aprecieze lucrurile bune in cei pe care-i iubesc si nu sa se lase iritati de micile obiceiuri enervante ale acestora.
Desi creierul este mai activ ca niciodata in acest stadiu, este o iubire mult mai matura, care impartaseste activitati neuronale cu etica, compasiunea si iubirea neconditionata. Din punct de vedere neurologic, este o iubire la un nivel inalt, pentru ca este intalnita la creierele mai evoluate si pentru ca, pe masura ce o practici, devii tu insuti mai empatic si mai iubitor.
Sursa utilizata: http://www.mindbodygreen.com/0-26751/the-4-stages-of-love-explained-by-neuroscience.html