Un profesor de filozofie avea asezate pe catedra un borcan, cateva pietre mari, unele mai mici si o cutie cu nisip. Cand a inceput ora, a luat un borcan mare si gol si a inceput sa-l umple cu pietre cu un diametru de cca 5 cm.Apoi a intrebat elevii daca li se pare ca borcanul s-a umplut. Elevii au raspuns afirmativ.
Atunci profesorul a luat o cutie de pietricele si le-a turnat in borcan. A scuturat usor borcanul. Pietricele bineinteles ca s-au strecurat printre spatiile dintre pietre.
A intrebat apoi elevii daca li se parea ca borcanul este plin. Ei au raspuns din nou afirmativ. Imediat dupa, profesorul a luat cutia de nisip si a turnat-o in borcan. Nisipul, cum era de asteptat, a umplut spatiile goale din interiorul borcanului. A mai intrebat o data daca borcanul s-a umplut. Elevii au fost unanim de acord ca “da”.
“Acum”, le-a spus profesorul, “vreau sa va inchipuiti ca acest borcan reprezinta viata voastra. Pietrele reprezinta lucrurile importante din viata voastra – familia, partenerul de viata, sanatatea, copiii – lucruri cu care, chiar daca pierdeti restul dar ramaneti cu ele, viata vi se va parea in continuare plina. Pietricelele sunt alte lucruri care conteaza – locul de munca, casa, masina. Iar nisipul reprezinta restul, lucrurile marunte.”
“Daca puneti intai nisipul in borcan”, a explicat el mai departe, “nu va mai ramane loc pentru pietricele sau pietre. La fel se intampla si in viata. Daca-ti folosesti timpul si energia pentru lucrurile marunte, nu vei mai avea loc pentru lucrurile cu adevarat importante pentru tine. Acorda atentie lucrurilor care te fac cu adevarat fericit. Joaca-te cu copiii tai. Invita-ti partenerul la dans. Vei gasi oricand timp pentru munca, pentru curatenie, pentru a organiza o petrecere sau pentru a repara vreun obiect defect.”
“Ai grija intai de pietre – de lucrurile care conteaza. Stabileste-ti prioritatile. Restul este doar nisip.”
Minunata expunere si de luat in seama.