Acest lucru poate depinde de atmosfera din scoala sau sistemul scolii de cele mai multe ori bazat pe recompensa si pedeapsa.
Problemele scolare - indicii pentru o imbunatatire a sistemului de educatie
Multii copii nu se adapteaza la aprecierile si judecatile de evaluare care au loc la scoala. Altii au nevoie de mai mult timp de adaptare. Din nou, altii nu pot invata in grupe mari. Sistemul nostru scolar conventional nu permite insa metode de invatare variate. Din acest motiv cei care nu se adapteaza scolii ajung la o scoala speciala. Insa cei care ajung la o scoala speciala sunt considerati mai putin talentati si mai putin inteligenti si ajung repede niste „ciudati” in toate domeniile vietii. Stim ca exista copii care invata mai bine pe cale vizuala, ceea ce inseamna ca pot retine si prelucra informatii prin intermediul ochilor. Acesti copii trebuie sa vada tot ceea ce trebuie sa invete prin intermediul unei forme scrise, imagini, teatru sau alte forme de reprezentare. Sunt altii care retin materia prin intermediul auzului. A citi un text in gand, fara a-l auzi, nu-i ajuta sa-l inteleaga. Acestor copii trebuie sa le povestim materia si trebuie sa le vorbim mai mult. Din nou alti copii invata prin intermediul sentimentelor. Ei pot retine materia doar atunci cand atmosfera este propice. Daca nu se simt bine sau daca sunt prost dispusi, este lipsit de sens sa ne dam silinta sa-i invatam ceva.
Sunt per total blocati. Unor copii le putem transmite anumite lucruri cu mult mai bine prin intermediul configurarii plastice si prin intermediul gesturilor. Acesti copii invata alfabetul cel mai bine reprezentand literele prin intermediul dansului sau invata sa socoteasca doar prin intermediul bilelor si altor figuri, nu insa cu cifre abstracte. Din adaptarea gresita a metodei de invatare la copil, inducem adeseori plictiseala iar aceasta duce la tulburari de concentrare. Se plictiseste deoarece nu gaseste o cale de acces spre materia si incepe sa nu se mai concentreze. Daca etichetam un copil ca avand tulburari de concentrare isi va pastra dificultatile de a se concentra si le va transfera si in alte domenii. Urmatorul exemplu speram ca va fi explicit: daca incercam sa aratam un obiect unui orb, vom constata ca nu-l poate vedea. Nu-l vede mai bine daca il aratam in mod repetat. In schimb va incepe sa se plictiseasca si nu se va mai concentra. Obiectul prezentat nu-l va mai interesa deoarece si asa nu-l poate vedea. Nu ar fi drept sa-l facem prost pe acest om orb. Daca i-am da obiectul in mana, l-ar putea prinde si pipai si poate l-ar putea percepe din o cu totul alta perspectiva. Daca orbul l-ar descrie diferit, acest lucru nu ar fi fals ci ar prezenta perceptia sa asupra obiectului. Sistemul conventional nu corespunde acestor stiluri de invatare diferite. Putem sa i-o reprosem copilului? In loc de a acuza copilul sau scoala ar fi mai tentant sa ne ocupam cu stilul de invatare al copilului.
Atunci cand transferul intr-o scoala noncoventionala nu este posibil, materia predata intr-o scoala conventionala poate fi prelucrata acasa potrivit nevoilor copilului. Acest lucru se verifica cel mai bine incercand diferite stiluri de invatare de exemplu metoda prin joaca, muzica sau prin desen. Pe copiii mai dezvoltati emotional , ii ajuta muzica linistita de fundal sau o convorbire placuta inainte de invatare. De asemenea exercitiile de relaxare si tehnicile asemanatoare ar putea sa-i placa copilului. Acestea doresc sa fie doar cateva sugestii care pot fi largite conform dorintei. Trezirea interesului pentru invatat este telul propus. Aceste metode pot fi aplicate fie de catre parinti cu copiii lor sau de catre parinti care impartasind impreuna acesta idee pot infiinta grupe alternative de invatare pentru copiii lor.
Pe langa copiii care au obiceiuri deosebite de invatare mai exista si aceia care au talente si puncte forte diferite fata de media populatiei. Printre acestia se numara copiii talentati artistic, muzical, cei creativi, cei intuitivi, cei emotionali cat si copiii supradotati. In sistemul nostru scolar si pentru acesti copii de cele mai multe ori nu exista un loc. Punctul lor forte nu se afla in clasicele materii scolare si adeseori ei sunt considerati ca perdanti. Daca insa recunoastem punctul forte al copilului, il putem sustine mai mult si putem raspunde adecvat copilului si talentului sau. In acest context trebuie mentionat la care materii este mai bun si la care este mai slab si luand ca exemplu matematica si limbile am vrea sa exemplificam pe scurt importanta psihologica a acestor materii.
Matematica cere o gandire orientata spre solutii. Cine vrea sa rezolve probleme de matematica trebuie sa gandesca logic pentru a ajunge la o rezolvare. Un om cu talent la matematica traieste mai putin in prezent decat in viitor. El tinde mereu spre rezolvari. Copiii care au dificultati la matematica nu cred in capacitatea lor de a gasi rezolvari pentru o problema. Pe ei nu ii ajutam daca le explicam doar cum se rezolva problema si ii degrevam astfel de o munca. Acesti copii nu trebuie incurajati doar la problemele de matematica ci si in viata in general pentru a-si rezolva singuri problemele.
Ei nu trebuie sa aiba in permanenta sentimentul ca cineva care le rezolva problemele este la dispozitia lor. Materiile lingvistice necesita cunoasterea regulilor de gramatica si ale ortografiei. Acest lucru inseamna si respectarea regulilor si ca scrierea corecta, sunt provocarile limbii. Oamenilor pentru care aceste lucruri nu sunt dificile in general le este usor sa respecte reguli. Copiii care au dificultati la aceste materii, in general sunt foarte orientati spre propriile greseli. Le este frica sa gresesca si se asaza sub coerciziunea de a fi buni. Acesti copii sunt in mod exagerat preocupati de prezent si mai putin de viitor. Acum si aici, totul trebuie sa fie „bine si lipsit de greseli”. Un ajutor pe care-l putem oferi este de a lua indatoririle de pe umerii lor. Daca acesti copii sunt incurajati si li se spune ca au voie linistiti sa greseasca, ei vor dezvolta mai usor capacitati lingvistice decat daca se afla permanent sub presiunea de a da randament.
In esenta, totul se rezuma la a face din educatie in general si din scoala in particular un motiv de bucurie pentru copii, un mediu in care sa se simta respectati si incurajati sa descopere lucruri noi despre sine si despre lumea inconjuratoare.
Sursa:
„Tine-ma strans si lasa-ma liber” Fari Khabirpour, Nadi Hofmann
Surse Bibliografice
Bettner, Betty Lou & Lew, Amy: Kindern eine Chance geben (SA DAM COPIILOR O SANSA). München 1992
Saint-Exupéry, Antoine: Der kleine Prinz. (MICUL PRINT) Düsseldorf 1956 Dinkmeyer, Don & McKay, Gary D.: STEP. The Parent’s Handbook (MANUALUL PARINTILOR). 1989
Dreikurs, Rudolf & Seitz, Vicki: Kinder fordern uns heraus. (COPIII NE PROVOACA)Stuttgart 1992
Dreikurs, Rudolf: Selbstbewusst. Die Psychologie eines Lebensgefühls. (SIGUR PE SINE – PSIHOLOGIA UNUI SENTIMENT VITAL) München 1996
Dreikurs / Grunwald / Pepper: Lehrer und Schüler lösen Disziplinprobleme, (PROFESORII SI ELEVII REZOLVA PROBLEME DE DISCIPLINA) Weinheim 1995 Dreikurs, Rudolf / BlumenthaI, Erik: Eltern und Kinder – Freunde oder Feinde (PARINTII SI COPIII – PRIETENI SAU DUSMANI ) •Stuttgart 1989
Gibran, Khalil: Der Prophet, (PROFETUL )Freiburg 1998
Gordon, Thomas: Familienkonferenz. (CONFERINTA DE FAMILIE) Hamburg 1974
• Palazzoli, Mara Selvini: Die psychotischen Spiele in der Familie, (JOCURI PSIHOTICE IN FAMILIE) Stuttgart996
Popov-Kavelin, Linda / Popov, Dan / Kavelin,John: The Virtues Guide. A Family Handbook. (GHIDUL VIRTUTILOR • UN MANUAL PENTRU FAMILIE) Fountain Hills 1995 •
Schoenaker, Theo & Julitta / Platt, John M.: Mit Kindern in Frieden leben, (SA TRAIM IN PACE CU COPIII) Sinntal-Züntersbach 1999 . Ziele der Kindererziehung
Textzusammenstellung. (TELURILE EDUCATIEI COPIILOR; CULEGERE DE TEXTE) Hofheim/Ts. 1979
AUTORII
Fari Khabirpour – nascut in 1951 si-a petrecut copilaria si tineretea in Luxemburg. Studiul Psihologiei si Pedagogiei la Universitatea din Zürich. Doctorat sub conducerea prof. dr. Karl Widmer. Formarea terapeutica la „Alfred Adler-Institut” Zürich. Multi ani Coordonator, Presedinte si Terapeut Analitic Formator, al Societatii Luxembrugheze de Psihologie Individuala, dupa Alfred Adler. Multi ani profesor la “Institut des Etudes Educatives et Sociales” in Luxemburg. Conducator al Satului de „Copii S.O.S.” din Luxemburg. Mai multi ani, coordonator al specializarii profesionale pentru educatori la “Entente des Foyers de Jour”, in Ministerul Familiei din Luxemburg. In prezent, Fari Khabirpour activeaza ca director in Ministerul Educatiei din Luxemburg in Departamentul de Pshiologie Scolara. A devenit cunoscut opiniei publice prin numeroase prelegeri, in tara si strainatate si printr-o serie de emisiuni la radio, despre educatia copiilor. Fari Khabirpour este casatorit din 1974 si este tatal a trei copii.
Nadi Hofmann a studiat Psihologia la Heidelberg. Din 1996, este psiholog scolar si profesoara la Scoala Internationala Townshend din Cehia. In prezent, ea isi da doctoratul in domeniul Psihologiei Pedagogice.
Diana (2 ani si 4 luni) merge la FasTracKids. La prima tura a trebuit sa stea cu mami in camera de joaca. La a doua a stat fara mami, insa retrasa. Bine-inteles multe comentarii personale si imitari, in perioada de dupa. Este o chestiune de adaptare. Nu exista fortari, doar incercari din cand in cand: "Diana vrea sa faca asta?". Importanta este socializarea si crearea sentimentului de independenta. Asta impreuna cu dezvoltarea virtutilor, a competentelor si aptitudinilor.