Acum ceva timp am avut placerea de a cunoste un om autentic. Un om care este ceea ce face. Un artist si un antreprenor sincer, real , asa cum rar gasesti in ziua de azi. Un om care a renuntat la o cariera internationala de dirijorat, invins, asa cum spune el "de sistem" pentru a fi liber si a darui clujenilor si nu numai lor o experienta culinara inmiresmata cu un simt profund artistic.
Ne bucuram sa va putem prezenta mai jos, povestea lui Adelin Catinean, fost dirijor la filarmonica din Cluj si Sibiu, actualmente proaspat antreprenor in domeniul culinar, poveste scrisa din suflet si pentru suflet, denumita de el sugestiv: Indulge Art sau DRUMUL CATRE LIBERTATE
Se spune ca ARTA este forma suprema de exprimare a libertatii iar in mod particular MUZICA este "arta suprema", fiind singura arta cu o forma bipolara, pentru 'materializarea' sa fiind nevoie de spatiu si de timp, ea neputand sa fie concretizata decat atunci cand te simti cu adevarat LIBER. Dar pana sa atingi acest punct, 'drumul' este presarat cu enorm de multe sacrificii pe care la o varsta frageda, cand pornesti pe acest drum, nu esti capabil sa le cuantifici traducandu-le mai degraba prin frustrari, in timp ce altii au timp liber, "tu" stai si studiezi si studiezi...
M-am nascut intr-o familie in care muzica era la loc de cinste, era parte integranta a activitatiilor cotidiene. Cantatul mamei in timp ce facea diverse lucruri sau acordionul tatalui seara nu le voi uita niciodata. Nu aveam televizor nici macar un radio astfel ca ne indeletniceam cu lucruri de valoare care astazi par utopice. Am descoperit pe parcurs ca talentul muzical isi are radacinile in partea mamei, bunicul meu fiind un muzician autodidact de geniu, canta la foarte multe instrumente, edita partituri, era capabil sa astearna pe hartie sau sa transpuna pe un instrument practic tot ce auzea.
La varsta de 6 ani am inceput sa studiez pianul in orasul viorilor-Reghin. A fost mai mult dorinta mamei mele deoarece avea o vorba: "vioara scartaie" si aveam sa-i dau dreptate mai tarziu, insa extrapoland astazi pot sa afirm faptul ca orice instrument care ' suna' , o face pentru ca in spate se afla o mana extrem de exersata ajunsa la maiestrie.
A urmat 'un drum' extrem de lung care practic m-a insotit toata viata in cel mai congruent mod posibil: fie ma urmarea el, fie il urmam eu. Uitandu-ma in urma pot sa afirm cu sinceritate ca a fost frumos si nu am niciun regret, omul care sunt astazi i se datoreaza in cea mai mare parte. Íntr-un final am ajuns sa fiu invins de SISTEM, un sistem pe care nu l-am inteles inca de mic. Un sunet ratat sau o nuata gresita se concretizau printr-o palma pe care o primeam drept 'recompensa' de la profesoara mea. Mai apoi, in pragul adolescentei, un domn cu titlu de "profesor" de limba si literatura romana avea sa-mi 'ajute' destinul punand capat pianisticii cand literalmente mi-a facut bucati mana dreapta printr-un procedeu de rasucire continua pe motiv ca vorbeam cu unul dintre colegi. Faptul ca astazi mana mea dreapta este mai scurta decat stanga i se datoreaza cu varf si indesat.
A urmat o revolta crunta fata de sistem transpusa in refuzul de a mai fi performant la scoala, de a studia si a mai face muzica. Aceasta rebeliune a durat relativ putin pentru ca "drumul" avea chemarea sa. Atractia catre universul sonor cat si spiritul de lieder m-au facut sa-mi indrept atentia catre dirijatul de orchestra. La acea vreme mi se parea ceva nobil, inaltator, locul unde poti sa oferi tot ce ai mai bun. Este o poveste demna de a fi relatata nepotilor cand va fi timpul insa acum prefer sa ma rezum la esenta.
Nu banuiam cand am facut aceasta alegere ca acest 'drum' avea sa ma poarte prin toata Europa, chiar si in perioada de vize in care se iesea destul de greu din tara. Desi in anul 1999 in urma unei auditii am fost invitat sa studiez la Ludwig Maximilian Universitaet din Munchen, am refuzat pe motiv ca cereau sa petrec un an acolo studiind limba germana, mi se parea 'prea mult timp pierdut' am preferat sa raman in tara, nici astazi nu stiu daca hotararea a fost sau nu gresita... Cu toate astea, in timp aveam sa descopar marea arta de afara:
Sandwich-urile de tip - Perla
"Deserturile" sunt toate raw
"Juice Bar" - in momentul de fata oferim 7 sucuri naturale obtinute prin presare la rece, pe parcurs vom adauga si aici serii tematice, bauturi naturale proteice si energizante, smoothie-uri, bauturi pentru sezonul rece.
Ii invitam pe toti consumatorii 'cu gust' sa experimenteze "Povestea Indulge Art", pentru ca este o poveste. Povestea vietii mele si a tale ( a consumatorui), in cautarea respectului de sine pe drumul libertatii!
Mai multe informatii despre Adelin si tot conceptul Indulge Art, precum si modalitati de a comanda si de a va bucura de aceste produse , gasiti pe siteul : www.indulgeart.ro
Dragi clujeni, delectati-va cu incredere cu aceste preparate minunate. Indulge Art primeste cu brio recomandarea noastra "Verde Viu"
As fi preferat ca dl. Adelin sa fie cinstit.Comentariile despre sine, privind talentul ,performanta si succesul sau ca dirijor tin in fata celor straini de profesiunea asta. Nu si in fata muzicienilor care se pricep in a evalua un dirijor,fiindca asta e profesiunea lor. Ma deranjeaza cand vad ca se fabrica imagini false cu atata nonsalanta( ca sa nu zic tupeu),cand mult mai bine ar fi ca fiecare sa ne recunoastem limitele si sa incercam sa performam onest, schimband un domeniu in care nu ne regasim,cu un altul in care sa ne implinim.Domnul Adelin nu-i nici pe departe un tanar "Celibidache" barat de SISTEM. L-am vazut lucrand ca dirijor si pot sa-mi afirm speranta ca noua sa preocupare culinara sa nu semene cu maiestria sa dirijorala,daca va dori sa aiba succes pe piata gastronomiei. Unde si aici,ca si in arta adevarata,e cam greu sa pacalesti.....
Adelin, imi pare rau ca s a intamplat faza cu mana sucita de gunoiul ala, e bine ca te ai redescoperit in culinar , dar muzica te face liber !!! asta va fi valabil totdeauna,chiar daca eu cant heavy metal , am facut 3 ani de vioara , am fost apoi solist vocal , mi am pierdut vocea , am facut tratamente dar nici azi nu mai e ce era , am inceput sa cant la chitara , si dupa 6 luni aveam a doua trupa , cu care chiar in timpul facultatii am cantat la casa de cultura din cluj in deschidere la iris, ....apoi pauza 23 de ani ,,, si de anul trecut cant iar la chitara ....SI MA SIMT LIBER !!! NU UITA !!!ROCK SAU SIMPH ON !!!