Orice organism viu lupta pentru a supravietui

In anul 1930, doctorul Paul Kouchakoff, a descoperit ca de fiecare data cand mancam alimente gatite, avem o reactie de crestere a celulelor albe in sange.  Un fapt intrigant de altfel daca ne gandim ca leucocitoza, asa cum este numita cresterea numarului de celule albe in sange, apare de obicei cand este vorba de o infectie sau de o toxina, un corp strain. Dar este oare posibil ca ceva ce ar trebui sa ne hraneasca (alimentele gatite), sa fie privite de organism ca niste toxine, ca si corpuri straine?

Din 1930 mai multi medici precum doctorul Howard Loomis, in cercetarile lor, au repetat de mai multe ori descoperirile lui Kouchakoff, in cazul a sute de pacienti. Din rezultatele acestora putem spune cu siguranta ca alimentele gatite sunt privite ca si elemente straine pentru organism.

Suprastimularea sistemului imunitar de trei sau patru ori pe zi prin consumul de alimente gatite este cu siguranta un mare stres pentru acesta. Pe de alta parte, alimentele vii nu numai ca scutesc organismul de aceasta munca inutila dar se pare ca anumiti factori specifici imuni prezenti in alimentele vii, precum giberelinele si acidul abscisic (gasit in avocado, lamai, varza sau cartofi) ajuta considerabil la cresterea sistemului imunitar.

Insa modul principal prin care alimentele vii ajuta sistemul imunitar este prin proprietatile lor de detoxifiere, "anti" radicali liberi. Alimentele vii sunt pline de nutrienti care in acelasi timp ne hranesc dar ne si curata si ne protejeaza. Magia acestor alimente este ceva ce nu poate fi reprodus sau copiat.

Trebuie sa intelegem ca functia principala a oricarui organism viu este aceea de a supravietui. Astfel orice organism va cauta sa se adapteze mediului inconjurator si tuturor factorilor determinanti care ii pot afecta supravietuirea. Acesta este si motivul pentru care o broasca intr-un lac verziu, o sa fie mereu verde , iar un sarpe in desert o sa fie mereu galben. Tot asa un organism uman invata si reuseste sa se adapteze la conditiile care ii ameninta existenta. Un om care devine orb, o sa aiba o crestere a restului simturilor. O sa auda mai bine o sa simta mai puternic si tot asa.

Sunt multi cei care, in momentul cand vine vorba de nutritie sau de un stil de viata sanatos, il dau exemplu pe "bunicul" care a trait 100 de ani si fuma doua pachete de Carpati pe zi sau bea o damigeana de vin pe saptamana..etc. Aceste cazuri sunt exact exemplele clare ale in care un organism s-a adaptat la mediul toxic pentru a supravietui. Dar aceasta adaptare necesita timp, iar costurile ei sunt foarte mari. Sa nu creada nimeni ca acel "bunic" s-a nascut fumand 2 pachete de tigari pe zi. Este o adaptare in timp. Daca l-am fi pus sa fumeze nu doua pachete ci 10 tigari in prima zi cand s-a apucat de fumat , cu siguranta ca ar fi lesinat.

Organismul uman este un mecanism perfect proiectat de Dumnezeu si care nu poate fi corectat, copiat si nici macar inteles in totalitate. Ceea ce putem insa deduce logic este ca el are capacitatea sa se adapteze astfel incat sa supravietuiasca. In acelasi timp are capacitatea de a se apara si a se vindeca, chiar de a se regenera. Toate aceste lucruri el le face singur, fara a fi nevoie de noi sa ne gandim si sa actionam. Singurele lucruri pe care le putem face sunt: ori sa nu ii stam in cale ori sa-l ajutam asigurandu-i cel mai bun combustibil posibil, cea mai buna hrana care este compatibila cum modul sau de functionare.

Cand suntem sanatosi nu apreciem complexitatea operatiunilor pe care organismul si implicit sistemul nostru imunitar le face pentru a ne mentine asa.  Si astfel nu dam prea multa importanta felului in care am putea da o mana de ajutor organismului. Insa cand suntem bolnavi suntem in stare sa mancam si sa facem absolut orice. Am vazut si am auzit de oameni care au facut toate minunatiile pamantului pentru a-si recapata sanatatea. Pentru ca fara sanatate nimic nu mai are valoare. Insa sanatatea nu se recapata, ea se mentine.

Sursa foto : https://goo.gl/G2yrGc

Intr-un alt material, Triada motivationala, vorbeam despre cele trei elemente, impregnate in ADN-ul nostru, care determina practic supravietuirea speciei:

Cautarea placerii (mancare si sex) , Evitarea durerii si Conservarea energiei. Pe langa altele, acestea sunt mecanismele care ar trebui sa ne asigure supravietuirea. Pericolul insa vine chiar din ceea ce a fost creat sa ne apere, pentru ca exact acestea sunt capcanele in care am cazut, iar acum in loc sa ne salveze ele ne omoara. Mancarea nu ne mai hraneste, ne distruge, sexul dintr-o expresie a dragostei a ajuns o epidemie fizica si morala. Durerea nu mai este evitata, de multe ori este cautata, iar conservarea energiei a ajuns similara cu lipsa oricarei activitati fizice.

Un lucru interesant pe care l-am auzit legat de supravietuirea speciei este despre privighetoare. Stiti de ce canta privighetoarea? Este un lucru extrem de interesant. De fapt doar masculul este cel care canta si o face numai in perioada de imperechere pentru cateva zile si inca pentru cateva zile imediat dupa ce puii ies din oua. Un cercetator englez a facut un experiment interesant. A luat cateva oua din care au iesit pui care au fost privati de cantecul tatalui si i-a crescut in casa sa. Apoi ajunsi la maturitate puii (masculi), nu numai ca nu stiau sa cante , dar scoteau niste sunete deranjante. Astfel nici unul dintre ei nu a reusit sa se imperecheze, femelele fiind ingrozite de sunetele deloc melodioase.

Intelegem din asta faptul ca tatal are practic cateva zile la dispozitie sa-si invete puii secretul care asigura de fapt propagarea speciei.
Luand prin comparatie exemplul privighetoarei, omul are la dispozitie cativa ani sa-si invete copiii, nu neaparat secretul propagarii speciei, dar macar strictul necesar de valori morale si spirituale care sa transforme acel pui de om intr-un individ capabil sa contribuie in mod pozitiv la randul lui la transformarea in bine a societatii.

Ca omul va supravietui nu am nici o indoiala. Important este cum si in ce conditii o va face si mai ales cu ce consecinte asupra sa cat si a tot ce il inconjoara.

Nu gasesc cuvinte mai potrivite pentru a incheia articolul decat cele ale lui Jonas Salk, celebru biolog american, castigator al premiului Nobel in 1954 " Daca toate insectele de pe pamant ar disparea, in 50 de ani, toata viata de pe pamant ar disparea. Daca toti oamenii de pe pamant ar disparea, in 50 de ani toate speciile de pe pamant ar inflorii ca niciodata"