Denumire stiintifica: Angelica sylvestris.
Denumiri populare: angelina, iarba ingerilor, anghelica – aceleasi ca si pentru
Angelica archangelica.
Prezentare. Angelica de padure este o erbacee de mari dimensiuni – poate
atinge doi metri. Apartine familiei umbeliferelor. Rizomul este puternic, gros. Frunzele, grupate cate doua sau trei, au forma penat-sectata. Angelica de padure este o planta care infloreste tarziu, in partea a doua a verii, prin iulie si august, florile fiind roze sau rosiatice. Mediul de viata al acestei plante se afla in zone ceva mai umede, in preajma apelor curgatoare, in lunci, pe fanete, in paduri.
Pentru terapii medicinale se folosesc, cu precadere, rizomii (impreuna cu
radacinile), dar si semintele. Se poate utiliza si planta intreaga. Preparatele care se obtin sunt aceleasi ca si la Angelica archangelica, adica infuzie, tinctura, pulbere de radacina, vin tonic, crema.
Substante active importante: ulei esential, cumarine, ostol, angelicina,
imperatorina.
Intrebuintari. Rizomii si radacinile de angelica de padure au o actiune stomahica notabila, regland activitatea tractului gastro-intestinal, revigorand aceasta activitate.
Angelica de padure este recomandata, inca din vechime, ca remediu in bolile de rinichi.
Preparatele obtinute din angelica de padure sunt indicate, de asemenea, in anorexie (lipsa de pofta de mancare), mai ales atunci cand aceasta apare in contextul unor
afectiuni pe fond nervos. In acest caz, specialistii recomanda utilizarea unui preparat de angelica de padure sub forma de infuzie.
In general, angelica de padure este considerata un revitalizant puternic,
tratamentele cu extractele din aceasta planta trezind organismul la o noua viata.
Angelica de padure se intrebuinteaza, prin traditie, si in medicina veterinara.
