Invatam impreuna

Profetul si lingurile lungi

Un credincios ortodox a venit la profetul Ilie. El era preocupat de intrebarile despre iad si rai pentru ca dorea, desigur, sa isi traiasca viata ca atare. “Unde este iadul, unde este raiul?”. Rostind aceste cuvinte, el s-a apropiat de profet, dar Il

Un credincios ortodox a venit la profetul Ilie. El era preocupat de intrebarile despre iad si rai pentru ca dorea, desigur, sa isi traiasca viata ca atare. “Unde este iadul, unde lingurile lungieste raiul?”. Rostind aceste cuvinte, el s-a apropiat de profet, dar Ilie nu i-a raspuns. Profetul l-a luat pe om de mana si l-a calauzit, pe alei intunecate, spre un palat. Ei au trecut de o poarta de fier si au intrat intr-o incapere mare, aglomerata cu multi oameni, bogati si saraci, unii ingramaditi in zdrente, altii impodobiti cu bijuterii. In mijlocul camerei, o oala mare de supa numita “asch” statea deasupra focului. Caserola cu supa care fierbea la foc mic raspandea o aroma minunata in incapere. In jurul vasului, multimile de oameni cu obrajii subtiri si ochii goi recurgeau la tot felul de smecherii si escrocherii pentru a-si obtine portia de supa. Cand a vazut lingurile pe care oamenii le carau, omul care a venit cu Ilie a fost uluit pentru ca aceste linguri erau la fel de mari ca oamenii.

Fiecare lingura era alcatuita dintr-un castron de fier, incandescent de la fierbinteala supei, si chiar la capat lingura era prevazuta cu un mic maner de lemn. Oamenii flamanzi se inghesuiau cu lacomie in jurul oalei. Desi fiecare isi dorea portia, nimeni nu ajungea la ea. Era greu de scos lingura aceea grea afara din oala si, pentru ca lingura era foarte lunga, nici cei mai puternici barbati nu puteau sa o duca la gura. Mai mult, cei mai impertinenti dintre ei isi ardeau bratele si fetele sau varsau supa pe vecinii lor. Se certau unul cu altul, se luptau si se loveau unul pe altul cu lingurile pe care ar fi trebuit sa le foloseasca pentru a-si potoli foamea.

Profetul Ilie l-a luat pe insotitorul sau de brat si i-a zis: “Acesta e iadul!”. Ei au parasit incaperea, s-au indepartat de tipetele infernale din spatele lor si curand nu le-au mai putut auzi in urma lor. Dupa o lunga calatorie prin pasajele intunecate ale palatului, ei au intrat intr-o incapere diferita. Si aici erau multi oameni care stateau de jur imprejur. In mijlocul camerei era, din nou, o oala de supa fierbinte. Fiecare persoana avea o lingura uriasa in mana, exact ca si cele pe care Ilie si barbatul le-a vazut in iad.

Aici insa oamenii erau bine hraniti. Doar un murmur linistit, multumit, putea fi auzit aici, alaturi de sunetul lingurilor cufundate in supa. Lucrau impreuna cate doi oameni, intotdeauna. Unul isi cufunda lingura in oala si isi hranea partenerul. Daca lingura devenea prea grea pentru o persoana, alti doi veneau sa il ajute cu mijloacele lor, astfel ca fiecare sa poata manca in tihna. De indata  ce o persoana a terminat de mancat pe saturate, venea altul la rand. Profetul Ilie i-a spus insotitorului sau: “Acesta e raiul!”

Sursa:

The Prophet and the Long Spoons, in: Nossrat Peseschkian (1986), Oriental Stories as Tools in Psychotherapy, Merchant and the Parrot, Springer-Verlag, Berlin, p.26

Traducere: Maria Diaconescu

 

Aboneaza-te la newsletter. Gratuit.

Fii la curent cu noutatile Viata Verde Viu.
Articole privind un stil de viata sanatos, retete si multe altele.

#iad #linguri #malformatii #oameni #profet #profetul #rai #spirit

Ce au mai parcus alti cititori...

Ce-l distinge pe hakim de un profet?

Ce-l distinge pe hakim de un profet?
Adaugă comentariul tău
Primesti saptamanal
inspiratie verdevie
Copyright 2019 Viata Verde Viu. Toate drepturile rezervate.