Realitatea este ca, de-a lungul anilor, am adoptat tot mai mult stilul de viata urban si am devenit tot mai dependenti de sistemele tehnologice. Multi dintre noi ne-am pierdut acel sentiment de comuniune cu natura. Ne-am pierdut legatura de suflet cu ritmul divin impus naturii, si am uitat ca avem si noi un rol de jucat in acest mers al lucrurilor.
Deconectati de sursele de hrana, ne-am obisnuit sa avem mancare la discretie, fara sa ne intrebam de unde vine sau in ce conditii a fost produsa si culeasa. Nu tinem cont de ciclurile naturii si de modul in care delicatul echilibru al vietii este mentinut. De fapt, ne-am uitat propriul rol in natura.
Ne-am pierdut interdependenta si simtul de comunitate, pe care le-am sacrificat in favoarea sistemelor tehnologice ale structurii ierarhice, de care depindem mai mult ca niciodata.
Si atunci, care este solutia?
Comunitatea viitorului isi produce singura hrana
Permacultura — care inseamna “agricultura permanenta” sau “cultura permanenta” – este o practica dezvoltata initial de australienii Bill Mollison si David Holmgren la inceputul anilor 1970. De atunci aceasta s-a raspandit cu repeziciune in intreaga lume. Spre deosebire de paradigma curenta a lumii de productie in masa, permacultura este o filozofie etica practica/aplicata care se bazeaza pe dezvoltarea si mentinerea unui sistem de productie prietenos cu mediul, durabil, care sa produca toate resursele necesare – hrana, sol, apa, medicamente, utilitati, infrastructura – unei comunitati locale. In armonie cu natura, permacultura reprezinta fundamentul unei comunitati prospere si sanatoase din punct de vedere psihologic.
Permacultura este un remediu pentru societatea noastra bolnava si muribunda. Crearea unui viitor sanatos pentru omenire nu este doar o solutie de dezvoltare durabila a resurselor de care avem nevoie, este si o demonstratie de putere a oamenilor, o victorie a “servirii altora” fata de “servirea de sine”.
Viata de comunitate permite comunitatilor sa aiba relatii comerciale intre ele, incurajand astfel cooperarea. Nu mai apare nevoia de a merge la supermarket pentru alimente, pentru ca aceste comunitati care folosesc permacultura furnizeaza produse proaspete, cultivate in propriile gradini. Daca lipseste o sursa de hrana, aceasta poate fi usor inlocuita de alta. Comunitatile locale au frecvent contact cu altele pentru a face schimb de produse si a se ajuta reciproc. Se intalnesc si in scop social. Nimeni nu ramane fara adapost, izolat, flamand sau sarac. Aceasta inseamna o comunitate.
Folosind resurse naturale pentru a compensa dezechilibrele, fara toxine, uleiuri sau alte mijloace neadecvate folosite in agricultura industriala, permacultura respecta mediul, fauna si flora. Lucrand in cooperare cu natura si nu impotriva ei, permacultura s-a adaptat cu succes in zonele muntoase, zone impadurite, zone forestiere, in jungla si in desert – cu alte cuvinte, prin educatie, cunoasterea nevoilor si dezvoltarea la nivel local, permacultura poate fi aplicata in orice fel de teren din lume si in orice tip de clima.
Practicand permacultura in comunitatile locale, putem raspunde nevoilor populatiei, protejand in acelasi timp si mediul si reconstruind simtul comunitatii – adica exact ce ne trebuie pentru o lume mai buna!
Sursa utilizata https://wakeup-world.com/2016/11/17/permaculture-the-future-of-self-sufficient-community-based-living/
