AcasaCopiiHrana VieCorpMinteSpiritReteteInvatam impreunaStiati ca..?
Despre noiEvenimente / programePoliticiContact
Tabra detox toamna 2017 - 12-19octombrie | 9-16 noiembrie

Cresterea fratilor ca si indivizi.

“…familia, ca factor uman, trebuie educata potrivit regulilor sanctitatii. Toate virtutile trebuie sa fie invatate in familie. Integritatea legaturii de familie trebuie sa fie luata in considerare mereu, iar drepturile indivizilor din familie nu trebuie sa fie incalcate…unitatea familiei trebuie sa fie sustinuta. Vatamarea unuia trebuie sa fie vazuta ca vatamarea tuturor, confortul unuia, confortul tuturor; onoarea unuia, onoarea tuturor.”

Educatia Baha’i 700

Gelozia. Ca si parinte a doi copii, acest cuvant ne evoca inevitabil sentimente de frustrare. Cum putem sa ii facem sa inteleaga ca ii iubim pe amandoi sa ca dragostea noastra pentru unul dintre ei nu inseamna  ca avem mai putina dragoste pentru celalalt ? In ciuda celor mai mari eforturi ale noastre - taierea feliei de prajitura astfel incat o bucata sa nu fie mai mare decat cealalta, sa nu mai vorbim de partea de glazura ( ! ), si orice alte metode am putea folosi pentru a le potoli crizele de gelozie  si pentru a dovedi ca dragostea noastra nu e preferentiala - mesajul nu ajunge la ei; copiii continua sa fie gelosi si sa se lupte cu fratele sau sora lor pentru a fi inaintea celuilalt pe locul imaginar al preferintei parintilor.frati ca indivizi2

Desi am fost invatati ca manifestarea sentimentelor negative nu e un comportament frumos si deci incorect, copiii simt ceea ce simt; chiar daca aceste sentimente par fara de logica si nefondate in ochii nostri de parinti. Gelozia este o masca pentru alte sentimente ascunse. Este un semnal ca cel in cauza se simte dezavantajat. Indiferent ca copilul se simte amenintat, inselat, nesigur, sau dat la o parte, fie ca aceste sentimente sunt justificate sau nu, rezultatul este gelozia. Gelozia apare atunci cand respectul de sine este scazut. Este important sa tinem cont de faptul ca gelozia este un sentiment cat se poate de normal.

Intr-o familie fiecare copil vrea sa fie iubit cel mai mult si sa se bucure de dragostea si  intreaga atentie a ambilor parinti. Daca ne gandim la situatia creata intr-o societate poligama unde sotiile rivalizeaza mereu, luptandu-se pentru a fi preferate de sotul lor, putem sa ne inchipuim ce ar putea sa simta un copil atunci cand mama si tata hotarasc sa aiba inca un copil. Inchipuiti-va ca intr-o zi sotul dumneavoastra vine acasa si spune “Iubito, am sa-mi iau inca o sotie  pentru ca m-am gandit ca ti-ar placea sa ai pe cineva sa-ti tina companie si sa te ajute la treburile casei.” Sau “Chiar ca voi avea nevoie ca sotia mea de incredere de acum sa ma ajute sa am grija de noua mea sotie.” Nu ati fii prea incantate cu noul aranjament! Si totusi, noi asteptam de la copii ca ei sa accepte aceleasi explicatii, “ O sa avem un bebelus, puiule, pentru ca ne-am gandit ca ti-ar place sa ai un fratior sau o surioara ca sa ai cu cine te juca.” Sau “O sa am mare nevoie de baiatul meu cel mare sa ma ajute sa am grija de bebelus.”

Problema e ca atunci cand iubim pe cineva, vrem ca noi sa fim destul pentru cei la care tinem. Faptul ca ei doresc o alta persoana ne face sa ne simtim nepotriviti. Din aceasta cauza nu este gresit ca copiii nostri sunt gelosi. In ciuda celor mai mari eforturi pe care le depunem, gelozia nu va disparea in intregime din viata noastra, totusi, daca ne straduim sa luam masuri pentru a intari respectul de sine al copilului, vom ajunge departe in ceea ce priveste reducerea sentimentelor ascunse de stres care duc la aparitia geloziei.

Cum reducem sentimentele de gelozie? Majoritatea oamenilor trateaza fratii pe cat de egal posibil, dar acest lucru nu face decat sa transmita mesajul ca ei trebuie sa fie asemanatori. Greseala noastra fundamentala se gaseste in aceste incercari de tratament ‘egal’. Faptul ca doi copii se nasc din aceeasi parinti si sunt crescuti in aceeasi familie nu implica nicidecum ca cei doi vor fi asemanatori in capacitati si caracter. Este la fel de ridicol ca si cand am compara merele cu portocalele . Pentru a reduce jelozia trebuie sa ne amintim inainte de toate nu numai ca copiii nostri sunt indivizi, ci si sa-i crestem ca atare. Deseori parintii folosesc comparatii pentru a incerca sa incurajeze un comportament bun in celalalt copil. “De ce nu poti sa fii si tu ca fratele tau, Alex, care face ce are de facut fara sa trebuiasca sa i se aminteasca tot timpul? “ Comparatiile submineaza respectul de sine si intaresc nesiguranta. Fiecare copil este unic.

frati ca indivizi3Este irelevant si nepotrivit fie sa comparam sau sa tratam fratii in mod identic. Daca ne crestem copiii egal, atunci ii incurajam sa se intreaca reciproc, pe cand daca ii crestem ca fiind iubiti pentru individualitatea lor, atunci aceasta nu este amenintata in momentul cand fratele sau sora lor ii depaseste in ceva. Este important sa lucram cu fiecare copil pentru a-i dezvolta talentele deosebite, interesele si capacitatile. Un cadru perfect pentru a oferi o astfel de grija este prin a acorda o anumita perioada de timp pentru atentia concentrata, fie ca sunt cateva ore pe saptamana sau o jumatate de ora in fiecare zi petrecute impreuna intr-o atmosfera de siguranta psihologica.

Oferind perioade de atentie concentrata in care ascultam activ si ne concentram asupra unicitatii copilului nostru, noi transmitem dragostea noastra clar, dovedindu-i copilului ca ne pasa de el. Ca si educatori, rolul nostru de parinti este sa ne sustinem copiii prin a-i ajuta sa treaca testele inevitabile ale vietii. Pentru a realiza aceasta, parintii trebuie sa se concentreze asupra unicitatii copiilor lor si sa observe de ce sunt in stare azi si de ce nu erau in stare ieri. Acordand atentie capacitatilor si darurilor naturale ale copilului, parintii pot atat sa sustina cat si sa descopere aceste talente. Daca ne alcatuim un program saptamanal de “timp special” cu fiecare copil in parte, fie ca este o data pe saptamana pentru o perioada mai lunga de timp, fie ca este mai des pentru perioade de timp mai scurte, noi vom ajunge departe in reducerea stresului nesigurantelor ce se acumuleaza intre frati .

Acest “timp special” cum ii spunem noi in familia noastra  este un timp in care ascultam in mod activ. A fi un ascultator efectiv inseamna sa incercam cu adevarat sa ascultam ce ne spun copiii, cu alte cuvinte sa devenim sensibili la sentimentele ce stau in spatele a ceea ce un copil spune sau nu. Fiind asemeni unei oglinzi pentru sentimentele copiilor, parintii transmit ca sunt interesati si ca le pasa de ceea ce spune copilul. Aceasta reflectare se numeste ascultare reflectiva si se realizeaza prin repetarea ideilor si sentimentelor cheie exprimate de copil. Scopul ascultarii reflectoare este sa descoperim ce s-a intamplat, sa aflam ce simte copilul despre acel lucru si sa identificam cum poate fi ajutat sa-si clarifice optiunile pe care le are la indemana. Spre exemplu: copilul - “Nu ma mai joc cu el niciodata !” parintele, reflectand - “Cred ca esti suparat pe el.”

Ce e important de retinut in ascultarea reflectiva e sa oferim siguranta psihologica dovedind incredere, onestitate, absenta judecarii, acceptare, empatie si sa le dam voie copiilor nostri sa fie ei insisi fara a le dicta cum ar trebui sa simta si ce ar trebui sa vrea sau sa ne asteptam ca ei sa fie in stare sa faca lucruri pe care fratii lor sau cei de o varsta cu ei pot sa le faca. Atunci cand nu asiguram siguranta psihologica, noi dam asa-numitele raspunsuri inchise care sunt opusul raspunsurilor deschise. Un exemplu de raspuns inchis, care submineaza siguranta psihologica, pentru situatia prezentata mai sus, ar fi urmatorul: parintele -“oh, lasa-l in pace! Poate ca el nici n-a vrut sa faca asa ceva.” Raspunsurile inchise inchid comunicarea. Raspunsurile deschise transmit “tu esti important pentru mine si te accept” si sporesc respectul de sine al copilului, reducand astfel acumularea de nesigurante care duc la gelozie.

Atmosfera din familie in general are de asemenea un impact larg asupra faptului ca sentimentele de jelozie vor fi predominante sau sporadice. Reflectati putin asupra atmosferei din familiile dumneavoastra. Exista in ele o atmosfera generala de respect, incurajare,  apreciere, impartasire, ospitalitate, acceptare a individualitatii, cu reguli bazate pe cooperarea reciproca? Sau se pune accentul cel mai mult pe un mediu strict, plin de cotinue neplaceri?

Ca parinti, noi ne putem ajuta copiii in exersarea vointei lor spirituale, invatandu-i limbajul virtutilor. Incurajarea verbala, folosind virtutile, este un alt instrument cat se poate de eficient in comunicare si in intarirea respectului de sine. In loc sa etichetam copilul ca fiind un “baiat bun”, lucru ce in sine e o judecata, sublinierea virtutii implicate intr-un anumit comportament pozitiv se apropie mult mai mult de ajutarea copilului in a-si dezvolta prouspiciune, perfectionism nesanatos, rang, lipsit de caldura si umor? Relatia dintre parinti si exemplele pe care le oferim in rezolvarea conflictelor impreuna cu comunicarea au un impact larg asupra atmosferei generale din familie. Probabil unul din cele mai puternice instrumente educative este exemplul propriu. In familia noastra, noi am gasit limbajul virtutilor ca fiind mijlocul pentru crearea unui mediu anti-competitiv de incurajare si invatare pozitiva.

Identificati ceea ce e bine intr-o anumita actiune. A dat copilul dovada de  blandete jucandu-se cu fratele lui mai mic? A actionat responsabil si a strans jucariile cand a terminat cu joaca? La inceput aceste cuvinte pot sa ni se para straine si prea dificile pentru copil, dar,in curand ,parintele si copilul isi vor dezvolta vocabularul spiritual. In loc de critica, lucru ce nu clarifica  ce ar trebui sa faca un copil, laude descriptive precum “Iti multumesc pentru ca ai fost rabdator cat timp am vorbit la telefon, acum putem sa…” subliniaza comportamentul pozitiv, incurajeaza copilul si ii mareste respectul de sine, ceea ce diminueaza sentimentele de nepotrivire care rezulta in comportament gelos.

Daca ii invatam sa-si incurajeze reciproc eforturile si realizarile, cream un spirit de munca de echipa in casa in care copiii sunt mandrii in loc sa fie gelosi unul pe celalalt. Cei doi copii ai mei sunt de patru ani jumate, respectiv doi ani jumate  si, desi isi au momentele de gelozie, se incurajeaja si se aplauda atunci cand dau dovada de o anumita virtute. Cu cateva zile in urma, fetita mea de doi ani jumate si-a incurajat si aplaudat prietenul pentru ca a asteptat-o sa-si puna papucii in timp ce copiii mai mari au luat-o inainte spre locul de joaca fara ea. Ea a exclamat, “mami, e asa de dragut din partea lui Brent ca m-a asteptat!” apoi, intorcandu-se spre Brent si mangaindu-l pe cap i-a spus “multumesc Brent pentru ca mi-ai aratat bunatate!” In Vest chiar si corporatiile si companiile cheama experti in etica sa vina si sa pregateasca angajatii in practicarea acestor virtuti deoarece s-a dovedit ca ele sunt deprinderi esentiale in crearea unuei atmosfere productive de munca in echipa, ducand astfel la realizarea unor performante optime.

Sursa :

Bita Zerbes, B.Sc
Managing Partner

Medicare International
http://www.verdantisle.com/

Like Share Share Tweet1911 vizualizari

Postat in categoria Copii sanatosi

Etichete: educatie, familie, frati, indivizi, virtuti morale,

Comentarii recente:
irina30 November 2011 17:23Raspunde

"In ciuda celor mai mari eforturi ale noastre – taierea feliei de prajitura astfel incat o bucata sa nu fie mai mare decat cealalta, sa nu mai vorbim de partea de glazura ( ! )" 1. Cu dragoste,feliile NU trebuie taiate in mod egal . deoarece copiii cu varste diferite au nevoi nutritionale cantitativ diferite :) 2. se poate folosi momentul citat petru a arata copiilor ca dragostea de mama NUe ca un tort: cu cat iei mai mult din el, cu atat ramane mai putin pentru ceilalti...ci e ca un izvor:cu cat se bea mai mult din el, cu atat va curge mai mult 3. nu vad legatura dintre prajitura si hrana vie ( doar daca era vorba despre budinca de mare raw ) :)

Alec Blenche30 November 2011 17:31Raspunde

Multumim mult pentru "insight", intotdeauna parerea unei mame este mai valoroasa si cu mai multa intelegere :). Doamna doctor Zerbes care a crescut si dansa 3 copii minunati cred ca se refera aici la atentia la detalii :), dar sunt sigura ca stii foarte bine ..cu ce se mananca asta (si sigur nu cu prajitura). Cat despre partea cu prajiturile, mmmm sunt prajituri raw delicioase ...nu exista comparatie cu bombele chimice din comert :).

Adauga comentariul tau
Nume*
Url
Comentariu
Abonati-va gratuit

pentru cele mai noi articole
si promotii periodice.

Articole Recente

Sapte alimente bogate in iod, pentru o tiroida sanatoasa

Sapte alimente bogate in iod, pentru o tiroida sanatoasa

7 metode prin care iti imbunatatesti concentrarea la locul de munca

7 metode prin care iti imbunatatesti concentrarea la locul de munca

12 beneficii uimitoare pentru sanatate ale semintelor de canepa

12 beneficii uimitoare pentru sanatate ale semintelor de canepa

Tot ce trebuie sa stii despre medicamente si carentele alimentare

Tot ce trebuie sa stii despre medicamente si carentele alimentare

10 beneficii surprinzatoare ale uleiului esential de canabis

10 beneficii surprinzatoare ale uleiului esential de canabis

Show / Evenimente

Weekend de gatit in cuplu...la mare!

Weekend de gatit in cuplu...la mare!

BRIAN si ANNA-MARIA CLEMENT din nou la Bucuresti/13 martie/Hotel Caro

BRIAN si ANNA-MARIA CLEMENT din nou la Bucuresti/13 martie/Hotel Caro

Tabara verde viu de detoxifiere a corpului si a mintii - Plaiul Foii 2017

Tabara verde viu de detoxifiere a corpului si a mintii - Plaiul Foii 2017

Lansare Erus si valea rabdarii in Bucuresti, cantece, povesti si voie buna

Lansare Erus si valea rabdarii in Bucuresti, cantece, povesti si voie buna

Tabara verde viu de detoxifiere a corpului si a mintii

Tabara verde viu de detoxifiere a corpului si a mintii

Scopul acestui site este de a promova un stil de viata sanatos si sustenabil in armonie cu natura .

SUNTEM PE RETELELE SOCIALE