Abia ce au trecut Sărbătorile Pascale. Bucatele cele mai alese s-au odihnit pe mesele și în frigiderele noastre. Tradiția se respectă chiar și în vremuri tulburi ca cele pe care le traversăm acum. Am trecut însă printr-o experiență care se repetă an de an și din care nu prea învățăm esențialul: că aportul alimentar din această perioadă depășește cu mult limita normalului.
Ce este fenomenul acesta? De ce mâncăm mai mult în astfel de situații? Oricât am încerca nu ne putem abține. Nu putem controla simțurile și emoțiile. De unde vin toate acestea?
Varietate egal Cantitate
Cu toții avem abilitatea înnăscută de a ne regla aportul alimentar în funcție de necesitățile corpului. Altfel spus mâncăm intuitiv suficient de mult (de obicei, mai mult decât suficient), pentru a ne menține corpul în stare de funcționare.
Pe lângă această abilitate intuitivă avem și instinctul, impulsul, de a ne asigura varietate în alimentație, astfel încât să putem asigura organismului necesarul de vitamine, minerale, carbohidrați, fibre, grăsimi și proteine. Acest lucru este confirmat prin studii ce au avut subiecți umani (copiii mici). Medicul Arthur Halliday, autorul cărții ”Foamea tăcută”, a analizat studiile și a ajuns la concluzia că, în mod natural, copiii mici aleg alimente sănătoase pentru că acestea le dau mai multă energie, chiar dacă la început au selectat alimente cu conținut mare de zahăr.
Care este legătura dintre aceste abilități înnăscute și masa de sărbatori? Cu cât avem în față mai multe alimente cu atât vom consuma mai mult, din cauza impulsului de a căuta o nutriție completă.
Varietatea alimentelor, a aromelor, a texturilor de pe masa de sărbători ne fac să vrem să consumăm din fiecare aliment. Chiar și câte puțin. La final, când tragem linie, rezultatul este unul singur: mâncăm mai mult decât avem nevoie. Consecințe? Corpul depozitează. Greutatea crește.
Varietate versus Monotonie
Concluzia e clară: varitatea mare de alimente ne determină să mâncăm mai mult. La polul opus e monotonia. Oare ne determină să consumăm mai puțin? Cu siguranță da! Este unul din principiile după care mă ghidez în terapie, fie că e vorba de program de reeducare alimentară, fie că e vorba de scădere în greutate. Dar aici este un secret pe care în veți afla puțin mai încolo.
Mulți dintre noi, când auzim de dietă, de program alimentar sau chiar numai de cumpătare în alimentație, avem impulsul de a ne revolta. ”Cum? Să mănânc numai salată de varză cu piept de pui?” ”Dar ce, eu sunt rață să rod toată ziua la salată verde, la buruieni? Eu dacă nu am carne mor de foame” (această temă promit să o dezvolt într-un articol viitor) ”Păi am făcut atâta mâncare de Paște ca să ma uit la ea și să aștept să se strice?”
Fiecare avem o mâncare, un aliment preferat. Dacă am consuma zi de zi, la fiecare masă acest aliment la un moment ne-am sătura și am căuta, potrivit instinctului nostru înnăscut, varietatea. Vom începe să consumăm altceva în același mod repetitiv și tot așa. Dar oare această metodă ne asigură întreg necesarul de nutritenți? Cu siguranță nu!
Se pare că am ajuns într-un punct mort. Ce variante mai avem?
Varietate și Monotonie în același timp
”Taci că am auzit-o și pe asta! Sunt mai adâncit în ceață decât la început!” Și ne punem mâinile în cap.
E atât de simplu și de relaxant! Când mi-am dat seama, din experiențele proprii, că aceasta este direcția și am început să o aplic în terapie, m-am lovit de nenumărate ori de neîncredere. Și mi s-a părut firesc. Paradoxurile nu prea au succes la oameni. Așa că i-am făcut să fie curioși. Este un proverb englezesc care se potrivește perfect situației:
”Curiozitatea a omorât pisica, dar satisfacția a adus-o înapoi!”
Unitatea de timp edificatoare din punctul de vedere al aportului alimentar este săptămâna. La sfârșitul celor 7 zile putem trage linie și concluziona dacă aportul de nutrienți a fost unul echilibrat, altfel spus, dacă am asigurat varietatea de care avem instinctiv nevoie.
În schimb, unitatea de măsura pentru monotonie este masa: micul dejun, prânzul cina sau gustările. La sfârșitul zilei putem evalua dacă am reușit să echilibrăm mesele în așa fel încât să evităm excesul alimentar.
Exemplu concret. Mesele de Paște. Cunoaștem fiecare tradițiile. Elaborăm meniul, facem cumpărăturile, pregătim bucatele. Dar, în loc să le aducem pe toate deodată pe masă, adoptăm un plan echilibrat de consum. Azi la micul dejun ce mănânc? Un ou fiert cu branza, ceapă verde și ridichi! Mâine? Cozonac cu lapte sau cu o cafea mai puțin îndulcită! La prânz? Azi sarmale, mâine salată á la rus. În vizită? Încerc să reduc numărul de alegeri din meniul servit: sarmale am și eu acasă, rulada de asta nu am. Nimic și nimeni nu mă obligă să mănânc și, în același timp, doar eu pot să mă asigur că mănânc echilibrat.
Deci iată cum varietatea și monotonia nu mai sunt în tabere opuse, ci merg mână în mână și lucrează în favoarea noastră! Acesta este secretul. Mai bine puțin și echilibrat decât mult și dezordonat.
De ce mâncăm mai mult când ne aflăm în fața unei mese încărcate?
În cartea sa ”Mi-e poftă! Ce mă fac?”, Doreen Virtue, punctează trei motive principale care ne determină să mâncăm în exces de sărbători, la petreceri, în restaurante cu slogan de forma ”Mănânci cât vrei de 20 de lei”:
1. Varietatea ne mărește apetitul din punct de vedere fizic, emoțional și mental.
Am vorbit despre instinctul de a ne asigura varietatea. Răspunsul emoțional în această situație este de unul de tipul ”Mmmm, ce de bunătăți!”. Sub aspect mental, intelectual, avem nevoia de a ne cunoaște pe noi înșine, de a învăța ce ne place și ce nu. Pentru că doar din experiențe învățăm.
2. Există dorința de a mânca de toți banii.
De sărbători am cheltuit bani pentru a asigura toate minunățiile pe masă. Nu îi putem arunca la gunoi. La petreceri am contribuit cu ceva, trebuie să echilibrăm balanța între investiție și beneficiu.
3. Există frici copilărești că nu avem suficientă mâncare.
În copilărie aportul alimentar era controlat de părinți. De aceea mulți oameni mai poartă încă rămășite de frică din copilărie: nu voi avea suficientă mâncare, mai bine mă grăbesc să mănânc până nu strânge mama masa etc.
În ce direcție o luăm? Cum abordăm problema?
Avem ocazia să fructificăm aceste motive în favoarea noastră, dar în același timp trebuie să înțelegem că nu există o formulă magică de care să ne folosim cu toții. Și asta pentru că fiecare este unic în felul său, are experiențe diferite, funcționează mental și emoțional diferit, are sau nu are cunoștințe despre sine.
Iată de ce eu nu vorbesc niciodată despre diete, ci doar despre stil de viață , despre măsuri personalizate. Nu este deloc obositor. E o muncă plină de satisfacții. Gândiți-vă că după sărbători vă suiți pe cântar și dintr-o dată a devenit prietenul vostru (alt subiect interesant de dezbătut).
Cum abordăm problema? Într-o recomandare făcută în terapie am găsit instrumentele de bază utile în orice schimbare:
Sădește răbdare și pășește cu încredere!
Iar atunci când te împotmolești, cere ajutor! Nu e o rușine! E dovada cea mai curată de CURAJ!
Articol scris de Diana Mădălina Georgescu - comunitatea VVV
Terapeut și consilier pe probleme de nutriție și stil de viață, Specialist în comunicare
Pasiuni: orice activitate legată de echilibrul și sănătatea noastră fizică și emoțională.
O poți găsi pe Diana pe pagina ei de Facebook
