Principalul obstacol pe calea cunoasterii de sine este convingerea ca stim ceea ce, de fapt, nu stim.
In intelepciunea asiatica veche de peste 5000 de ani, acest obstacol, denumit avidya , se traduce prin “a nu vedea clar” si se refera la propria noastra ignoranta care vine dintr-o lipsa a adevaratei intelegeri spirituale.
Avidya este prima dintre cele cinci stari interioare care ne impiedica sa ne eliberam de ego-ul material sau sa atingem iluminarea. Urmeaza asmita (egoismul), apoi raga (atasamentul) si dvesa (aversiunea fata de sinele superior) si, in cele din urma, abhinivesa — (teama de moarte), klesha finala.
Aceste invataturi nu au menirea de a ne descuraja, ci de a ne oferi un model prin care sa putem intelege natura propriilor experiente in viata si sa ne indrume catre mai multa claritate si bucurie.
Cand suntem in starea de avidya, ne simtim intr-o anumita masura incompleti. Acest lucru e usor de vazut pentru ca majoritatea dintre noi ne simtim incompleti in cea mai mare parte a timpului - facem constant eforturi de a obtine mai mult, fara sa ne simtim completi exact asa cum suntem. Sau poate ca petrecem prea mult timp cautand placeri si satisfactie in lucruri trecatoare.
Cand ne atasam de o convingere si nu putem accepta un alt punct de vedere inseamna ca suntem in starea de avidya. Sau cand nu putem gandi limpede si nu discernem adevarul din spatele propriilor dorintelor, ne aflam tot intr-o stare lipsita de claritate. Emotional, avidya se manifesta sub forma de anxietate, teama de respingere sau schimbari bruste de dispozitie in starile sufletesti interioare.
Aceasta lipsa de viziune este cauzata de egoul interior — acea parte din noi insine care crede ca le stie pe toate si trebuie sa detina controlul. Avidya nu duce decat la suferinta.
Dar avem de ales: prin gandurile si actiunile noastre, fie hranim starea de avidya, fie o neglijam. Cand incepem sa ne indepartam de starea de avidya si dobandim mai multa claritate, vom incepe sa simtim mai multa pace in suflet si mai putina neliniste.
Pentru a depasi starea de ignoranta si a te elibera de ego, ia in considerare aceste trei practici spirituale:
- Umilinta (smerenie)
Indiferent cat de multe cunostinte dobandim, este important sa nu uitam ca Universul este infinit. Trebuie sa fim umili in fata lui. Numai atunci cand recunoastem ca nu stim si nu putem sti totul, ne vom putea deschide inimile catre Sinele care le stie pe toate si ne poate indruma catre Adevar.
Prin practici de eliminare a ego-ului devenim mai capabili de a ne ridica la un Sine mai Inalt, in loc sa actionam doar in interesul personal. Acest lucru inseamna ca ne vom infrana propriile dorinte si vom servi Divinitatea prin actiunile noastre, mentinand o stare permanenta de constientizare.
- Introspectia
- Devotiunea
Pentru a rupe legatura puternica pe care o avem cu ego-ul, trebuie sa ne dedicam unui scop mai inalt decat noi insine. Chiar daca nu intelegem pe deplin natura sa, putem face diferenta dintre eul material/personalitate si eul spiritual, care este lumina din fiecare dintre noi. Meditatia ne poate ajuta sa ne conectam cu acest "Eu spiritual" si constiinta universala.
Cu umilinta, introspectie si devotiune, viziunea noastra interioara va deveni mai clara si vom incepe sa identificam adevaratul sine, care este diferit de sinele material temporar. Ridicandu-ne mai presus de avidya, vom simti mai multa pace in suflet. Prin recunoasterea umila a faptului ca nu le stim pe toate, nu vom mai simti nici tensiune, nici neliniste, ci doar o stare de calm din care putem alege in mod constient sa vorbim sau sa actionam (sau sa nu o facem).
Pe masura ce avidya isi pierde influenta asupra noastra, vom deveni treptat martori plini de iubire ai propriilor experiente umane, pastrand in acelasi timp legatura cu adevaratul sine care are capacitatea de a cuprinde toata cunoasterea si intelepciunea existente.
Sursa utilizata:
http://www.mindbodygreen.com/0-18540/3-spiritual-practices-to-see-your-true-self-more-clearly.html - avidya
magnific,multumesc.