(ViataVerdeViu) ‘Du-te si te culca, este si maine o zi lasata de Dumnezeu’, a mormait nemultumita sotia, dupa ce sotul ei s-a zvorcolit si rasucit de vreo suta de ori. ‘Cand esti asa de nelinistit, nu pot nici eu sa adorm’. ‘Ah, nevasta’, a gemut barbatul, ‘daca ai avea problemele mele. In urma cu cateva luni in urma, am semnat o polita si maine este scadenta. Vai de mine! Stii ca nu am niciun ban in casa si mai stii ca vecinul nostru, caruia ii datorez banii, cand vine vorba de bani, poate fi mai veninos decat un scorpion. Vai de mine! Cum as putea dormi?’. Si se mai zvarcoli pe-o parte si pe alta inca de vreo zece ori. Toate eforturile sotiei de a-l calma si a-l face sa adoarma au ramas zadarnice. A incercat sa il linisteasca spunandu-i: ‘Asteapta pana maine, lucrurile ti se vor parea altfel si probabil vom gasi o cale de a inapoia banii’. ‘Nimic, nimic nu va merge’, a gemut barbatul, ‘totul este pierdut’. In cele din urma sotia si-a pierdut rabdarea. A iesit in gradina de pe acoperisul casei si a strigat vecinului: ‘Stii, sotul meu are o datorie la tine si maine este scadenta. Vreau sa iti spun ceva ce nu stii. Sotul meu nu-ti poate plati maine datoria’. Fara sa astepte vreun raspuns, sotia s-a repezit inapoi in dormitor si a zis: ‘Daca eu nu pot dormi, nici vecinul meu sa nu doarma’. Plina de sfidare, ea s-a strecurat inapoi in pat in timp ce sotul ei isi tragea cearceaful peste urechi, stand acolo nelinistit si clantanind din dinti. Curand s-a facut liniste si nimic nu s-a mai auzit inafara de respiratia linistita a celor doi soti. (poveste persana)
The Shared Sorrows, in: Nossrat Peseschkian (1986), Oriental Stories as Tools in Psychotherapy, Merchant and the Parrot, Springer-Verlag, Berlin, p. 64 (traducere: Maria Diaconescu)