Denumire stiintifica: Vicia faba.
Denumire populara: fasole mare.
Prezentare. Bobul este o erbacee anuala, fiind un membru important al familiei leguminoaselor. Tulpina poate ajunge la o înaltime de 1,20 metri, fiind muchiata, goala pe dinauntru si foarte suculenta în perioada de maxima vegetatie. Frunzele bobului sunt penat-compuse si arata foarte frumos. Aceasta planta, originara din Asia, poate fi întâlnita numai în culturi, de altfel din ce în ce mai rare chiar si în gospodariile taranesti de traditie. Florile bobului sunt albe, roz, chiar violete. Bobul înfloreste în lunile iunie si iulie, fructul fiind sub forma unor pastai mari, cu coaja groasa. Semintele au de doua sau trei ori dimensiunea unui bob de fasole, sunt ovale si usor turtite si sunt excelente ca preparate alimentare. Pentru uz medicinal se culeg florile, frunzele, pastaile tinere, boabele verzi, cojile pastailor si, bineînteles, boabele coapte. Principalul preparat medicinal este infuzia. Pentru a ne da seama de importanta alimentara, dar si medicinala a bobului, trebuie sa amintim faptul ca în Antichitate grecii aveau o sarbatoare dedicata acestei plante-minune. În acea zi se ofereau zeilor, drept jertfa, vase mari cu bob gatit în diverse moduri.
Substante active importante: saruri minerale (pe baza de calciu, fier, natriu, magneziu, potasiu), protide, glucide, vitamine. În bob se gasesc proteine (în proportie
de 25%), hidrati de carbon (50% – din care zaharul 10%, celuloza 7,5%), substante grase (1,5%), vitaminele A, B. C.
Întrebuintari. Bobul este un aliment foarte hranitor. Mii de ani a fost un element deosebit de important în hrana oamenilor. Putem da aici exemplul lui Pitagora, care îsi
îndemna elevii sa consume, cu toata încrederea, cât mai mult bob. Ca efecte medicinale ale bobului putem mentiona: diuretic, sedativ, tonic. Se foloseste cu precadere în afectiuni precum colici renale, cistite, cât si în bolile de prostata. În mod surprinzator, bobul este recomandat si în afectiuni reumatismale.
