Denumire stiintifica: Ocimum basilicum.
Denumiri populare: vasilisc, bosioc, borjolica, matacina, floarea bisericii, bazilic,
planta lui Hristos, buruiana dragostei.
Prezentare. Planta foarte cunoscuta, apartinatoare de familia labiatelor, busuiocul
se cultiva, fiind cunoscut ca busuioc de gradina. Exista si busuioc salbatic (Prunella
vulgaris), dar acesta nu are prea mare importanta ca planta medicinala. Busuiocul de
gradina ajunge pâna la 50 – 60 cm în?l?ime. Înfloreste în iulie-august, florile fiind albe
sau roz. Se usuca foarte bine si miroase placut, persistent.
Valoare medicinala are partea aeriana a busuiocului si se recolteaza când apar
florile. Preparatul principal pentru uz medicinal este infuzia. Alte preparate semnificative:
siropul si esenta.
Substante active importante: oestragol si linalol.
Întrebuintari. Busuiocul este un bun stimulent general, fiind antibacterian,
antifungic, stomahic, carminativ, antispastic. Naturistii îl recomanda în tulburari gastrointestinale,
în inflamatii ale cailor respiratorii si ca diuretic. Interesanta este si utilizarea
infuziei de busuioc în afectiuni pe fond nervos, altfel greu de vindecat. Chiar migrenele,
tot cu busuioc se trateaza si, deci, nu întâmplator, în casele de la tara, pe vremuri, în
grinda trona busuiocul pe toata durata iernii. De asemenea, busuiocul se foloseste
pentru calmarea durerilor în urma întepaturilor de viespi si albine.
Dar iata lista afectiunilor tratate cu busuioc: gripa, voma, raceala, bronsite, colici
si balonari intestinale, nevralgii, lipsa poftei de mâncare, în reglarea lactatiei la femeile
care alapteaza. Mai exista înca o afectiune care se trateaza cu busuioc – neplacutele
afte. În acest caz se face gargara cu decoct concentrat de busuioc, punându-se doua
linguri de decoct la 100 ml apa.
În bucatarie, busuiocul are locul sau, fiind folosit, sub forma de pulbere sau frunze
proaspete, la prepararea diferitelor mâncaruri.
Datorita aromei sale placute si persistente, busuiocul este utilizat, din ce în ce mai
mult, si în industria cosmetica.
Un loc aparte are busuiocul în credintele si traditiile poporului român, fiind
considerat planta sfânta. Exista credinta potrivit careia, pus la icoana sau în grinda
casei, aduce liniste în gospodarie, pace între cei aflati sub acelasi acoperis. Se zice ca
la nasterea Domnului, în juru-i a rasarit busuioc si de aceea preotii îsi fac agheasma cu
busuioc si stropesc cu agheasma folosind un pamatuf de busuioc.
